S.C. GEROM REAL ESTATE S.A. c. ROUMANIE

Comunicat la 15 ianuarie 2019 SECȚIUNEA a patra Cerere nr. 41714/13 S.C. GEROM REAL ESTATE S.A. împotriva României introdusă la 21 iunie 2013 EXPOSAT DEFICIENTA, S.C. Gerom Real Estate S.A., este o societate comercială românească, al cărei sediu social este în Petroșani. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de societatea reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează. Societatea reclamantă a rezultat din divizarea societății comerciale Gerom International. L 1352/2001, Guvernul stabilește lista bunurilor aparținând domeniului public al Departamentului de Hunedoara și al orașului Petrosani. O rețea de canalizare a apelor reziduale aparținând Prin intermediul unei acțiuni în litigiu administrativ, societatea reclamantă a anulat anexa din partea sa privind rețeaua menționată anterior pe motivul că aceasta îi aparținea.

Ea a invocat dispozițiile articolului 4 din Legea nr. 554/2004 privind instanța administrativă, în versiunea modificată de lege 262/2007. În temeiul acestor dispoziții, anularea actelor administrative adoptate înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 554/2004 putea fi solicitată de orice persoană interesată fără întârziere de obligație. Prin Hotărârea din 14 februarie 2012, instanța de apel din cauza Alba Iulia declara acțiunea inadmisibilă. Spre deosebire de dispozițiile articolului 4 din Legea nr. 554/2004, Tribunalul de Primă Instanță a statuat că un act administrativ unilateral anterior intrării în vigoare a acestei legi nu putea face obiectul unui control de legalitate.

Invocând jurisprudența Curții privind securitatea rapoartelor juridice (Brumărescu c. România [GC], n 28342/95, CEDH 1999 VII, Sovtransavto Holding c. Ucraina, n 48553/99, CEDH 2002 VII și Prodan c. România, 2607/04, 17 ianuarie 2008), instanța de apel consideră că este imamă că a trebuit să se desprindă de aplicarea articolului 4 din Legea nr. 557/2004, pentru a evita punerea în discuție a unui act administrativ care și-a produs deja efectele. Având în vedere că jurisprudența Curții era de a pune în aplicare în mod direct și că aceasta era prioritară cu privire la normele de drept intern, Curtea a statuat și jurisprudența Curții Constituționale care declarase art. 4 (în conformitate cu Constituția).

Societatea reclamantă a formulat un recurs și a reamintit poziția Curții Constituționale și, pe fond, a prezentat mai multe argumente pentru a demonstra că transferul bunului în litigiu în domeniul public era ilegal. Prin hotărârea definitivă din 24 ianuarie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul. Citând Hotărârea Beian c. România (n, n 30658/05, CEDO 2007 V (extracturi), Înalta Curte concluzionează că dispozițiile articolului 4 din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 262/2007, au adus atingere principiului securității juridice, garantat prin art. 6 din Convenție.

Dreptul și practica internă relevante Dispozițiile interne care reglementează materia administrativă La art. 4 alineatul (1) și 2 din Legea nr. 554/2004 privind litigiul administrativ, publicat în versiunea modificată de Legea nr. 262/2007, era astfel redactată legalitatea unui act administrativ unilateral individual poate fi contestată în toate etapele procesului de către partea interesată sau din oficiu de către Tribunal, fără a se lua în considerare data la care actul a fost adoptat (...) În cazul în care o excepție de la această regulă se referă la un act adoptat înainte de data intrării în vigoare a prezentei legi, examinarea se face în raport cu legislația în vigoare la data adoptării.

Decizia nr. 425/2008 a Curții Constituționale Sesizată de o administrație locală și de Înalta Curte de Casație și Justiție cu o excepție de neconstituționalitate de la art. 4 alineatul (1) și 2 din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 262/2007, Curtea Constituțională a statuat, în decizia sa nr. 425 din 10 aprilie 2008, că dispozițiile contestate erau conforme cu Constituția. Curtea Constituțională a examinat, de asemenea, conformitatea art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004 cu principiul securității rapoartelor juridice care rezultă din dreptul la un proces echitabil, garantat prin art. 6 alin. (1) din Convenție. Curtea Constituțională a considerat că principiul securității rapoartelor juridice nu poate justifica menținerea unui act administrativ ilegal.

Curtea Constituțională a considerat că, în ceea ce privește statul de drept, este necesar un control al legalității actelor administrative individuale, chiar și fără întârziere, pentru a evita ca o hotărâre să se bazeze pe un act ilegal. Aceasta a respins argumentul întemeiat pe presupusa retroactivitate a unui astfel de control, subliniind că legalitatea actului administrativ era verificată în raport cu dispozițiile în vigoare la data adoptării sale. În ceea ce privește jurisprudența Curții citată de Înalta Curte și în special hotărârea Brumescu c. România [GC], nr 28342/95, CEDH 1999 VII, Curtea Constituțională a statuat că aceasta nu era aplicabilă în cazul de față, deoarece aceasta se referă la contestarea hotărârilor judecătorești definitive, nu a actelor administrative.

Invocând art. 6 din Convenție, societatea reclamantă se plânge de refuzul instanțelor interne de a lua în considerare cererea sa de a face să se constate transferul prin decret al guvernului rețelei de conducte care îi aparține în domeniul public local. Citând art. 1 din Protocolul nr 1 la Convenție, aceasta susține că … 1352/2001 și respingerea acțiunii sale în litigiu administrativ au adus atingere dreptului la respectarea proprietăților sale.

RĂSPUNSURI LA PĂRȚI Societatea reclamantă a avut un bun mai mare, în sensul art. 1 din Protocolul 1 la Convenție În acest caz, a fost încălcat dreptul societății reclamante de a-și respecta bunurile, în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1. Ca urmare a adoptării și a respingerii contestației sale, societatea reclamantă a beneficiat de dreptul de acces la o instanță judecătorească, în sensul articolului 6 alineatul (1) din convenție, ținând seama de respingerea, fără a se examina, a fondului său de contestare, a guvernului nr. 1352/2001, prin care rețeaua de conducte aparținând recurentei a devenit deținută de stat.

Communiquée le 15 janvier 2019

QUATRIÈME SECTION

Requête n o 41714/13

S.C. GEROM REAL ESTATE S.A.

contre la Roumanie introduite le 21 Juin 2013

EXPOSÉ DES FAITS

La requérante, S.C. Gerom Real Estate S.A., est une société commerciale roumaine, dont le siège social est à Petroșani. A. Les circonstances de l’espèce Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par la société requérante, peuvent se résumer comme suit. La société requérante est issue de la division de la société commerciale Gerom International. L’entreprise d’État Umirom S.A. avait transféré à Gerom International plusieurs biens immobiliers en échange de son entrée au capital de cette dernière. Par l’arrêté n o 1352/2001, le Gouvernement établit la liste des biens appartenant au domaine public du département de Hunedoara et de la ville de Petrosani. Un réseau de canalisation des eaux usées appartenant à l’entreprise Umirom S.A.

était inscrit dans l’annexe à l’arrêté susmentionné. Par une action en contentieux administratif, la société requérante demanda l’annulation de l’annexe dans sa partie concernant le réseau susmentionné au motif que ce réseau lui appartenait. Elle invoqua les dispositions de l’article 4 de la loi n o 554/2004 concernant le contentieux administratif, dans sa version modifié par la loi n o 262/2007. En vertu de ces dispositions, l’annulation des actes administratifs adoptés avant l’entrée en vigueur de la loi n o 554/2004 pouvait être demandé par toute personne intéressée sans délai de forclusion. Par un arrêt du 14 février 2012, la cour d’appel d’Alba Iulia déclara l’action irrecevable. Contrairement aux dispositions de l’article 4 de la loi n o 554/2004, la cour d’appel jugea qu’un acte administratif unilatéral antérieur à l’entrée en vigueur de cette loi ne pouvait pas faire l’objet d’un contrôle de légalité.

Invoquant la jurisprudence de la Cour concernant la sécurité des rapports juridiques ( Brumărescu c. Roumanie [GC], n o 28342/95, CEDH 1999 ‑ VII, Sovtransavto Holding c. Ukraine , n o 48553/99, CEDH 2002 ‑ VII et Prodan c. Roumanie , n o 26071/04, 17 janvier 2008), la cour d’appel estima qu’il convenait d’écarter l’application de l’article 4 de la loi n o 554/2004 afin d’éviter la remise en cause d’un acte administratif qui a déjà produit ses effets. Considérant que la jurisprudence de la Cour était d’application directe et qu’elle était prioritaire sur les normes de droit interne, la cour d’appel écarta également la jurisprudence de la Cour constitutionnelle qui avait déclaré l’article 4 susmentionné conforme à la Constitution.

La société requérante forma un pourvoi. Elle rappela la position de la Cour constitutionnelle et, sur le fond, elle exposa plusieurs arguments pour prouver que le transfert du bien litigieux dans le domaine public était illégal. Par un arrêt définitif du 24 janvier 2013, la Haute Cour de Cassation et de Justice rejeta le pourvoi. Citant l’arrêt Beian c. Roumanie (n o 1) , n o 30658/05, CEDH 2007 ‑ V (extraits), la Haute Cour conclut que les dispositions de l’article 4 de la loi n o 554/2004, tel que modifié par la loi n o 262/2007, portaient atteinte au principe de la sécurité juridique, garanti par l’article 6 de la Convention.

B. Le droit et la pratique internes pertinents 1. Les dispositions internes régissant le contentieux administratif L’article 4 §§ 1 et 2 de la loi n o 554/2004 sur le contentieux administratif, publié dans la version modifiée par la loi n o 262/2007, était ainsi rédigé : « La légalité d’un acte administratif unilatéral individuel peut être contestée à tous les stades du procès par la partie intéressée ou d’office par le tribunal, sans considération de la date à laquelle l’acte a été adopté (...) Si l’exception d’illégalité concerne un acte adopté avant la date d’entrée en vigueur de la présente loi, l’examen est fait par rapport à la législation en vigueur à la date de l’adoption.

» 2. La décision n o 425/2008 rendue par la Cour constitutionnelle Saisie par une administration locale et par la Haute Cour de Cassation et de Justice d’une exception d’inconstitutionnalité de l’article 4 §§ 1 et 2 de la loi n o 554/2004, tel que modifié par la loi n o 262/2007, la Cour constitutionnelle a jugé, dans sa décision n o 425 du 10 avril 2008, que les dispositions contestées étaient conformes à la Constitution. La Cour constitutionnelle a examiné également la conformité l’article 4 §§ 1 et 2 de la loi n o 554/2004 avec le principe de la sécurité des rapports juridiques qui découle du droit à un procès équitable, garanti par l’article 6 § 1 de la Convention. La Cour constitutionnelle a estimé que le principe de la sécurité des rapports juridiques ne saurait justifier le maintien d’un acte administratif illégal.

Elle a considéré qu’au regard de l’État de droit, un contrôle de légalité des actes administratifs individuels était nécessaire, même sans délai de forclusion, afin d’éviter qu’une décision judiciaire soit basée sur un acte illégal. Elle a écarté l’argument tirée de la prétendue rétroactivité d’un tel contrôle en soulignant que la légalité de l’acte administratif était vérifiée par rapport aux dispositions en vigueur à la date de son adoption. Quant à la jurisprudence de la Cour citée par la Haute Cour et en particulier l’arrêt Brumărescu c. Roumanie [GC], n o 28342/95, CEDH 1999 ‑ VII, la Cour constitutionnelle a jugé qu’elle n’était pas applicable au cas d’espèce dès lors qu’elle concernait la remise en cause des décisions judiciaires définitives, et non pas des actes administratifs.

GRIEFS 1. Invoquant l’article 6 de la Convention, la société requérante se plaint du refus des juridictions internes d’examiner sa demande visant à faire constater l’illégalité du transfert par arrêté du Gouvernement du réseau de canalisation lui appartenant dans le domaine public local. 2. Citant l’article 1 du Protocole n o 1 à la Convention, elle soutient que l’arrêté du Gouvernement n o 1352/2001 et le rejet de son action en contentieux administratif ont porté atteinte au droit au respect de ses biens.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. La société requérante avait-elle « un bien », au sens de l’article 1 du Protocole n o 1 à la Convention ? 2. Dans l’affirmative, y a-t-il eu atteinte au droit de la société requérante au respect de ses biens, au sens de l’article 1 du Protocole n o 1, du fait de l’adoption de l’arrêté n o 1352/2001 et du rejet de sa contestation ? 3. La société requérante a-t-elle bénéficié du droit d’accès à un tribunal, au sens de l’article 6 § 1 de la Convention, compte tenu du rejet sans examen du fond de sa contestation de l’arrêté du Gouvernement n o 1352/2001 par lequel le réseau de canalisation appartenant à la requérante est devenu propriété de l’État ?