LIPARTIA AND BERDZENISHVILI v. GEORGIA

Comunicat la 16 ianuarie 2019 CINQUIA SECȚIUNE Cerere nr. 54292/18 Suliko LIPARTIA și Giorgi BERDZENISHVILI împotriva Georgiei depusă la 8 noiembrie 2018 OBJETORUL CAUZULUI Cererea se referă la presupusa nedreptate a procedurii penale depuse împotriva reclamanților pentru jaf armat din cauza incapacității lor de a examina singurul martor direct, A.K. (Victima infracțiunii) în timpul procesului. Ele susțin că declarațiile scrise și video ale victimei, astfel cum au fost înregistrate de un investigator în timpul anchetei preliminare, au servit drept dovezi decisive, dacă nu singurele dovezi pentru condamnarea lor. Reclamanții se bazează pe art. 6 §§ 1 și 3 litera (d) din Convenție. Reclamanții au avut o audiere echitabilă în ceea ce privește determinarea acuzațiilor penale împotriva acestora, în conformitate cu art. 6 §§ 1 și litera (d) din Convenție (a se vedea Al-Khawaja și Tahery c. Regatul Unit [GC], nos.

26766/05 și 22228/06, CEDH 2011, și Schatschaschwili c. Germania [GC], nr. 9154/10, 15 decembrie 2015)? În special: (a) Reclamanții au fost în măsură să examineze A.K., în orice etapă a procedurii? În acest sens, ce măsuri au luat autoritățile interne pentru a asigura participarea martorului? (b) Declarațiile A.K. au servit ca unică sau o probă decisivă pentru condamnarea reclamanților? (c) Ce garanții au pus în aplicare instanțele interne pentru a contracara presupusa incapacitatea reclamanților de a examina A.K.?

Communicated on 16 January 2019

FIFTH SECTION

Application no. 54292/18 Suliko LIPARTIA and Giorgi BERDZENISHVILI against Georgia lodged on 8 November 2018

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns the alleged unfairness of the criminal proceedings conducted against the applicants for armed robbery on account of their inability to examine the only direct witness, A.K. (victim of the offence) during the trial. They argue that the victim’s written and video statements as recorded by an investigator during the pre-trial investigation served as the decisive if not the sole evidence for their conviction. The applicants rely on Article 6 §§ 1 and 3 (d) of the Convention. QUESTIONS tO THE PARTIES Did the applicants have a fair hearing in the determination of the criminal charges against them, in accordance with Article 6 §§ 1 and 3 (d) of the Convention (see Al-Khawaja and Tahery v. the United Kingdom [GC], nos.

26766/05 and 22228/06, ECHR 2011, and Schatschaschwili v. Germany [GC], no. 9154/10, 15 December 2015)? In particular: (a) Were the applicants able to examine A.K., at any stage of the proceedings? In this connection, what steps did the domestic authorities take to secure the attendance of the witness? (b) Did the statements of A.K. serve as the sole or decisive evidence for the applicants’ conviction? (c) What safeguards did the domestic courts put in place to counterbalance the applicants’ alleged inability to cross-examine A.K.?