Comunicat la 22 ianuarie 2019 A CINCEA SECȚIUNEA A DOUA RĂSPUNSURI nr. 68504/11 Stoyan Todorov NIKOLOV împotriva Bulgariei, introdusă la 13 octombrie 2011 EXPOSAT DE FAPTE Reclamantul, domnul Stoyan Todorov Nikolov, a fost un resortisant bulgar născut în 1960 și rezident în Rogosh. El a decedat la 3 aprilie 2015. Moștenitorii săi, doamna Kostadinka Nikolov, domnul Todor Nikolov și domnul Ivan Nikolov, și-au exprimat dorința de a continua procedura în fața Curții. Ei sunt reprezentați în fața Curții de către domnul Ekimdzhiev și K. Boncheva, avocați care exercită funcția în Plovdiv. Circumstanțele cauzei, așa cum au fost prezentate de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul era fermier de profesie. La 9 februarie 2009, s-a dus la aeroportul Sofia de unde trebuia să ia un zbor spre Londra. El a purtat asupra sa suma de 34 300 EUR în numerar pe care o destina la cumpărarea unui tractor. După ce a trecut testul de identitate, reclamantul a fost abordat de către o vamală care l-a legat în cazul în care el a avut devize străine asupra sa. Reclamantul a răspuns prin: În aceeași zi, vamalul a emis o constatare de origine administrativă în care s-a reproșat reclamantului că nu a declarat suma de 34 300 EUR și că nu a prezentat un certificat de origine fără datorii față de trezoreria publică. La 19 februarie 2009, reclamantul a fost examinat în mod oficial în cadrul procedurii penale pentru nerespectarea obligației de declarare la vamă, care a fost reprimată prin art. 251 alineatul (1) din Codul penal. La 30 septembrie 2009, procurorul care se ocupă de cazul penal a pus capăt urmăririi penale împotriva reclamantului pe motiv că, în lipsa unei abateri intenționate din partea pârâtului, faptele în cauză nu erau supuse unei infracțiuni penale. În urma acestei decizii a Parchetului, procedura administrativă suspendată își reia cursul. Printr-o decizie din 25 noiembrie 2009, șeful vămii la aeroportul Sofia a constatat că reclamantul nu și-a îndeplinit obligațiile de raportare care decurg din legislația internă în ceea ce privește suma de 34 300 EUR. El a dispus confiscarea acestei sume și a impus reclamantului o amendă de 1 000 de levs bulgare (BGN) (aproximativ 500 EUR). Reclamantul a contestat această decizie în fața Tribunalului Districtual Sofia. În memoriul său, avocatul reclamantului a ridicat mai multe argumente cu privire la la mai multe aspecte ale deciziei atacate, inclusiv un argument întemeiat pe încălcarea sancțiunii cu dreptul Uniunii Europene, care prevedea o obligație de declarare numai la frontierele externe ale Uniunii. Prin hotărârea din 15 noiembrie 2010, Tribunalul Districtual Sofia a anulat decizia din 25 noiembrie 2009 a șefului vămii. Tribunalul a considerat mai întâi că constatarea din 9 februarie 2009 nu reflecta în mod fidel evenimentele în cauză, ceea ce constituia o încălcare a normelor procedurale. În cele din urmă, Tribunalul a constatat că partea introductivă a deciziei atacate, care menționa un regulament al Uniunii Europene, nu se potrivea cu textul dispozitivului acesteia în care nu fusese menționat acest regulament. Prin hotărârea definitivă din 13 aprilie 2011, Tribunalul Administrativ al Sofia a infirmat hotărârea Tribunalului de District și a confirmat decizia șefului vamal din 25 noiembrie 2009. Pe baza dovezilor colectate, acesta a considerat că reclamantul a omis, din neglijență, să declare în scris autorităților vamale bulgare că a transportat suma de 34 300 EUR în numerar și să prezinte o declarație de nevinovăție față de trezoreria publică. Tribunalul administrativ a considerat că, în cadrul procedurii administrative, recurentul a avut cunoștință de faptele pe care le-a fost acuzat, ceea ce i-a permis să-și exercite pe deplin dreptul la apărare. De asemenea, a considerat că diferența dintre partea introductivă și dispozitivul deciziei atacate nu constituia un viciu de procedură major : menționarea regulamentului european în cauză în partea introductivă a deciziei vamale s-a datorat unei erori la redactarea constatării din 9 februarie 2009 pe care șeful vamal le-a corectat prin reținerea în dispozitivul deciziei sale numai a acestor dispoziții ale dreptului intern care au fost necunoscute de solicitant. În temeiul articolului 11 alineatul (3) din Legea privind monedele și al articolului 2 alineatele (2) și (4) din Ordonanța ministerială nr. 10 din 16 decembrie 2003 privind aplicarea acestei legi, în redactarea lor în vigoare la momentul respectiv, cetățenii bulgari care exportau de pe teritoriul țării sume de peste 25 000 de levs bulgare (BGN) trebuiau să declare autorităților vamale bulgare suma și proveniența banilor și să prezinte un certificat de absență a datoriilor față de trezoreria publică. În conformitate cu art. 18 din Legea privind monedele, în redactarea sa în vigoare la momentul faptelor, nerespectarea normelor din art. 11 din această lege era sancționată printr-o amendă administrativă care poate varia de la 1 000 la 3 000 BGN. În temeiul articolului 20 din aceeași lege, obiectul încălcării era confiscat în beneficiul statului. Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamantul se plânge că instanța administrativă Sofia nu a răspuns la argumentul său conform căruia sancțiunea administrativă în cauză era contrară dreptului Uniunii Europene. Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, reclamantul se plânge că a fost sancționat printr-o amendă și prin confiscarea banilor nedeclarați la vamă bulgară. Invocând art. 13 din Convenție, reclamantul se plânge de lipsa unor căi de atac interne pentru a remedia încălcarea dispozițiilor art. 1 din Protocolul nr. Tribunalul Administrativ Sofia din 13 aprilie 2011 a fost suficient de motivat, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din Convenție. În special, instanța administrativă a răspuns la cererea reclamantului cu privire la contradicția dintre sancțiunea impusă și normele stabilite de legislația Uniunii Europene în materie de control la frontieră Prin impunerea unei sancțiuni administrative reclamantului și confiscarea sumei de 34 300 EUR, acestea constituiau o interferență în dreptul reclamantului de a-și respecta bunurile, în sensul articolului 1 din Protocolul nr? În acest caz, această interferență era prevăzută de lege, urmărea un scop legitim și era proporțională cu scopul urmărit (a se vedea Grifhorst c. Franța , n 28336/02, § 87-106, 26 februarie 2009 Ismayilov c. Rusia, n 3152/03, § 31-38, 6 noiembrie 2008; Boljević c. Croația, nr 43492/11, §§ 39-45, 31 ianuarie 2017) Reclamantul avea la dispoziția sa, astfel cum se prevede la art. 13 din convenție, o acțiune internă efectivă prin care ar fi putut formula opoziția de necunoștințăre a articolului 1 din Protocolul nr 1 la Convenția nr. 1 la Convenția nr.
Communiquée le 22 janvier 2019
Requête n
o
68504/11
Stoyan Todorov NIKOLOV
contre la Bulgarie
introduite le 13 octobre 2011
Le requérant, M. Stoyan Todorov Nikolov, était un ressortissant bulgare né en 1960 et résidant à Rogosh. Il est décédé le 3 avril 2015. Ses héritiers, Mme Kostadinka Nikolova, M. Todor Nikolov et M. Ivan Nikolov, ont exprimé leur souhait de continuer la procédure devant la Cour. Ils sont représentés devant la Cour par M
es
A.
Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.
Le requérant était agriculteur de métier. Le 9 février 2009, il se rendit à l’aéroport de Sofia d’où il devait prendre un vol à destination de Londres. Il portait sur lui la somme de 34 300 euros en espèces qu’il destinait à l’achat d’un tracteur. Après avoir passé le contrôle d’identité, le requérant fut abordé par une douanière qui lui demanda s’il avait des devises étrangères sur lui. Le requérant répondit par l’affirmative est présenta l’argent qu’il portait.
Le même jour, la douanière dressa un constat d’infraction administrative dans lequel il fut reproché au requérant de ne pas avoir déclaré la somme de 34 300 euros et de ne pas avoir présenté un certificat d’absence de dettes vis-à-vis du trésor public. L’argent fut saisi.
Des poursuites pénales pour non-observation de l’obligation déclarative à la douane furent ouvertes contre ce requérant et la procédure administrative fut suspendue. Le 19 février 2009, le requérant fut formellement mis en examen dans le cadre de la procédure pénale pour non-observation de l’obligation déclarative à la douane, infraction pénale réprimée par l’article
251, alinéa 1 du code pénal.
Le 30 septembre 2009, le procureur en charge du dossier pénal mit fin aux poursuites pénales contre le requérant au motif que, en l’absence d’une faute intentionnelle de la part du prévenu, les faits en cause n’étaient pas constitutifs d’une infraction pénale. À la suite de cette décision du parquet, la procédure administrative suspendue reprit son cours.
Par une décision du 25 novembre 2009, le chef de la douane à l’aéroport de Sofia constata que le requérant n’avait pas accompli ses obligations déclaratives découlant de la législation interne en ce qui concernait la somme de 34 300 EUR. Il ordonna la confiscation de cette somme et imposa au requérant une amende de 1 000 levs bulgares (BGN) (soit environ 500 EUR).
Le requérant contesta cette décision devant le tribunal de district de Sofia. Dans son mémoire, l’avocat du requérant souleva plusieurs arguments relatifs à l’illégalité de la décision attaquée, y compris un argument tiré de l’incompatibilité de la sanction avec le droit de l’Union européenne, qui prévoyait une obligation de déclaration uniquement aux frontières extérieures de l’Union.
Par un jugement du 15 novembre 2010, le tribunal de district de Sofia annula la décision du 25 novembre 2009 du chef de la douane. Le tribunal estima d’abord que le constat dressé le 9 février 2009 ne reflétait pas fidèlement les événements en cause, ce qui constituait un manquement aux règles procédurales. Il estima ensuite que les pièces du dossier ne démontraient pas que le requérant avait eu un comportement fautif. Le tribunal constata enfin que la partie introductive de la décision attaquée, qui mentionnait un règlement de l’Union européenne, ne correspondait pas au texte du dispositif de celle-ci où ce règlement n’avait pas été mentionné.
La douane interjeta appel.
Par un arrêt définitif du 13 avril 2011, le tribunal administratif de Sofia infirma le jugement du tribunal de district et confirma la décision du chef de la douane du 25 novembre 2009. Sur la base des preuves recueillies, il estimait que le requérant avait omis par négligence de déclarer par écrit aux autorités douanières bulgares qu’il transportait la somme de 34 300 EUR en espèces et de soumettre une déclaration d’absence de dettes vis-à-vis du trésor public. Le tribunal administratif estima que, dans le cadre de la procédure administrative, le requérant avait eu connaissance des faits qu’on lui reprochait, ce qui lui avait permis d’exercer pleinement son droit à la défense. Il estima également que la différence entre la partie introductive et le dispositif de la décision attaquée ne constituait pas un vice de procédure majeur
: la mention du règlement européen en cause dans la partie introductive de la décision de la douane était due à une erreur lors de la rédaction du constat du 9 février 2009 que le chef de la douane avait rectifié en retenant dans le dispositif de sa décision uniquement ces dispositions du droit interne qui avaient été méconnues par le requérant.
B.
Le droit interne pertinent
En vertu de l’article 11, alinéa 3 de la loi sur les devises et de l’article 2, alinéas 2 et 4, de l’ordonnance ministérielle n
o
10 du 16 décembre 2003 sur l’application de cette loi, dans leurs rédactions en vigueur à l’époque des faits, les citoyens bulgares qui exportaient du territoire du pays des sommes d’une valeur supérieure à 25 000 levs bulgares (BGN) devaient déclarer aux autorités douanières bulgares le montant et la provenance de l’argent et présenter un certificat d’absence de dettes vis-à-vis du trésor public.
En vertu de l’article 18 de la loi sur les devises, dans sa rédaction en vigueur à l’époque des faits, la méconnaissance des règles de l’article 11 de cette loi était sanctionnée par une amende administrative pouvant aller de 1
000 à 3 000 BGN. En vertu de l’article 20 de la même loi, l’objet de l’infraction était confisqué au profit de l’État.
Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant se plaint que le tribunal administratif de Sofia n’a pas répondu à son argument selon lequel la sanction administrative en cause était contraire au droit de l’Union européenne.
Invoquant l’article 1 du Protocole n
o
1 à la Convention, le requérant se plaint qu’il a été sanctionné par une amende et par la confiscation de l’argent non déclaré à la douane bulgare.
Invoquant l’article 13 de la Convention, le requérant se plaint de l’absence de voies de recours internes pour remédier à la violation alléguée de l’article 1 du Protocole n
o
1.
1.
L’arrêt du tribunal administratif de Sofia du 13 avril 2011 était-il suffisamment motivé, comme l’exige l’article 6 § 1 de la Convention. En particulier, le tribunal administratif avait-il répondu à l’argument du requérant relatif à la contradiction entre la sanction imposée et les règles établis par la législation de l’Union européenne en matière de contrôle aux frontières
?
2.
L’imposition d’une sanction administrative au requérant et la confiscation de la somme de 34
300 euros, constituaient-elles une ingérence dans le droit du requérant au respect de ses biens, au sens de l’article 1 du Protocole n
o
1
? Dans l’affirmative, cette ingérence, était-elle prévue par la loi, poursuivait-elle un but légitime et était-elle proportionnée au but poursuivi (voir
Grifhorst c. France
, n
o
28336/02, §§ 87-106, 26 février 2009
;
Ismayilov c. Russie
, n
o
30352/03, §§ 31-38, 6 novembre 2008;
Boljević c. Croatie
, n
o
43492/11, §§ 39-45, 31 janvier 2017)
?
3.
Le requérant avait-il à sa disposition, comme l’exige l’article
13 de la Convention, un recours interne effectif au travers duquel il aurait pu formuler son grief de méconnaissance de l’article 1 du Protocole n
o
1 à la Convention
?