KUZU v. TURKEY

Comunicat la 29 ianuarie 2019 SEGUNDA SECȚIUNE Cerere nr. 59491/10 Faruk KUZU împotriva Turciei depusă la 2 septembrie 2010 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la presupusa încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție din cauza utilizării de către instanța de judecată a declarațiilor reclamantului luate sub presupusă presiune în etapa preliminară, precum și la lipsa unei ședințe orale în fața Curții de casă, în ciuda cererii reclamantului în acest sens (a se vedea, de exemplu, Hermi v. Italia [GC], nr. 18114/02, §§ 67, CEDH 2006 XII, și Tierce și alții c. San Marino , nr. 24954/94 și altele 2 §§ 92-102, ECHR 2000 IX . Aceasta se referă în continuare la presupusa nedreptate a procedurii penale împotriva reclamantului din cauza presupusei incapacități de a examina martorii împotriva lui în persoană în fața instanței de judecată (a se vedea principiile generale a se vedea Al-Khawaja și Tahery c. Regatul Unit [GC], nr. 26766/05 și 22228/06, ECHR 2011 rafinate în Schatschaschwili c. Germania [GC], nr. 9154/10, §§§ 107 și 118, ECHR 2015). În conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție, reclamantul a avut o audiere echitabilă în ceea ce privește determinarea acuzațiilor penale împotriva acestuia? În special, utilizarea declarațiilor luate sub presupunerea contravenție încălcă dreptul reclamantului la o audiere echitabilă (a se vedea Özcan Çolak c. Turcia, nr. 30235/03, §§ 47-50, 6 octombrie 2009)? În caz contrar, lipsa unei audieri orale în fața Curții de Casație a prevenit echitatea procesului împotriva reclamantului (a se vedea, de exemplu, Hermi c. Italia [GC], nr. 18114/02, §§ 67, CEDH 2006 XII, și Tierce și alții c. San Marino , nos . 24954/94 și altele 2, §§ 92-102, CEDH 2000 IX)? A fost reclamantul în măsură să examineze martorii împotriva lui, așa cum prevede art. 6 § 3 lit. d) din Convenție? (a) Ce măsuri a luat instanța internă pentru a asigura prezența martorilor împotriva lui? (b) A existat un motiv bun pentru neatenția martorilor la proces? Motivele factuale sau juridice ale unui astfel de motiv au fost reflectate în hotărârile instanțelor interne? (c) Declarațiile martorilor au servit ca singura sau dovezi decisive pentru condamnarea reclamantului? Hotărârile instanțelor interne au arătat că au abordat declarațiile martorilor cu o precauție specifică? (e) Instanțele interne furnizează reclamantului garanții procedurale care vizează compensarea presupusei lipsă de ocazie de examinare directă a martorilor în cadrul procesului? Guvernul este invitat să prezinte copii ale tuturor documentelor relevante referitoare la cazul reclamantului, inclusiv, dar nu limitate la procesul-verbal al tuturor audierilor, toate rapoartele medicale (exemplare legibile) emise în urma custodiei de poliție a reclamantului, hotărârea motivată a Curții de Casație, dovezile documentare împotriva reclamantului, precum și depunerea scrisă a reclamantului și a avocatului său pe parcursul procedurii.

Communicated on 29 January 2019

SECOND SECTION

Application no. 59491/10

Faruk KUZU

against Turkey

lodged on 2 September 2010

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns the alleged violation of Article 6 § 1 of the Convention on account of use by the trial court of the applicant’s statements taken under alleged duress during the pre-trial stage, and the lack of an oral hearing before the Court of Cassation despite the applicant’s request in that regard (see, for instance,

Hermi v. Italy

[GC], no. 18114/02, §§

58

‑

67, ECHR 2006

‑

XII, and

Tierce and Others v. San Marino

, nos.

24954/94 and

2 others, §§ 92-102, ECHR 2000

‑

IX).

It further concerns the alleged unfairness of the criminal proceedings against the applicant on account of his alleged inability to examine the witnesses against him in person before the trial court (see for general principles see

Al-Khawaja and Tahery v. the United Kingdom

[GC], nos.

26766/05 and 22228/06, ECHR 2011 as refined in

Schatschaschwili v.

Germany

[GC], no. 9154/10, §§ 107 and 118, ECHR 2015).

QUESTIONS tO THE PARTIES

1.

Did the applicant have a fair hearing in the determination of the criminal charges against him, in accordance with Article 6 § 1 of the Convention? In particular, did the use of statements taken under alleged duress violate the applicant’s right to a fair hearing (see

Özcan Çolak v.

Turkey

, no. 30235/03, §§ 47-50, 6 October 2009)?

2.

Was a public hearing held before the Court of Cassation following the applicant’s request raised in its appeal petition? If not, did the lack of an oral hearing before the Court of Cassation prejudice the fairness of the trial against the applicant (see, for instance,

Hermi v. Italy

[GC], no.

18114/02, §§

58

‑

67, ECHR 2006

‑

XII, and

Tierce and Others v.

San

Marino

, nos.

24954/94 and 2 others, §§ 92-102, ECHR 2000

‑

IX)?

3.

Was the applicant able to examine the witnesses against him as required by Article 6 § 3 (d) of the Convention? If not,

(a)

What steps did the domestic courts take to secure the attendance of the witnesses against him?

(b)

Was there a good reason for the non-attendance of the witnesses at the trial? Were the factual or legal grounds of such a reason reflected in the domestic courts’ judgments?

(c)

Did the statements of the witnesses serve as the sole or decisive evidence for the applicant’s conviction?

d)

Did the domestic courts’ judgments indicate that they had approached the statements given by the witnesses with any specific caution?

(e)

Did the domestic courts provide the applicant with procedural safeguards aimed at compensating for the alleged lack of opportunity to directly examine the witnesses at the trial?

The Government are invited to submit copies of all the relevant documents concerning the applicant’s case, including but not limited to the minutes of all the hearings, all the medical reports (legible copies) issued following the applicant’s police custody, the reasoned judgment of the Court of Cassation, documentary evidence against the applicant, and the written submissions of the applicant and his lawyer throughout the proceedings.