PANIUȘCHIN c. RÉPUBLIQUE DE MOLDOVA

Publicat: 12 mai 2025. SECȚIUNEA CINCEA: Cererea nr. 23668/18 Serghei PANIUȘCHIN împotriva Republicii Moldova introdusă la 25 aprilie 2018 a fost comunicată la 25 aprilie 2025. Cererea se referă la refuzul instanțelor interne de a acorda reclamantului o scutire parțială de la plata taxei judiciare din cauza situației sale materiale precare în cadrul unei acțiuni civile îndreptate împotriva unui particular în recuperarea anumitor sume. În temeiul articolului 3 din Legea privindtaxa de stat, reclamantul avea obligația de a plăti 3% din suma în cauză, respectiv 25 La 10 mai 2017, Tribunalul de Primă Instanță i-a ordonat reclamantului, prin hotărâre înainte de a spune drept, să plătească taxa judiciară (încă mai avea de plătit 20 de euro).

La 5 iunie 2017, Tribunalul de Primă Instanță a respins acțiunea reclamantului pentru neplățirea taxei. Judecătorul a constatat că reclamantul nu l-a achitat în termenul stabilit, exprimând îndoieli cu privire la precaritatea situației sale financiare, subliniind, pe de o parte, posibilitatea de a prezenta soldul conturilor bancare sau al informațiilor privind patrimoniul său și, pe de altă parte, reprezentarea sa în instanță de către un avocat ales de acesta. Reclamantul a făcut apel și a solicitat o scutire parțială de la plata taxei judiciare din cauza veniturilor sale modeste și a motivat incapacitatea sa de a plăti prin faptul că a avut copii minori în întreținere, că soția sa era șomeră, și că a fost singurul care a avut grijă de familia sa, cu un salariu foarte mic lunar de aproximativ 4 500 MDL (225 EUR).

El a adăugat certificate și certificate care, după părerea sa, confirmau declarațiile sale. La 26 octombrie 2017, instanța de apel a confirmat printr-o hotărâre definitivă temeinicia concluziilor Tribunalului de Primă Instanță și a respins acțiunea reclamantului, pe motiv că taxa judiciară nu a fost achitată și că acesta a omis să își dovedească situația materială precară. MDL-ul și queiil n a furnizat suficiente dovezi pentru a fi exonerate de plata acesteia. Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamantul se plânge de necunoașterea dreptului său de a avea acces la o instanță din cauza refuzului de a-și examina acțiunea pentru neachitarea taxei judiciare. ÎNTREBARE CU PĂRȚILE Dreptul de acces al reclamantului la o instanță, în sensul art. 6 alin. (1) din Convenție, a fost respectat în acest sens (Podbielski și PPU Polpure c. Polonia, nr. 391998/98, §§ 65-66, 26 iulie 2005 și Weissman și altele c. România, n 63945/00, § 37, CEDH 2006-VII (extracturi)))

Publié le 12 mai 2025

CINQUIÈME SECTION

Requête n o 23668/18 Serghei PANIUȘCHIN contre la République de Moldova introduite le 25 avril 2018 communiquée le 25 avril 2025

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne le refus des tribunaux internes d’accorder au requérant une exonération partielle de la taxe judiciaire en raison de sa situation matérielle précaire dans le cadre d’une action civile dirigée contre un particulier en recouvrement de certaines sommes. En vertu de l’article 3 de la loi sur la taxe d’État, le requérant était tenu de payer 3% du montant en cause, à savoir 25 000 lei moldaves (MDL - environ 1 250 euros). Le 10 mai 2017, le tribunal de première instance ordonna au requérant, par jugement avant dire droit, de s’acquitter de la taxe judiciaire (il lui restait encore à régler 20 000 MDL sur le montant total), ainsi que de lui fournir certaines traductions et d’autres preuves pertinentes afin de compléter le dossier, lui accordant un délai de quinze jours pour le faire.

Le 5 juin 2017, le tribunal de première instance rejeta l’action du requérant pour non-paiement de la taxe. La juge constata que le requérant ne l’avait pas acquittée dans le délai imparti, exprimant des doutes quant à la précarité de sa situation financière en soulignant, d’une part, l’omission de présenter le solde des comptes bancaires ou des informations sur son patrimoine et, d’autre part, sa représentation en justice par un avocat de son choix. Le requérant fit appel. Il demanda une exonération partielle de la taxe judiciaire en raison de ses revenus modestes et motiva son incapacité de la payer par le fait qu’il avait des enfants mineurs à charge, que son épouse était sans emploi, et qu’il était le seul à subvenir aux besoins de sa famille, avec un salaire mensuel très modeste d’environ 4 500 MDL (225 euros).

Il joignit des certificats et attestations qui confirmaient, selon lui, ses dires. Le 26 octobre 2017, la cour d’appel confirma par un jugement définitif le bien-fondé des conclusions du tribunal de première instance et rejeta l’action du requérant, au motif que la taxe judiciaire n’avait pas été acquittée et que celui-ci avait omis de prouver sa situation matérielle précaire. La cour d’appel constata que le requérant n’avait acquitté que 5 000 MDL de la taxe s’élevant à 25 000 MDL et qu’il n’avait pas apporté des preuves suffisantes pour être exonéré du paiement de celle-ci. Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant se plaint d’une méconnaissance de son droit d’accès à un tribunal, en raison du refus d’examiner son action pour défaut de paiement de la taxe judiciaire.

QUESTION AUX PARTIES

Le droit d’accès du requérant à un tribunal, au sens de l’article 6 § 1 de la Convention, a-t-il été respecté en l’occurrence ( Podbielski et PPU Polpure c. Pologne , n o 39199/98, §§ 65-66, 26 juillet 2005, et Weissman et autres c. Roumanie , n o 63945/00, § 37, CEDH 2006‑VII (extraits)) ?