KÖVESI v. ROMANIA

Comunicat la 30 ianuarie 2019 CUARTA SECȚIUNE Cerere nr. 3594/19 Laura Codruța KÖVESI împotriva României depusă la 28 decembrie 2018 OBIECTUL CAUZEI Reclamantul, un procuror, a deținut poziția de procuror șef al Departamentului Național de Procuror Anticorrupție („DNA”) de la 15 mai 2013 până la 9 iulie 2018. Prin decret din 7 aprilie 2016 mandatul său inițial a fost prelungit pentru o perioadă de trei ani, începând cu 16 mai 2016, adică până în mai 2019. Cererea se referă la incapacitatea reclamantului de a contesta revocarea de la poziția ei de procuror principal al ADN-ului, precum și la afirmația că revocarea a fost rezultatul opiniilor exprimate public în capacitatea ei profesională. La 22 februarie 2018, Ministrul Justiției din România a organizat o conferință de presă în cadrul căreia a prezentat „Rapportul Ministerului privind activitatea managerială a ADN-ului” și a anunțat că a solicitat revocarea reclamantului de la poziția ei.

La 26 februarie 2018, Consiliul Superior pentru Magistratură („CSM”) a comunicat raportul reclamantului și i-a informat că o audiere va avea loc a doua zi. Reclamantul a prezentat argumentele sale împotriva raportului înainte de CSM și a susținut că propunerea de revocare este ilegală și nefondată. Printre altele, raportul a făcut trimitere la „reclamantul” criticile privind mai multe amendamente ale legii, declarațiile unei gravitații fără precedent ... care au afectat ireversibil imaginea României CSM a emis un aviz care nu este de acord cu propunerea ministrului. Președintele român a refuzat în cele din urmă să elibereze decretul pentru concedierea reclamantului. În consecință, Ministerul Justiției a adresat Curții Constituționale o cerere de găsire a unui “conflict constituțional” între președintele român și Ministerul Justiției, din cauza refuzului președintelui de a elibera decretul de revocare.

La 30 mai 2018, Curtea Constituțională a adoptat Hotărârea nr. 358, susținând că există un conflict constituțional între președintele român și Ministerul Justiției și a decis că președintele a fost obligat să elibereze decretul în litigiu. Reclamantul nu a fost parte la procedura constituțională, nu a fost convocată și nu a putut prezenta argumentele în fața Curții Constituționale. La 9 iulie 2018 președintele a emis decretul de revocare a reclamantului din poziția ei de procuror șef al ADN-ului. Reclamantul se plânge în fața Curții că a fost refuzată accesul la un tribunal pentru a-și apăra drepturile în ceea ce privește concedierea ilegală, astfel cum este garantat de art. 6 § 1 din Convenție.

De asemenea, reclamantul se plânge că mandatul ei de procuror-șef a fost încheiat ca urmare a opiniilor privind reformele legislative care afectează justiția pe care o exprimase public în calitate de procuror-șef al ADN-ului, în încălcarea articolului 10 din Convenție. În plus, reclamantul se plânge în temeiul articolului 13 din Convenție că a fost privată de un remediu intern eficace în ceea ce privește plângerile sale în temeiul articolelor 6 § 1 și 10 din Convenție. În caz afirmativ, reclamantul a avut acces la o instanță pentru determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile în ceea ce privește concedierea de la postul de procuror șef al Procurorului Național Anticorrupție (DNA), în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție?

Având în vedere afirmația reclamantului că concedierea ei a fost rezultatul opiniilor exprimate public în calitatea ei profesională, a existat o interferență în ceea ce privește libertatea de exprimare, în sensul articolului 10 § 1 din Convenție? În cazul în care a fost aceasta interferența prevăzută de lege și necesară în temeiul articolului 10 § 2? Reclamantul dispune de un remediu intern eficace pentru plângerile sale din Convenția, conform articolului 13 din Convenția?

Communicated on 30 January 2019

FOURTH SECTION

Application no. 3594/19 Laura Codruța KÖVESI against Romania lodged on 28 December 2018

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The applicant, a prosecutor, held the position of chief prosecutor of the National Anticorruption Prosecutor Department (“DNA”) from 15 May 2013 until 9 July 2018. By decree of 7 April 2016 her initial mandate had been extended for a three-year period, as of 16 May 2016, i.e. until May 2019. The application concerns the applicant’s inability to contest the revocation from her position of chief prosecutor of the DNA, as well as the allegation that the revocation was the result of views expressed publicly in her professional capacity. On 22 February 2018 the Romanian Minister of Justice held a press conference during which he presented the ministry’s “Report on the managerial activity of the DNA” and announced that he had requested the applicant’s revocation from her position.

On 26 February 2018 the Superior Council for Magistracy (“CSM”) communicated the report to the applicant and informed her that a hearing would take place the next day. The applicant presented her arguments against the report before the CSM and argued that the revocation proposal was unlawful and ill-founded. Among others, the report made reference to the applicant’s “ vehement critiques in respect of several law amendments, statements of an unprecedented gravity ... which have irreversibly affected the image of Romania ”. The CSM issued an opinion disagreeing with the minister’s proposal. The Romanian President eventually refused to issue the decree for the applicant’s dismissal. As a result, the Ministry of Justice referred to the Constitutional Court an application to find a “constitutional conflict” between the Romanian President and the Ministry of Justice, because of the President’s refusal to issue the revocation decree.

On 30 May 2018 the Constitutional Court adopted Decision no. 358, holding that there was a constitutional conflict between the Romanian President and the Ministry of Justice and ruled that the President was obliged to issue the decree under dispute. The applicant was not a party to the constitutional proceedings, she was not summoned and she could not submit her arguments before the Constitutional Court. On 9 July 2018 the President issued the decree to revoke the applicant from her position of chief prosecutor of the DNA. The applicant complains before the Court that she was denied access to a tribunal to defend her rights in relation to her unlawful dismissal as guaranteed by Article 6 § 1 of the Convention.

The applicant also complains that her mandate as chief prosecutor was terminated as a result of the views concerning legislative reforms affecting the judiciary that she had expressed publicly in her capacity as chief prosecutor of the DNA, in breach of Article 10 of the Convention. In addition, the applicant complains under Article 13 of the Convention that she was deprived of an effective domestic remedy in respect of her complaints under Articles 6 § 1 and 10 of the Convention. QUESTIONS tO THE PARTIES 1. Is Article 6 § 1 of the Convention under its civil head applicable in the present case (see Baka v. Hungary (GC), no. 20261/12, 23 June 2016)? 2. If so, did the applicant have access to a court for the determination of her civil rights and obligations in relation to her dismissal from the position of chief prosecutor of the National Anticorruption Prosecutor Department (DNA), in accordance with Article 6 § 1 of the Convention?

3. In view of the applicant’s allegation that her dismissal was a result of the views she had publicly expressed in her professional capacity, has there been an interference with her freedom of expression, within the meaning of Article 10 § 1 of the Convention? If so, was that interference prescribed by law and necessary in terms of Article 10 § 2? 4. Did the applicant have at her disposal an effective domestic remedy for her Convention complaints, as required by Article 13 of the Convention?