ȘCHIOPU c. ROUMANIE

Comunicat la 7 ianuarie 2020 Publicat la 27 ianuarie 2020 SECȚIUNEA A patra Cerere nr 22128/18 Marcel-Gelu Șchiopu împotriva României introdusă la 2 mai 2018 Cererea se referă la o deficiență de echitate a procedurii în litigiu administrativ inițiată de reclamant împotriva Departamentului de informare și protecție Internă al Ministerului de Justiție pentru a contesta decizia acestuia din urmă de a-și anula certificatul de securitate care îi conferă acces la date confidențiale de stat mai puțin top secret În cadrul aceleiași proceduri, reclamantul a contestat decizia din 17 iunie 2013 de la mai 2013 a inspectoratului poliției departamentale din Botoșani retrogradând funcția sa de șef de poliție într-un post de ofițer de poliție pe motiv că nu mai deține un certificat de securitate care să-i dea acces la date clasificate la nivel top secret printr-o hotărâre definitivă din data de 13 În decembrie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins contestația reclamantului. Invocând art. 6 alineatul (1) și art. 2 din convenție, reclamantul se plânge că nu a fost informat cu privire la motivele care justificau anularea certificatului său de securitate și la faptul că dreptul său la prezumția de nevinovăție a fost încălcat de DIPI și de instanțele naționale care au respins acțiunea sa în litigiu administrativ. La art. 6 alineatul (1) din Convenție se aplică procedurii în litigiu administrativ care s-a încheiat prin hotărârea definitivă a Înaltei Curți de Casație și Justiție din 13 decembrie 2017 (a se vedea mutatis mutandis Regener c. Republica Cehă [GC], nr 35289/11, §§ 99-112, 19 septembrie 2017) Presupunând că se aplică art. 6 din Convenție Având în vedere că reclamantul nu a fost informat cu privire la motivele care justificau anularea certificatului său de securitate, cauza sa a fost ascultată în mod echitabil, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din Convenție? În special, au fost respectate principiile contradictoriei și egalității armelor între părți? De ce reclamantul a beneficiat de garanții adecvate care să îi permită să își protejeze interesele, astfel încât cerințele menționate mai sus privind contradicția și egalitatea armelor să fie îndeplinite? A fost angajat echilibrul corect între dreptul la un proces echitabil al reclamantului și interesul statului de a nu divulga anumite informații confidențiale (Regner) , citată anterior, § 146-149) prezumția de nevinovăție garantată prin art. 6 alineatul (2) din convenție a fost respectată în speță, având în vedere anularea certificatului de securitate al reclamantului, în timp ce neleii au fost pronunțați în favoarea sa prin ordonanța Parchetului în apropierea tribunalului din Suceava din 5 iulie 2013 și prin ordonanță a Parchetului în apropierea Înaltei Curți de Casație și Justiție din 13 iunie 2016?În plus, prin formularea observațiilor sale ca răspuns la 18 august 2014 în fața tribunalului departamental din Botoșani, DIPI a încălcat dreptul reclamantului de a se face înștiințat în măsura în care a remarcat că a comis fapte în cursul anului 2011 • În sfârșit, motivarea hotărârii Curții Supreme de Casație și Justiție din 13 decembrie 2017 pronunțată în procedura în litigiu administrativ a încălcat dreptul reclamantului la prezumția de nevinovăție (a se vedea, printre altele, Daktaras c. Lituania, nr 42095/95, § 41-42, CEDH 2000 X și Moullet c. Franța 2) (dec.), n 27521/04, CEDH 2007-X)

Communiquée le 7 janvier 2020

Publié le 27 janvier 2020

QUATRIÈME SECTION

Requête n

o

22128/18

Marcel-Gelu ȘCHIOPU

contre la Roumanie

introduite le 2 mai 2018

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne un défaut allégué d’équité de la procédure en contentieux administratif engagée par le requérant contre le Département d’information et de protection interne (“le DIPI”) du ministère de l’Intérieur pour contester la décision de ce dernier d’annuler son attestation de sécurité lui donnant accès à des données confidentielles d’État classées «

top secret

». Dans le cadre de la même procédure, le requérant contestait la décision du 17 juin 2013 de l’Inspection de la police départementale de Botoșani le rétrogradant de sa fonction de chef de police sur un poste d’officier de police au motif qu’il ne disposait plus d’une attestation de sécurité lui donnant accès à des données classifiées de niveau «

top secret

».

Par un arrêt définitif du 13

décembre 2017, la Haute Cour de cassation et de justice rejeta la contestation du requérant.

Invoquant l’article 6 §§ 1 et 2 de la Convention, le requérant se plaint de ne pas avoir été informé des raisons qui justifiaient l’annulation de son attestation de sécurité et de ce que son droit à la présomption d’innocence a été méconnu par le DIPI et par les juridictions nationales qui ont rejeté son action en contentieux administratif.

QUESTIONS AUX PARTIES

1.

L’article 6 § 1 de la Convention est-il applicable à la procédure en contentieux administratif qui a pris fin par l’arrêt définitif de la Haute Cour de cassation et de justice du 13 décembre 2017 (voir,

mutatis mutandis

,

Regner c. République tchèque

[GC], n

o

35289/11, §§ 99-112, 19 septembre 2017)

?

À supposer que l’article 6 de la Convention est applicable

:

2.

Étant donné que le requérant n’a pas été informé des raisons qui justifiaient l’annulation de son attestation de sécurité, sa cause a-t-elle été entendue équitablement, comme l’exige l’article 6 § 1 de la Convention

? En particulier, les principes du contradictoire et de l’égalité des armes entre les parties ont-ils été respectés

? Le requérant a-t-il bénéficié de garanties adéquates lui permettant de protéger ses intérêts, de manière à ce que les exigences susmentionnées du contradictoire et de l’égalité des armes soient satisfaites

? Le juste équilibre a-t-il été ménagé entre le droit à un procès équitable du requérant et l’intérêt de l’État à ne pas divulguer certaines informations confidentielles (

Regner

, précité, §§ 146-149)

?

3.

La présomption d’innocence garantie par l’article

6 §

2 de la Convention a-t-elle été respectée en l’espèce compte tenu de l’annulation de l’attestation de sécurité du requérant alors que des non-lieux avaient été rendus en sa faveur par l’ordonnance du parquet près la cour d’appel de Suceava du 5

juillet 2013 et par l’ordonnance du parquet près la Haute Cour de cassation et de justice du 13 juin 2016

? En outre, en formulant ses observations en réponse le 18 août 2014 devant le tribunal départemental de Botoșani, le DIPI a-t-il méconnu le droit du requérant à la présomption d’innocence dans la mesure où il a noté que l’intéressé «

avait commis

» des faits au cours de l’année 2011

? Enfin, la motivation de l’arrêt de la Haute Cour de cassation et de justice du 13 décembre 2017 rendu dans la procédure en contentieux administratif méconnait-elle le droit du requérant à la présomption d’innocence

(voir, parmi d’autres,

Daktaras c. Lituanie

, n

o

42095/98, §§ 41-42, CEDH 2000

‑

X, et

Moullet c. France

(n

o

2) (déc.), n

o

27521/04, CEDH 2007‑X)

?