Comunicat la 7 februarie 2019 SECȚIUNEA a patra Cerere nr. 36889/18 Camelia BOGDAN împotriva României introdusă la 18 iulie 2018 ÎN CEEA CE PRIVEȘTE Cererea se referă la o procedură disciplinară inițiată la 24 iunie 2016 de către Consiliul Superior al Magistraturii ( Mai precis, cauza se referă la contestația formulată de aceasta împotriva unei decizii din 8 februarie 2017 a CSM, prin care se dispune excluderea sa de la magistratură. Această decizie disciplinară a fost justificată de o situație de incompatibilitate ca urmare a exercitării, în perioada 17 iulie-7 august 2014, de către recurentă, a unei activități de formator juridic în cadrul unui program finanțat din fonduri publice, care vizează formarea de funcționari ai Ministerului Agriculturii în ceea ce privește prevenirea actelor de corupție. În cursul procedurii disciplinare, recurenta a depus la dosar un raport de evaluare, realizat la 20 mai 2016, de către Agenția Națională de Integritate ( Acest raport concluzionează că există o situație de incompatibilitate sau conflict de interese în cursul exercitării activității de formator juridic menționat mai sus. În această privință, recurenta denunță lipsa de previzibilitate a legislației interne și se plânge, în esență, de încălcarea dreptului său la respectarea vieții private (art. 8 din Convenție). La 21 martie 2017, recurenta a făcut obiectul unei măsuri de interzicere a exercitării funcțiilor sale. Din acest motiv, această interdicție, adoptată în mod automat ca urmare a exercitării de către reclamant a acțiunii împotriva deciziei disciplinare a Forumului, a încetat la 13 decembrie 2017, în cazul în care Curtea de Casație și de Justiție a Înaltei Curți ( La recursul recurentei, a confirmat existența situației de incompatibilitate, dar a înlocuit sancțiunea inițială cu schimbarea disciplinară pentru o perioadă de șase luni de la 15 ianuarie 2018. Recurenta care a pronunțat hotărârea de a contesta măsura d. interdicie adoptată la 21 martie 2017 și invocă lipsa de acces la o instanță [art. 6 alineatul (1) din Convenie]. La cauza se referă, de asemenea, la o cerere formulată de reclamantă, în cadrul Forumului, în temeiul articolului 30 din Legea nr. 317/2004, în vederea protejării reputației sale profesionale ca urmare a unei campanii de presă împotriva sa, în cursul anchetei disciplinare, de către un post de televiziune și două ziare care, printre altele, au comis acte de corupție. Această cerere a fost, în cele din urmă, respinsă printr-o decizie din 11 ianuarie 2018, a formării plenare a CSM, pe motiv că criticile exprimate în mass-media s.c. au fost incluse într-o activitate de informare a publicului, au fost determinate de activitatea formatoare a recurentei și, în orice caz, reacția presei nu a fost disproporționată, neafectarea reputației sale profesionale. Recurenta invocă o încălcare a dreptului său la respectarea vieții sale private (art. 8 din convenție). În cele din urmă, încă pe teren la art. 8 din Convenție, recurenta denunță comunicarea către presă, de către autorități, a informațiilor confidențiale ale anchetei sale disciplinare aflate pe scena faptelor, referitoare la circumstanțele juridice ale participării sale la formarea în perioada 17 iulie-2 august 2014 (a se vedea, de exemplu, comunicarea din 24 februarie 2016 a Curții de Apel de la București). Întrebări cu privire la procedura disciplinară inițiată la 24 iunie 2016 de către Forum și încheiată prin Hotărârea din 13 decembrie 2017 a Înaltei Curii, se poate considera că legislația internă aplicată în situația recurentei nu prevedea un termen de prescripție pentru impunerea unei sancțiuni disciplinare împotriva acesteia • În temeiul articolului 6 alineatul (1) din Convenție, principiul securității raporturilor juridice a fost respectat în prezenta cauză ( mutatis mutandis Oleksandr Volkov c. Ucraina, n 21722/11, §§ 135-140, CEDH 2013 A existat, în speță, necunoașterea dreptului recurentei de a avea acces la o instanță, astfel cum a fost garantată prin art. 6 alineatul (1) din convenție, având în vedere latura la care aceasta contestă măsura automată de interdicție de a exercita funcțiile de judecător, adoptată la 21 martie 2017 de către MSC ( mutatis mutandis, Paluda c. Slovenia, nr. 33392/12, §§ 39-55, 23 mai 2017) Măsura (d) interdicție de a exercita funcțiile de judecător, impusă recurentei în cadrul procedurii disciplinare îndreptate împotriva sa, a constituit ea o interferență în dreptul său la respectarea vieții private în sensul art. 8 alin. (1) din Convenție ( mutatis mutandis D.M.T. și D.K.I. c. Bulgaria, nr. 29476/06, § 102-103, 24 iulie 2012) În ceea ce privește interpretarea diferitelor interpretări din speță referitoare la incompatibilitatea recurentei, de către cele două entități cu competențe în materie de incompatibilitate a funcționarilor publici (în ceea ce privește ICNUR și IANI), adoptarea acestei măsuri a fost prevăzută de legea privind protecția datelor și respectă celelalte cerințe prevăzute la art. 8 alineatul (2) din convenție (a se compara cu Ternovszky c. Ungaria , n 67545/09, §§ 23-27, 14 decembrie 2010) ? Refuzul opus la 11 ianuarie 2018, prin formarea plenară a CSM, la cererea recurentei în temeiul articolului 30 din Legea nr. 317/2004, în vederea protejării reputației sale profesionale din cauza campaniei de presă pe care a făcut-o, precum și a comunicării către presa de informații confidențiale din dosarul de investigație disciplinară, în cursul desfășurării anchetei, au constituit ele o interferență în dreptul său la respectarea vieții private în sensul art. 8 alin. (1) din Convenție? În acest sens, Comisia a considerat că măsura în cauză constituie ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat, în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat.
Communiquée le 7 février 2019
Requête n
o
36889/18
Camelia BOGDAN
contre la Roumanie
introduite le 18 juillet 2018
La requête concerne une procédure disciplinaire initiée le 24
juin
2016 par le Conseil supérieur de la magistrature («
CSM
») contre la requérante, alors qu’elle était juge à la cour d’appel de Bucarest. Plus précisément, l’affaire porte sur la contestation formulée par celle-ci contre une décision du 8 février 2017, du CSM, ordonnant son exclusion de la magistrature. Cette décision disciplinaire fut justifiée par une situation d’incompatibilité à la suite de l’exercice, du 17 juillet au 7 août 2014, par la requérante, d’une activité de formateur juridique dans le cadre d’un programme financé de fonds publics, visant la formation de fonctionnaires du ministère de l’Agriculture, au sujet de la prévention des actes de corruption. La requérante dénonce l’absence d’un délai de prescription pour l’imposition de la sanction disciplinaire à son encontre (article 6 § 1 de la Convention). Lors de la procédure disciplinaire un rapport d’évaluation, réalisé le 20
mai 2016, par l’Agence nationale d’intégrité («
ANI
»), fut versé au dossier par la requérante. Ce rapport conclut à l’inexistence d’une situation d’incompatibilité ou de conflit d’intérêts lors de l’exercice de l’activité de formateur juridique mentionnée ci-dessus. Sur ce point, la requérante dénonce le défaut de prévisibilité de la législation interne et se plaint, en substance, d’une atteinte à son droit au respect de sa vie privée (article 8 de la Convention).
Le 21 mars 2017, la requérante fit l’objet d’une la mesure d’interdiction d’exercice de ses fonctions. Il en ressort que cette interdiction, adoptée d’une manière automatique suite à l’exercice par la requérante du recours contre la décision disciplinaire du CSM, prit fin le 13
décembre 2017, lorsque la Haute Cour de cassation et de justice («
la Haute Cour
»), sur recours de la requérante, confirma l’existence de la situation d’incompatibilité, mais remplaça la sanction initiale avec la mutation disciplinaire pour une durée de six mois à partir du 15 janvier 2018. L’arrêt fut mis au net le 18 janvier 2018. La requérante dénonce l’impossibilité de contester la mesure d’interdiction adoptée le 21 mars 2017 et invoque le défaut d’accès à un tribunal (article 6
L’affaire concerne également une demande formulée par la requérante, auprès du CSM, en vertu de l’article 30 de la loi n
o
317/2004, tendant à la protection de sa réputation professionnelle à la suite d’une campagne de presse dirigée à son encontre, pendant l’enquête disciplinaire, par un poste de télévision et deux journaux l’accusant, entre autres, d’avoir commis des actes de corruption. Cette demande fut finalement rejetée par une décision du 11 janvier 2018, de la formation plénière du CSM, au motif que les critiques exprimées dans le mass-média s’inscrivaient dans une activité d’information du public, étaient déterminées par l’activité de formatrice de la requérante, et, qu’en tout état de cause, la réaction de la presse n’avait pas été disproportionnée, n’ayant pas affecté sa réputation professionnelle. La requérante invoque une atteinte à son droit au respect de sa vie privée (article
8 de la Convention). Enfin, toujours sur le terrain de l’article 8 de la Convention, la requérante dénonce la communication à la presse, par les autorités, d’informations confidentielles de son enquête disciplinaire pendante à l’époque des faits, concernant les circonstances légales de sa participation à la formation du 17 juillet au 2 août 2014 (voir, par exemple, la communication du 24 février 2016 de la cour d’appel de Bucarest).
1.
S’agissant de la procédure disciplinaire initiée le 24 juin 2016, par le CSM, et terminée par l’arrêt du 13 décembre 2017 de la Haute Cour, peut
‑
on considérer que la législation interne appliquée dans la situation de la requérante ne prévoyait pas de délai de prescription pour l’imposition d’une sanction disciplinaire à l’encontre de celle-ci
? Dans l’affirmatif, le principe de la sécurité des rapports juridiques, découlant de l’article 6 § 1 de la Convention, a-t-il été respecté dans la présente affaire (
mutatis mutandis
,
Oleksandr Volkov c. Ukraine
, n
o
?
2.
Y-a-t-il eu en l’espèce méconnaissance du droit de la requérante d’avoir accès à un tribunal, tel que garanti par l’article 6 § 1 de la Convention, compte tenu de la l’impossibilité alléguée par celle-ci de contester la mesure automatique d’interdiction d’exercer les fonctions de juge, adoptée le 21 mars 2017 par le CSM (
mutatis mutandis,
Paluda c.
Slovakie
, n
o
33392/12, §§ 39-55, 23 mai 2017)
?
3.
La mesure d’interdiction d’exercer les fonctions de juge, infligée à la requérante dans le cadre de la procédure disciplinaire dirigée à son encontre, a-t-elle constitué une ingérence dans son droit au respect de sa vie privée au sens de l’article 8 § 1 de la Convention (
mutatis mutandis
,
D.M.T. et D.K.I. c.
Bulgarie
, n
o
29476/06, §§ 102-103, 24 juillet 2012)
? Dans l’affirmative, compte tenu des interprétations différentes opérées en l’espèce au sujet de l’incompatibilité de la requérante, par les deux entités ayant des compétences en matière d’incompatibilités des fonctionnaires (le CSM et l’ANI), l’adoption de cette mesure était-elle «
prévue par la loi
» et conforme aux autres exigences de l’article 8 § 2 de la Convention (à comparer avec
Ternovszky c. Hongrie
, n
o
67545/09, §§
23-27, 14
décembre 2010) ?
4.
Le refus opposé le 11 janvier 2018, par la formation plénière du CSM, à la demande formulée par la requérante en vertu de l’article 30 de la loi n
o
317/2004, tendant à la protection de sa réputation professionnelle en raison de la campagne de presse dont elle fit l’objet, ainsi que la communication à la presse d’informations confidentielles du dossier d’enquête disciplinaire, pendant le déroulement de l’enquête, ont-ils constitué une ingérence dans son droit au respect de sa vie privée au sens de l’article 8 § 1 de la Convention
? Dans l’affirmative, cette ingérence était
‑
elle conforme aux exigences de l’article 8 § 2 de la Convention (
Axel
Springer AG c. Allemagne
[GC], n
o
39954/08, §§ 83-84, 7
février 2012
;
Von Hannover c. Allemagne (n
o
2)
[GC], n
os
40660/08 et 60641/08, §
2012)
?