TRANDAFIR v. ROMANIA

Publicat la 11 octombrie 2021 CUARTA SECȚIUNE Cerere nr. 24380/17 Codruța Mariana TRANDAFIR împotriva României depusă la 22 martie 2017 comunicat la 20 septembrie 2021 OBIECTUL CAUZEI Cererea a fost inițiată în proceduri disciplinare deschise de Consiliul Superior al Judiciului (Consiliul Superior al Magistraturii – denumită în continuare „CSM” împotriva reclamantului, procurorul de la Procuratura atașată Curții Înalte de Casare și Justiție. La 20 mai 2013, reclamantul a fost numit șef al Departamentului pentru prevenirea și combaterea criminalității economice și financiare pentru o perioadă de trei ani. Prin decizia din 11 noiembrie 2015 și în aplicarea articolului 99 h) din Legea nr. 303/2004, CSM a impus o penalitate disciplinară reclamantului (un avertisment) pentru întârzieri în rezolvarea dosarelor penale atribuite ei. Ca urmare a acestei sancțiuni disciplinare, la 24 noiembrie 2015, CSM a emis o decizie de revocare a reclamantului din poziția sa de șef al departamentului menționat anterior. Prin decizia finală din 11 iulie 2016 (servită reclamantului la 22 În septembrie 2016, Curtea Înaltă de Casare și Justiție a respins recursul reclamantului care urmărește anularea hotărârii CSM din 11 noiembrie 2015. Reclamantul a susținut, în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, că dreptul la un proces echitabil a fost încălcat deoarece Curtea Înaltă de Casare și Justiție a avut o competență limitată de a reexamina decizia disciplinară a CSM. În special, ea a subliniat că, în conformitate cu legislația română, Curtea Hight de Cassare și Justiție nu are competența de a reexamina faptele stabilite de CSM și nu ar putea fi permise dovezi de testimonial în cadrul procedurii de față. art. 6 § 1 din Convenție a fost aplicabil, în conformitate cu șeful său civil sau penal, la procedurile conduse în acest caz (a se vedea Vilho Eskelinen și alții c. Finlanda [GC], nr. 63235/00, nr. 62, CEDH 2007 II, Baka c. Ungaria [GC], nr. 20261/12, §§ 100-106, 23 iunie 2016, și Kövesi c. România , nr. 3594/19, §§ 105-110, 5 mai 2020)? În acest caz, Curtea Înaltă de Casare și Justiție are capacitatea de a se ocupa în mod eficient de această chestiune și de a furniza o revizuire suficientă a cazului reclamantului, conform articolului 6 din Convenție (a fi comparată cu Ramos Nunes de Carvalho e Sá c. Portugalia [GC], nr. 55391/13 și altele, §§ 84-89, 6 noiembrie 2018)?

Published on 11 October 2021

FOURTH SECTION

Application no. 24380/17

Codruța Mariana TRANDAFIR

against Romania

lodged on 22 March 2017

communicated on 20 September 2021

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application originated in disciplinary proceedings opened by the Higher Council of the Judiciary (

Consiliul Superior al Magistraturii

– hereinafter “the CSM”) against the applicant, prosecutor at the prosecutor’s office attached to the High Court of Cassation and Justice.

On 20 May 2013, the applicant was appointed as Head of the Department for Preventing and Fighting Economic and Financial Crime for a period of three years. By a decision of 11 November 2015 and in application of Section 99 h) of Law no. 303/2004, the CSM imposed a disciplinary penalty on the applicant (a warning) for delays in solving the criminal files assigned to her. As a consequence of this disciplinary penalty, on 24 November 2015, the CSM issued a decision to revoke the applicant from her position of head of the aforementioned department. By final decision of 11 July 2016 (served to the applicant on 22

September 2016), the High Court of Cassation and Justice dismissed the applicant’s appeal seeking to annul the CSM’s decision of 11 November 2015.

The applicant alleged under Article 6 § 1 of the Convention that her right to a fair trial was infringed because the Hight Court of Cassation and Justice had a limited jurisdiction to re-examine the CSM’s disciplinary decision. In particular, she highlighted that under Romanian law, the Hight Court of Cassation and Justice did not have jurisdiction to re-examine the facts established by the CSM and no testimonial evidence could be allowed in the proceedings before it.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1.

Was Article 6 § 1 of the Convention, under its civil or criminal head, applicable to the proceedings conducted in the present case (see

Vilho Eskelinen and Others v. Finland

[GC], no. 63235/00, § 62, ECHR 2007

‑

II,

Baka v. Hungary

[GC], no. 20261/12, §§ 100-106, 23 June 2016, and

Kövesi v. Romania

, no. 3594/19, §§ 105-110, 5 May 2020)?

2.

If so, did the High Court of Cassation and Justice have the ability to handle the matter effectively and to provide a sufficient review of the applicant’s case, as required by Article 6 of the Convention (to be compared with

Ramos Nunes de Carvalho e Sá v. Portugal

[GC], nos. 55391/13 and

2

others, §§ 84-89, 6

November 2018)?