Dragomir împotriva României

Publicat la 13 octombrie 2025 CUARTA SECȚIUNE Cerere nr. 17811/22 Dragoș DRAGOMIR împotriva României depusă la 25 martie 2022 comunicată la 24 septembrie 2025 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la o presupusă durată excesivă a unei măsuri de confiscare impuse împotriva tuturor bunurilor imobile și mobiliare deținute de reclamant în contextul unei anchete privind spălarea de bani care a început împotriva sa în octombrie 2016 și este încă în așteptare. Mai multe plângeri cu privire la proporționalitatea și durata ordinului depus de reclamant la procuror au fost respinse ca fiind vădit nefondate. Octombrie 2019 Curtea județului Constanta a respins o plângere necorespunzătoare în ceea ce privește presupusa durată excesivă a ordinului depus de reclamant în temeiul articolului 250 din Codul de Procedință Penală, o dispoziție juridică care permite plângerile împotriva legii sau executarea ordinului de convulsii.

În 2021, codul de procedură penală a fost modificat pentru a include dispozițiile de la art. 250 care impun procurorului sau instanței să verifice periodic – în timpul anchetei sau, respectiv, al procesului – dacă au existat încă motive de măsuri de precauție (cum ar fi confiscarea activelor). Pe baza acestei dispoziții, la 16 august 2021 și 7 februarie 2022 procurorul a confirmat măsura de criză ordonată în ceea ce privește activele reclamantului. La 11 februarie 2022, reclamația reclamantului împotriva hotărârii acesteia a fost respinsă de Curtea Constantina County, cu un motiv similar ca cel prevăzut în decizia sa din 3 octombrie 2019. În baza articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, reclamantul s-a plâns că confiscarea tuturor activelor sale a fost o măsură disproporționată care a durat o perioadă excesivă în absența unor garanții juridice eficace.

Nr. 1 la Convenție, care rezultă din confiscarea bunurilor sale? (2) Dacă da, a fost această interferență în conformitate cu condițiile prevăzute de lege și necesară pentru a controla utilizarea proprietăților în conformitate cu interesul general? În special, a impus o sarcină individuală excesivă reclamantului având în vedere timpul în care a fost aplicată măsura și faptul că a avut în vedere toate activele deținute de reclamant (a se vedea Călin v. România) , nr. 54491/14, § 84, 5 aprilie 2022)? În plus, având în vedere obligațiile procedurale prevăzute la art. 1 din Protocolul nr. 1 și obligația statului de a asigura în ordinea juridică internă că dreptul la proprietate este suficient de protejat prin lege și că remediile adecvate permit victimelor unei încălcări în acest sens să își afirme drepturile (a se vedea mutatis mutandis Credit Europe Leasing Ifn S.A.

c. România , nr. 38072/11, § 78, 21 iulie 2020), a avut reclamantul o oportunitate rezonabilă de a-și prezenta cazul autorităților competente pentru a contesta în mod eficient măsura care se presupune că a încălcat dreptul de proprietate? În special, având în vedere hotărârile Curții Constantină din 3 octombrie 2019 și 11 februarie 2022, au fost procedurile prevăzute de articolele 250 și 250 din Codul de Procedință Penală, modalități eficace pentru reclamantul de a contesta proporționalitatea și durata ordinului de criză? În ceea ce privește acuzațiile de confiscare prelungită a activelor, ca în cazul în cauză, cadrul juridic oferă persoanelor vizate de alte modalități de justificare a drepturilor lor de proprietate, de exemplu prin solicitarea unei compensații în cadrul procedurii civile (acțiunea în răspundere civilă delictuală)?

Dacă da, aceste modalități au fost deschise reclamantului și în ce etapă în ceea ce privește procedura penală? Părțile sunt invitate să-și susțină argumentele în ceea ce privește întrebările de mai sus, cu exemple de jurisprudență relevantă a instanțelor interne, dacă este cazul.

Published on 13 October 2025

FOURTH SECTION

Application no. 17811/22 Dragoș DRAGOMIR against Romania lodged on 25 March 2022 communicated on 24 September 2025

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns an alleged excessive duration of a seizure measure imposed against all immovable and movable property owned by the applicant in the context of an investigation of money laundering that started against him in October 2016 and is still pending. Several complaints concerning the proportionality and duration of the order lodged by the applicant with the prosecutor were rejected as manifestly ill-founded. On 3 October 2019 the Constanta County Court rejected as ill-founded a complaint in respect of the alleged excessive duration of the order lodged by the applicant under Article 250 of the Code of Criminal Procedure, a legal provision allowing for complaints against the lawfulness or the enforcement of the seizure order.

In 2021 the Code of Criminal Procedure was amended to include provisions in Article 250 2 requiring the prosecutor or the court to verify periodically – during the investigation or trial respectively – whether reasons for precautionary measures (such as seizure of assets) still existed. On the basis of that provision, on 16 August 2021 and 7 February 2022 the prosecutor confirmed the seizure measure ordered in respect of the applicant’s assets. The applicant’s complaint against the latter’s decision was rejected by the Constanta County Court on 11 February 2022 with a similar reasoning as the one provided in its decision of 3 October 2019. Relying on Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention the applicant complained that the seizure of all his assets had been a disproportionate measure that had lasted an excessive period in the absence of effective legal safeguards.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Has there been an interference with the applicant’s right to peaceful enjoyment of possessions within the meaning of Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention, stemming from the seizure of his assets? 2. If so, was that interference in accordance with the conditions provided for by law and necessary to control the use of property in accordance with the general interest?

In particular, did it impose an excessive individual burden on the applicant given the time during which the measure has been applied and the fact that it concerned all assets owned by the applicant (see Călin v. Romania , no. 54491/14, § 84, 5 April 2022)? 3. Furthermore, bearing in mind the procedural obligations contained in Article 1 of Protocol No. 1 and the State’s obligation to ensure in its domestic legal order that the right to property is sufficiently protected by law and that adequate remedies enable the victims of an infringement in this respect to assert their rights (see, mutatis mutandis , Credit Europe Leasing Ifn S.A. v. Romania , no. 38072/11, § 78, 21 July 2020), did the applicant have a reasonable opportunity to present his case to the competent authorities in order to effectively challenge the measure that allegedly infringed his right of property?

In particular, in the light of the decisions of the Constanta County Court of 3 October 2019 and 11 February 2022, were the procedures set forth by Articles 250 and 250 1 of the Code of Criminal Procedure, effective avenues for the applicant to challenge the proportionality and duration of the seizure order? Concerning allegations of a prolonged seizure of assets, as in the present case, does the legal framework provide persons concerned with other avenues to vindicate their property rights, for example by seeking compensation in civil proceedings ( acțiunea în răspundere civilă delictuală )? If so, were these avenues open to the applicant and at what stage in respect of the criminal proceedings?

The parties are invited to support their arguments in respect of the above questions with examples of relevant case-law of the domestic courts, if any.