ROȘU v. ROMANIA

Publicat la 25 iulie 2022 CUARTA SECȚIUNE Cerere nr. 74061/17 Ileana ROȘU împotriva României depusă la 10 octombrie 2017 comunicat la 8 iulie 2022 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la confiscarea diferitelor active – deținute în comun de reclamantul și soțul ei – ordonată de procuror la 12 Februarie 2016, în contextul unei anchete privind suspiciunile de abuz de birou și spălare de bani, a început împotriva soțului reclamantului. Prin decizia finală din 24 noiembrie 2021, Curtea Înaltă de Casare și Justiție a achitat soțul reclamantului și a ridicat măsura de criză în ceea ce privește toate activele. În temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, reclamantul se plânge că confiscarea proprietăților comune a fost ilegală, disproporționată deoarece are legătură cu active cu o valoare mult mai mare decât daunele care doresc să fie recuperate de la soțul ei și a solicitat o perioadă excesivă de lungă.

Reclamantul plânge, de asemenea, că continuă să fie împiedicată să descarce unul dintre activele imobile în cauză prin criză, deoarece aceaceasta este încă înregistrată ca fiind confiscată de Biroul de înregistrare a imobilizării, chiar după notificarea deciziei finale din 24 noiembrie 2021 au fost acordate autorităților competente. În baza articolului 6 § 1 din Convenție, reclamantul se plânge că nu a fost acordată o oportunitate rezonabilă de a-i prezenta argumentele menționate mai sus unei instanțe. Întrebări către părți au existat o ingerință în dreptul reclamantului la bucurarea pașnică a bunurilor în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1, care rezultă din confiscarea de active deținute împreună cu soțul ei?

În cazul în care este cazul, această interferență în conformitate cu condițiile prevăzute de lege și necesară pentru a controla utilizarea proprietăților în conformitate cu interesul general? În special, a impus reclamantului o sarcină individuală excesivă, având în vedere valoarea presupusă disproporționată a activelor confiscate în comparație cu daunele care trebuie recuperate de autoritățile (a se vedea Hábenccius c. Ungaria) , nr. 44473/06, § 34, 21 octombrie 2014), durata perioadei în care a fost aplicată ordinul de criză (a se vedea Cernea c. România , nr. 7486/12, §§ 46-50, 18 decembrie 2018) și presupusa continuare după decizia finală din 24 noiembrie 2021 în ceea ce privește unul dintre activele?

În plus, ținând cont de obligațiile procedurale prevăzute la art. 1 din Protocolul nr. 1 și obligația statului de a asigura în ordinea juridică internă că dreptul la proprietate este suficient de protejat prin lege și că remediile adecvate permit victimelor unei încălcări în acest sens să își afirme drepturile (a se vedea mutatis mutandis Credit Europe Leasing Ifn S.A. c. România , nr. 38072/11, § 78, 21 iulie 2020), reclamantul a avut ocazia rezonabilă de a-și prezenta cauza autorităților competente pentru a contesta în mod eficace măsurile care încălca dreptul de proprietate?

Published on 25 July 2022

FOURTH SECTION

Application no. 74061/17 Ileana ROȘU against Romania lodged on 10 October 2017 communicated on 8 July 2022

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns the seizure of various assets – owned jointly by the applicant and her husband – ordered by the prosecutor on 12 February 2016 in the context of an investigation into suspicions of abuse of office and money laundering started against the applicant’s husband. By a final decision of 24 November 2021, the High Court of Cassation and Justice acquitted the applicant’s husband and lifted the seizure measure with respect to all assets. Under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention the applicant complains that the seizure of common property had been unlawful, disproportionate because it concerned assets of a much higher value than the damage sought to be recovered from her husband and applied for an excessively long period.

The applicant also complains that she continues to be prevented from disposing of one of the immovable assets concerned by the seizure because it is still registered as seized with the Immovable Property Registration Office, even after notice of the final decision of 24 November 2021 had been given to the relevant authorities. Relying on Article 6 § 1 of the Convention, the applicant complains that she was not afforded a reasonable opportunity to submit her above ‑ mentioned arguments to a court.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Has there been an interference with the applicant’s right to peaceful enjoyment of possessions within the meaning of Article 1 of Protocol No. 1, stemming from the seizure of assets she owned jointly with her husband? 2. If so, was that interference in accordance with the conditions provided for by law and necessary to control the use of property in accordance with the general interest?

In particular, did it impose an excessive individual burden on the applicant given the alleged disproportionate value of the assets seized compared with the damage to be recovered by the authorities (see Hábenczius v. Hungary , no. 44473/06, § 34, 21 October 2014), the duration of the period over which the order of seizure has been applied (see Cernea v. Romania , no. 7486/12, §§ 46-50, 18 December 2018) and its alleged continuation after the final decision of 24 November 2021 as regards one of the assets?​ 3. Furthermore, bearing in mind the procedural obligations contained in Article 1 of Protocol No. 1 and the State’s obligation to ensure in its domestic legal order that the right to property is sufficiently protected by law and that adequate remedies enable the victims of an infringement in this respect to assert their rights (see, mutatis mutandis , Credit Europe Leasing Ifn S.A.

v. Romania , no. 38072/11, § 78, 21 July 2020), did the applicant have a reasonable opportunity to present her cause to the competent authorities in order to effectively challenge the measures infringing her right of property?