ROȘU v. ROMANIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Communicated
ROȘU v. ROMANIA (CtEDO, 2022)
Publicat la 11 iulie 2022 CUARTA SECȚIUNE Cerere nr. 57555/21 Robert-Mihăiță ROȘU împotriva României depusă la 20 noiembrie 2021 comunicat la 21 iunie 2022 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la presupusa încălcare a drepturilor reclamantului în cursul anchetei penale și la procesul împotriva acestuia pentru conspirație de a comite infracțiuni, a influenței peddling, complicitate la spălare de bani și la abuzul de funcție. Reclamantul, un avocat practicant la București, a fost privat de libertate, prezentat publicului în bătaie și informații din dosarul anchetei, inclusiv datele cu caracter personal, precum adresa și detaliile conturilor sale bancare, au fost divulgate la mass-media de către autoritățile în cursul anchetei. Pentru a solicita compensare pentru cele de mai sus, reclamantul a depus o cerere de daune civile pe baza dispozițiilor generale ale legii torturilor prevăzute de articolele 1357-1358 din Codul Civil și, de asemenea, pe baza articolului 20 alin. (2) din Constituție privind prevalența tratatelor și convențiilor internaționale în ceea ce privește dreptul național, art. 539 din Codul de Procedură Penală privind daunele cauzate de privarea ilegală a libertății și art. 3, 5, 6 și 8 din Convenție. La 21 aprilie 2021, Curtea Înaltă de Casare și Justiție a permis parțial cererea și a atribuit reclamantului echivalentul de aproximativ 5.000 de euro în compensație pentru divulgarea datelor sale cu caracter personal din dosarul investigației. A considerat că reclamațiile rămase sunt nefondate sau nefondate. La 24 noiembrie 2021 procesul penal împotriva reclamantului s-a încheiat cu Curtea Înaltă de Casare și Justiție care l-a achitat de toate acuzațiile. În baza articolelor 3 și 8 din Convenție, reclamantul se plâng că a fost prezentat publicului în cătușe care reprezintă o măsură ilegală, inutilă, excesivă și disproporționată, care l-a umilit și a încălcat dreptul la demnitate și protecție a imaginii sale și a cauzat prejudicii reputației sale ca avocat. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 5 § 1 că a fost privat ilegal de libertate de la ora 11 a.m., la 9 decembrie 2015 la ora 1630, pe baza unui mandat care nu a respectat legea aplicabilă, deoarece nu era raționat și a depășit timpul limita prevăzută de lege pentru acest tip de măsură. Reclamantul s-a plângut, de asemenea, în temeiul articolului 5 § 5 că, având în vedere hotărârea instanței interne din 21 aprilie 2021, nu a fost compensat pentru această încălcare a drepturilor sale în temeiul articolului 5. Considerând la art. 13 coroborat cu articolele 3, 5 și 8 din Convenție, reclamantul s-a plâns de lipsa unui remediu intern eficace pentru plângerile sale. Întrebări către părți Reclamantul a fost supus unui tratament inuman sau degradant, în încălcarea articolului 3 din Convenție din cauza prezentării sale publicului în cătușe? A existat o ingerință în dreptul reclamantului la respectarea vieții sale private, în sensul articolului 8 § 1 din Convenție în cazul în care prezentarea sa publică în cătușe? În cazul în care a fost această interferență în conformitate cu legea și necesară în temeiul articolului 8 § A fost reclamantul privat de libertate în încălcarea articolului Convenția? În special, a fost detenția reclamantului în perioada dintre ora 11 din 9 decembrie 2015 și ora 16 din 10 decembrie 2015 ordonată „în conformitate cu o procedură prevăzută de lege”? Având în vedere respingerea cererii sale în temeiul articolului 539 din Codul de Procedință Penală prin hotărârea finală din 21 aprilie 2021, reclamantul a avut dreptul efectiv și executor la compensare pentru detenția sa în presupusă contravenție la art. 5 § 1, conform articolului 5 din Convenție? Reclamantul dispune de un remediu intern eficace pentru plângerile sale în temeiul articolelor 3, 5 § 1 și 8, conform articolului 13 din Convenție?