MIHAELA-ELENA BELDIMAN v. ROMANIA and 1 other application
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Communicated
MIHAELA-ELENA BELDIMAN v. ROMANIA and 1 other application (CtEDO, 2022)
Publicat la 7 noiembrie 2022 CUARTA SECȚIUNE Aplicații nr. 47591/21 și 50506/21 Mihaela-Eldena BELDIMAN împotriva României și Tiberiu-George BELDIMAN împotriva României depuse la 9 septembrie 2021 comunicat la 18 octombrie 2022 OBJET MATERIA CAUZULUI Soțul și soția reclamanților. La momentul evenimentelor încurcate Doamna Beldiman a fost un funcționar public de înaltă calitate cu Consiliul Județeanului Suceava, iar dl Beldiman a fost un angajat privat și fost membru al unui partid politic și consilier local. Cerințele se referă la concedierea de către o hotărâre finală a Curții de Apel de la Suceava din 10 februarie 2021 (disponibilă la reclamanții la 15 martie 2021) a unei acțiuni de drept interzis de către reclamanții împotriva unui blogger local. Acesta a fost un angajat al Consiliului județului Suceava și între 2013 și 2016, a scris și postat online pe blog-ul său și/sau pe contul său Facebook de treizeci și opt articole privind reclamanții. Articolele în cauză au folosit presupuse expresii ofensive și au sugerat sau presupus, printre altele , că reclamanții au comis numeroase acte ilegale și au fost membri ai Mafiei. În baza articolului 6 din Convenție, reclamanții se plângeau că instanța națională și-a încălcat dreptul la o audiere echitabilă, deoarece, în respingerea acțiunii de drept de tortură, instanța a omis să examineze unele dintre articolele și declarațiile de mai sus contestate de acestea și unele dintre argumentele susținute de acestea în sprijinul cererii lor. În baza articolului 8 din Convenție, reclamanții se plângeau de o încălcare a drepturilor de onoare, imagine și viață privată, deoarece instanțele interne au omis să examineze unele dintre articolele și declarațiile contestate de solicitanți și unele dintre argumentele susținute de acestea în sprijinul cererii lor, au evaluat în mod erône circumstanțele cazului și nu au reușit să stabilească un echilibru corespunzător între interesele opuse în joc. În baza articolului 13 din Convenție, adoptată în comun cu articolele 6 și 8 din Convenție, reclamanții au susținut că nu au fost furnizate un recurs judiciar eficace pentru cererea lor din cauza modalității descrise mai sus în care instanța națională și-a examinat cazul. Reclamanții au avut o audiere corectă în ceea ce privește determinarea drepturilor și obligațiilor lor civile, în conformitate cu art. 6 din Convenție? În special, a refuzat instanța internă să efectueze o examinare adecvată a argumentelor și argumentelor formulate de reclamanții în măsura în care instanțele au omis să examineze unele dintre articolele și declarațiile contestate de reclamanți și unele dintre argumentele susținute de acestea în sprijinul cererii lor? A existat vreo ingerință în dreptul reclamanților la respectarea vieții private în sensul articolului 8 § 1 din Convenție având în vedere conținutul articolelor în cauză? În cazul în care a fost justificată această interferență în temeiul articolului 8 § 2 din Convenție? În special, au echilibrat în mod corespunzător instanțele interne, având în vedere criteriile stabilite în jurisprudența Curții, dreptul reclamanților la respectarea vieții lor private, onorării și imaginea lor și dreptul inculpatului la libertatea de exprimare având în vedere circumstanțele cauzei și toate articolele și declarațiile contestate de reclamanții și argumentele susținute de acestea în sprijinul cererii lor? Procedura de lege de tort acuzată de reclamanții împotriva bloggerului în cauză în fața instanțelor naționale le-a furnizat o soluție judiciară eficace în sensul articolului 13 din Convenție pentru presupusele încălcări ale drepturilor convenției lor?