GHIȚĂ v. ROMANIA

Publicat la 21 februarie 2022 CUARTA SECȚIUNE Aplicația nr. 2151/21 Ciprian-Alessandro GHIȚĂ împotriva României depusă la 16 decembrie 2020 comunicată la 4 februarie 2022 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la protecția reputației reclamantului împotriva presupuselor declarații difamatorii – despre viața sa privată și comportamentul său profesional (reclamantul fiind judecător la Curtea de Apel din București) – făcută de o persoană privată (E.G.) în public și în cereri depuse în fața superiorilor profesioniști ai reclamantului. Procedura de lege generală interzisă de către reclamant împotriva E.G. a fost respinsă cu efect final de către Înaltul Tribunal de Casare și Justiție într-o hotărâre din 25 iunie 2020. Curtea a considerat, în special, că E.G. a făcut o utilizare normală a dreptului ei de cerere și că reclamantul nu a putut dovedi că E.G. a făcut publice declarațiile presupuse difamatorii prin intermediul oricărui instrument de comunicare în masă (cum ar fi mass media sau internet). În baza articolelor 6 § 1 și 8 din Convenție, reclamantul se plânge că prin respingerea procedurii pe care le-a interzis împotriva E.G., instanțele interne nu au reușit să stabilească un echilibru echitabil între interesele concurente în joc și să-și protejeze în mod corespunzător dreptul la viață privată, reputație și proces echitabil, nerespectând astfel daunele cauzate carierei, reputației și relațiilor sociale și profesionale. Întrebarea părților a existat o ingerință în dreptul reclamantului la respectarea vieții sale private în sensul articolului 8 § 1 din Convenție, având în vedere conținutul declarațiilor publice și cererilor în legătură cu el formulate de E.G. (a se vedea, mutatis mutandis Morice v. France [GC], nr. 29369/10, §§ 128-131, CEDH 2015)? Dacă este cazul, această interferență a fost justificată în temeiul articolului 8 2 din Convenție? În special, autoritățile judiciare interne au echilibrat în mod corespunzător, având în vedere criteriile stabilite în jurisprudența Curții, dreptul reclamantului de a respecta viața sa privată și dreptul E.G. la libertatea de expresie (a se vedea mutatis mutandis Matalas c. Grecia, nr. 1864/18, § 42, 25 martie 2021)?

Published on 21 February 2022

FOURTH SECTION

Application no. 2151/21

Ciprian-Alexandru GHIȚĂ

against Romania

lodged on 16 December 2020

communicated on 4 February 2022

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns the protection of the applicant’s reputation from alleged defamatory statements – about his private life and his professional conduct (the applicant being a judge at the Bucharest Court of Appeal) – made by a private person (E.G.) in public and in petitions lodged before the applicant’s professional superiors. The general tort law proceedings brought by the applicant against E.G. have been rejected with final effect by the High

Court of Cassation and Justice in a judgment of 25 June 2020. The High

Court notably considered that E.G. had made normal use of her right of petition and that the applicant could not prove that E.G. had made public the alleged defamatory statements through any mass communication tool (such as mass

‑

media or internet).

Relying on Articles 6 § 1 and 8 of the Convention, the applicant complains that by dismissing the proceedings he brought against E.G., the domestic courts failed to strike a fair balance between the competing interests at stake and to adequately protect his right to private life, reputation and fair trial, hence failing to protect him from the damage caused to his career, reputation and social and professional relationships.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1.

Has there been an interference with the applicant’s right to respect for his private life within the meaning of Article 8 § 1 of the Convention, having regard to the content of the public statements and petitions about him made by E.G. (see,

mutatis mutandis

,

Morice v. France

[GC], no.

29369/10, §§

128-131, ECHR 2015)?

2.

If so, was that interference justified under Article 8

§

2 of the Convention? In particular, did the domestic judicial authorities adequately put in balance, in the light of the criteria established in the Court’s case

‑

law, the applicant’s right for respect for his private life and E.G.’s right to freedom of expression (see,

mutatis mutandis

,

Matalas v. Greece

, no. 1864/18, §

42, 25

March 2021)?