KULISZKO v. ROMANIA

Publicat la 29 septembrie 2025 CUARTA SECȚIUNE Cerere nr. 16559/23 Mihai-Adrian KULISZKO împotriva României depusă la 19 aprilie 2023 comunicat la 10 septembrie 2025 OBIECTUL CAUZULUL Dolari (USD) și 317.000 euro (EUR) aparținând reclamantului în contextul unei anchete care urmează să fie efectuate împotriva terților, precum și presupusa imposibilitate a reclamantului de a contesta măsura impugnată și durata acesteia. Ancheta penală a început la 29 iunie 2021 și este încă în așteptare în fața procurorului competent. Măsurile de confiscare au fost adoptate de către poliție în aceeași dată și sunt încă în vigoare. Toate plângerile depuse de reclamant împotriva măsurii au fost respinse fie de procuror ca fiind nefondate, fie de către instanțe, ca fiind depuse în afara termenului legal pentru plângeri împotriva declanșării activelor impuse ca măsură de precauție.

În conformitate cu articolele 6 și 13 din Convenție, reclamantul s-a plâns că dreptul intern nu prevede dreptul de acces la o instanță în ceea ce privește confiscarea proprietăților ca dovadă, spre deosebire de concurența ca măsură de precauție. În temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția, el s-a plâns că a fost privat de proprietatea sa pentru o perioadă excesivă de timp, fără a avea nici o posibilitate de a-și pune cazul în fața autorităților. De asemenea, el a susținut că confiscarea banilor săi ca dovada nu a fost în conformitate cu legea și a fost utilizată de autoritățile pentru a evita adoptarea unei măsuri de precauție care ar fi fost însoțită de garanții procedurale. Nr. 1 la Convenție, care rezultă din confiscarea mărfurilor sale ca dovadă în procedurile penale împotriva unei terțe părți?

În cazul în care este cazul, această interferență în conformitate cu condițiile prevăzute de lege și necesară pentru a controla utilizarea proprietăților în conformitate cu interesul general? În special, a impus reclamantului o sarcină individuală excesivă având în vedere durata perioadei de aplicare a măsurii (a se vedea Cernea c. România , nr. 7486/12, §§ 46-50, 18 decembrie 2018)? În plus, ținând cont de obligațiile procedurale prevăzute la art. 1 din Protocolul nr. 1 și de obligația statului de a asigura în ordinea juridică internă că dreptul la proprietate este suficient de protejat prin lege și că remediile adecvate permit victimelor unei încălcări în acest sens să își afirme drepturile (a se vedea mutatis mutandis Credit Europe Leasing Ifn S.A.

c. România , nr. 38072/11, § 78, 21 iulie 2020), reclamantul a avut ocazia rezonabilă de a-și prezenta cazul autorităților competente pentru a contesta în mod eficient măsura care interferează cu dreptul său de proprietate? În special, cadrul juridic permite părților interesate, cum ar fi reclamantul (care nu a fost parte la anchetă), să participe la procedura penală împotriva terților pentru a contesta măsura (convulsiile ca probe) și durata acesteia? În afirmativ, această posibilitate a fost deschisă reclamantului?

Într-o situație în care proprietatea activelor supuse măsurii luate în acest caz este solicitată de cineva, cum ar fi reclamantul, care nu a fost parte la procedura penală în cauză, permite cadrul juridic altor posibilități de justificare a drepturilor lor de proprietate, de exemplu de a solicita compensare în cadrul procedurii civile (acțiunea în răspundere civilă delictuală) )? Dacă este cazul, aceste modalități au fost deschise reclamantului și în ce etapă a procedurii penale? Părțile sunt invitate să sprijine argumentele lor în ceea ce privește întrebările de mai sus cu exemple de jurisprudență internă relevantă.

Published on 29 September 2025

FOURTH SECTION

Application no. 16559/23 Mihai-Adrian KULISZKO against Romania lodged on 19 April 2023 communicated on 10 September 2025

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns the seizure as evidence ( ridicarea de obiecte ) of 44,000 US dollars (USD) and 317,000 euros (EUR) belonging to the applicant in the context of an investigation pending against third parties, and the alleged impossibility of the applicant to contest the impugned measure and its duration. The criminal investigation started on 29 June 2021 and is still pending before the competent prosecutor. The seizure measure was adopted by the police on the same date and is still in force. All complaints lodged by the applicant against the measure were rejected either by the prosecutor as ill-founded, or by the courts, as being lodged outside the statutory time-limit for complaints against seizure of assets imposed as a precautionary measure.

Relying on Articles 6 and 13 of the Convention the applicant complained that domestic law did not provide for the right of access to a court regarding seizure of property as evidence, unlike seizure as a precautionary measure. Under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention he complained that he had been deprived of his property for an excessive period of time without any possibility to put his case before the authorities. He also submitted that the seizure of his money as evidence was not in accordance with law and had been used by the authorities in order to avoid taking a precautionary measure that would have been accompanied by procedural safeguards.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Has there been an interference with the applicant’s right to peaceful enjoyment of possessions within the meaning of Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention, stemming from the seizure of his goods as evidence in criminal proceedings against a third party? 2. If so, was that interference in accordance with the conditions provided for by law and necessary to control the use of property in accordance with the general interest?

In particular, did it impose an excessive individual burden on the applicant given the duration of the period over which the measure has been applied (see Cernea v. Romania , no. 7486/12, §§ 46-50, 18 December 2018)? 3. Furthermore, bearing in mind the procedural obligations contained in Article 1 of Protocol No. 1 and the State’s obligation to ensure in its domestic legal order that the right to property is sufficiently protected by law and that adequate remedies enable the victims of an infringement in this respect to assert their rights (see, mutatis mutandis , Credit Europe Leasing Ifn S.A. v. Romania , no. 38072/11, § 78, 21 July 2020), did the applicant have a reasonable opportunity to present his case to the competent authorities in order to effectively challenge the measure interfering with his right of property?

In particular, does the legal framework allow for interested parties, such as the applicant (who was not a party to the investigation), to participate in the criminal proceedings against third parties in order to challenge the measure (the seizure as evidence) and its duration? In the affirmative, was this possibility open to the applicant? In a situation where ownership of the assets subject to the measure taken in the present case is claimed by someone, such as the applicant, who was not a party to the criminal proceedings in question, does the legal framework allow for other possibilities to vindicate their property rights, for example to seek compensation in civil proceedings ( acțiunea în răspundere civilă delictuală )? If so, were these avenues open to the applicant and at what stage of the criminal proceedings?

The parties are asked to support their arguments in respect of the above questions with examples of relevant domestic case-law.