MAMMADOVA v. AZERBAIJAN
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Communicated
MAMMADOVA v. AZERBAIJAN (CtEDO, 2019)
Comunicat la 6 februarie 2019 CIFTH SECȚIUNE Cerere nr. 30640/09 Imanzade Alisultan Gizi MAMMADOVA împotriva Azerbaidjanului depusă la 29 mai 2009 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dna Imanzade Mammadova este un național rus care s-a născut în 1949 și locuiește în Sochi. Ea este reprezentată în fața Curții de către dl. R. Cook, A. Carbonneau și R. Kohlhofer, avocați care practică respectiv în Londra, Erevan și Viena. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La 29 iulie 2008, în timp ce reclamantul găzduiase și conducea o întâlnire religioasă a Martorilor lui Iehova la un apartament privat, reclamantul a fost prins de un ofițer de poliție, care s - a întâmplat să locuiască în același apartament, și a fost dusă la Departamentul de Poliție din districtul Zakatala, unde a fost reținută timp de câteva ore înainte de a fi eliberată. După cum se poate observa din documentul de caz, după câteva zile reclamantul a fost furnizată o copie a deciziei investigatorului poliției din districtul principal care refuză să deschidă o anchetă penală împotriva ei. La 7 august 2008, reclamantul a vizitat sediul de poliție, unde a plătit o amendă de 16 manate (AZN – aproximativ 7 euro (EUR) la momentul respectiv). Cu toate acestea, în aceeași zi a fost arestată și în ziua următoare, 8 august 2008, dusă la Serviciul de Migrație al Ministerului Afacerilor Interne, unde a fost reținută în detenție până la 22 august, când a fost deportată din Azerbaidjan. La 2 octombrie 2008, reprezentantul reclamantului a depus o plângere la Biroul Procurorului General și la mai multe alte organizații, solicitând o copie a deciziei privind ordonanța de deportare a reclamantului. La 13 octombrie 2008, reprezentantul reclamantului a primit o scrisoare de la Serviciul de Migrație al Ministerului Afacerilor Interne; închisă a fost o copie a hotărârii Tribunalului de district Zakatala din 7 august 2008 privind deportarea reclamantului. Curtea de District a constatat că reclamantul a fost vinovat de infracțiunea administrativă de a încălca legislația privind libertatea religiei în temeiul art. 300 din Codul de infracțiuni administrative și a ordonat deportarea ei din Azerbaidjan. De asemenea, decizia a ordonat să fie reținută într-un loc de detenție până la executarea deciziei. La 20 octombrie 2008, reprezentantul reclamantului a obținut o copie a hotărârii Curții de District și la 29 octombrie 2008, el a depus un recurs împotriva acestei decizii în fața Curții de Apel Sheki. La 4 decembrie 2008, Curtea de Apel Sheki a respins acest recurs. La 26 decembrie 2008, reprezentantul reclamantului a primit o scrisoare de la Curtea de Apel Sheki care a declarat că hotărârile instanțelor de recurs în ceea ce privește infracțiunile administrative au fost finale și nu au putut fi apelate împotriva acesteia. COMPLAINTĂ Reclamantul se plâng în temeiul articolului 9 din Convenție că a fost expulzată din Azerbaidjan pentru activitățile sale religioase. Reclamantul se plânge în continuare în temeiul articolului 5 §§ § 1 și 4 din Convenție că detenția sa în perioada între 7 și 22 august 2008 nu a fost în conformitate cu legea și că nu a avut posibilitatea de a contesta ordinul de expulzare. Reclamantul se plânge, de asemenea, că expulzarea sa din Azerbaidjan a fost efectuată într-un mod incompatibil cu art. 1 din Protocolul nr. 7. Întrebări aduse părților în ceea ce privește deportarea reclamantului, a existat o ingerință în dreptul ei la libertatea religiei în temeiul articolului 9 § 1 din Convenție? Dacă da, această interferență a fost justificată în temeiul articolului 9 § 2? Reclamantul a fost privat de libertate, în încălcarea articolului 5 § 1 din Convenție? În special, a fost detenția reclamantului în perioada între 7 și 22 august 2008 ordonat „în conformitate cu o procedură prevăzută de lege”? A avut reclamantul la dispoziția ei o procedură eficace prin care ea ar putea contesta legalitatea detenției sale, astfel cum prevede art. 5 § 4 din Convenție? A fost reclamantul „un extraterestru legal pe teritoriul statului contestat” în sensul articolului 1 § 1 din Protocolul nr. Presupunând că reclamantul este într-adevăr un extraterestru rezident legal în ceea ce privește care a fost adoptată o ordonanță de expulzie, a fost decizia de a o expulza în conformitate cu legea și cerințele procedurale prevăzute la art. 1 § 1 din Protocolul nr. În caz contrar, această decizie a fost „necesar” în sensul articolului 1 § 2 din Protocolul nr.