MAMMADOVA v. AZERBAIJAN

A cincea secțiune DECIZIE nr. 30640/09 Imanzade Alisultan gizi MAMMADOVA împotriva Azerbaidjanului Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a cincea secțiune), care așezează la 18 februarie 2021 în calitate de comitet compus din: Ganna Yudkivska, președinte, Ivana Jelić, Arnfinn Bârdsen, judecători și Liv Tigerstedt, grefier interimar, având în vedere cererea depusă la 29 mai 2009, După deliberare, decide după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIMENTE Reclamantul, dna Imanzade Mammadova, s-a născut în 1949. Ea a fost reprezentată de dl R. Cook, un avocat practicant la Londra. La 23 octombrie 2020, reprezentantul reclamantului a informat Registrul că reclamantul a murit la 14 iunie 2020 și că dl L. Moroz, care a fost reprezentantul legal al reclamantului în Azerbaidjan, a dorit să continue cererea. El se bazează în special pe puterea de procuror a reclamantului, scrisă la 30 octombrie 2009, prin care acesta din urmă a exprimat consimțământul pentru domnul L. Moroz de a continua să acționeze în numele ei dacă a murit înaintea Curții a pronunțat o decizie în cazul ei. Curtea trebuie să decidă dacă dl L. Moroz poate fi acceptat să urmărească cererea în locul reclamantului întârziat. În acest sens, Curtea constată că, în cazul în care un reclamant a murit după depunerea cererii, a acceptat că următoarea persoană sau moștenitorul poate, în principiu, să urmărească cererea, cu condiția ca acesta să aibă un interes suficient în acest caz (a se vedea, de exemplu, Centrul pentru Resurse Juridice, în numele Valentin Câmpeanu c. România [GC], nr. 47848/08, § 97, CEDH 2014, cu alte referințe. În acest caz, este nediscutat că dl L. Moroz nu este moștenitorul reclamantului. Curtea constată, de asemenea, că dl L. Moroz urmărește să urmărească procesul cu privire la presupusa încălcare a drepturilor reclamantului la care nu pretinde că este fie aproape sau legat în mod îndepărtat. Dl L. Moroz se bazează numai pe o putere de avocat semnată de reclamant în 2009, pentru a continua procesul dinaintea Curții, fără a-și susține poziția de a face acest lucru (a se vedea, de exemplu, Belskiy c. Rusia (dec.), nr. 23593/03, 26 noiembrie 2009). În aceste circumstanțe, Curtea este obligată să găsească de o importanță decisivă faptul că persoana care dorește să urmărească cererea nu este nici o rudă apropiată, nici un moștenitor al reclamantului și că nu a furnizat nicio dovadă de interesul său legitim (a se vedea Brūzītis, v. Letonia (dec.), nr. 15028/04, § 49, 26 august 2014; Léger v. Franța (striking out) [GC], nr. 19324/02, § 50, 30 martie 2009; Thévenon c. Franța (dec.), nr. 2476/02, CEDH 2006‐III; și Burlya și alții c. Ucraina , nr. 3289/10, §§ 70-73, 6 noiembrie 2018). Având în vedere cele de mai sus, în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție, Curtea consideră că nu mai este justificat să continue examinarea cererii. În plus, nu consideră că „respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și în Protocolurile” necesită examinarea cererii în ciuda decesului reclamantului. Prin urmare, este necesar să se scoată din listă cazul. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să se scoată cererea din lista sa de cazuri. Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 11 martie 2021. {signature_p_2} Liv Tigerstedt Ganna Yudkivska Președintele adjunct secretar interimar

FIFTH SECTION

DECISION

Application no. 30640/09

Imanzade Alisultan gizi MAMMADOVA

against Azerbaijan

The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 18

February 2021 as a Committee composed of:

Ganna Yudkivska,

President,

Ivana Jelić,

Arnfinn Bårdsen,

judges,

and Liv Tigerstedt,

Acting Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 29

May 2009,

Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicant, Ms Imanzade Mammadova, was born in 1949. She was represented by Mr R. Cook, a lawyer practising in London.

The applicant’s complaints under Articles 5 and 9 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 7 to the Convention concerning her arrest and subsequent deportation for holding a religious meeting were communicated to the Azerbaijani Government (“the Government”).

On 23

October 2020 the applicant’s representative informed the Registry that the applicant had died on 14 June 2020 and that Mr L. Moroz, who was the applicant’s legal representative in Azerbaijan, wished to pursue the application. He relied in particular on the applicant’s power of attorney, written on 30 October 2009, by which the latter had expressed her consent for Mr L. Moroz to continue acting on her behalf if she died before the Court delivered a decision in her case.

THE LAW

The Court has to decide whether Mr L. Moroz can be accepted to pursue the application in the late applicant’s stead. In this respect, the Court notes that, where an applicant has died after the application was lodged, it has accepted that the next-of-kin or heir may in principle pursue the application, provided that he or she has sufficient interest in the case (see, for example,

Centre for Legal Resources on behalf of Valentin Câmpeanu v.

Romania

[GC], no. 47848/08, § 97, ECHR 2014, with further references).

In the present case it is undisputed that Mr L. Moroz is not the applicant’s heir. The Court also notes that Mr

L. Moroz seeks to pursue the case concerning the alleged violation of the rights of the applicant to whom he does not claim to be either closely or distantly related. Mr L. Moroz relies only on a power of attorney signed by the applicant in 2009,

in order to pursue the proceedings before the Court, without substantiating his standing to do so (see, for example,

Belskiy v. Russia

(dec.), no. 23593/03, 26 November 2009).

In these circumstances, the Court is bound to find it of decisive importance that the person wishing to pursue the application is neither a close relative nor an heir of the applicant and that he has provided no evidence of his legitimate interest (see

Brūzītis, v. Latvia

(dec.), no.

15028/04, § 49, 26

August 2014;

Léger v. France

(striking out) [GC], no. 19324/02, §

50, 30 March 2009;

Thévenon v. France

(dec.), no.

2476/02, ECHR 2006‑III; and

Burlya and Others v. Ukraine

, no.

3289/10, §§ 70-73, 6 November 2018). It follows that he does not have standing to pursue the proceedings.

In the light of the foregoing, in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention, the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application. Furthermore, it does not consider that “respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols” requires the examination of the application despite the applicant’s death.

Accordingly, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court, unanimously,

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Done in English and notified in writing on 11 March 2021.

{signature_p_2}

Liv Tigerstedt

Ganna Yudkivska

Acting Deputy Registrar

President