CtEDO 30.04.2013 Auto

FAIG MAMMADOV v. AZERBAIJAN

RESPONDENT
AZE
HOTĂRÂRE
30.04.2013
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2013
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
FAIG MAMMADOV v. AZERBAIJAN (CtEDO, 2013)
HUDOC · oficial

Primă cerere nr. 60802/09 Faig MAMMADOV împotriva Azerbaidjanului depusă la 9 noiembrie 2009 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, Faig Mammadov, este un național azerbaidjan, care s-a născut în 1962 și trăiește în Baku. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. La 9 iunie 2008, Curtea Assize, în calitate de instanță de primă instanță pentru infracțiuni grave, a condamnat reclamantul și soția sa de fraudă. Reclamantul a fost condamnat la nouă ani de închisoare cu confiscare a proprietăților și soția sa la șapte ani de închisoare suspendată, cu o perioadă de cinci ani de probă. La 23 ianuarie 2009, Curtea de Apel a anulat hotărârea din 9 iunie 2008, a redus la șapte ani de închisoare a reclamantului și a ridicat sancțiunile de confiscare a proprietăților. Procurorul a depus un protest de casație împotriva hotărârii din 23 ianuarie 2009 la Curtea Supremă, solicitând ca aceasta să fie anulată și depunerea cazului la Curtea de Apel. La 1 iulie 2009, după examinarea cazului în absența reclamantului și a avocatului său, dar în prezența procurorului, Curtea Supremă a respins apelul reclamantului și a permis în parte protestului. Procurorul a făcut declarații orale în cursul audierii, cerând demiterea recursului reclamantului. Curtea Supremă a susținut hotărârea Curții de Apel în ceea ce privește condamnarea reclamantului, dar a anulat condamnarea soției sale, respingând această parte a cazului la Curtea de Apel de la Baku pentru o nouă examinare. Curtea a constatat că dovada vinovăției reclamantului a fost întemeiată în mod corespunzător în timpul procesului în instanța de primă instanță și în Curtea de Apel și că acțiunile sale au fost clasificate în mod corespunzător în temeiul dreptului penal. Hotărârea Curții Supreme a citat art. 419.4 din Codul de Procedură Penală, declarând că examinarea cazului a fost posibilă în absența reclamantului și a avocatului său, deoarece avocatul nu a reușit să apară în ciuda notificării, iar reclamantul, care își îndeplinește condamnarea la închisoare, nu a făcut nici o cerere de participare. Codul de procedură penală prevede că absența persoanei care au depus recursul, dacă a fost informat în mod corespunzător de ședință, nu împiedică Curții Supreme să decidă să procedeze la audierea în absența sa (art. 419.4). Reclamantul se plâng în temeiul articolului 6 din Convenție că Curtea Supremă nu a luat măsuri pentru a asigura participarea avocatului său la audierea finală privind condamnarea sa. Reclamantul se plânge, fără să se bazeze pe niciun articol în particular al Convenției, că cererile formulate de el privind examinarea martorilor nu au fost acordate. El se bazează, de asemenea, pe art. 7 din Convenție fără a adăuga argumente relevante. Întrebarea reclamantului a avut o audiere echitabilă în determinarea acuzațiilor penale împotriva lui, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție? În special, a fost respectat principiul egalității de arme în ceea ce privește audierea în fața Curții Supreme? Reclamantul și avocatul său au fost notificate în mod corespunzător cu privire la ședința Curții Supreme? Din moment ce reclamantul a fost în închisoare, a avut dreptul și/sau posibilitatea de a fi prezent la ședința de recurs în fața Curții Supreme? Care este procedura pentru persoanele condamnate de a participa la ședința Curții Supreme?

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă