WELLANE LIMITED c. ROUMANIE

Comunicat la 7 februarie 2019 SECȚIUNEA a patra Cerere nr. 9616/14 WELLANE LIMITED împotriva României, depusă la 23 ianuarie 2014 ÎN CEEA CE PRIVEȘTE Cererea se referă la sechestrarea sumei de 1 001 000 EUR în conturile bancare ale societății reclamante în vederea confiscării lor speciale. Această măsură a fost decisă de Parchet la 17 februarie 2010, în cadrul unei proceduri penale pentru manipularea piețelor financiare și spălarea banilor care vizează unicul acționar al societății reclamante. Întradevăr, în conformitate cu art. 168 din Codul de procedură penală, în vigoare în momentul faptelor, o astfel de măsură putea fi contestată fie în fața Parchetului, fie în fața instanțelor.

Înalța Curte de Casație și Justiție a interpretat această dispoziție prin hotărârea nr. 71/2007, pronunțat în cadrul unei acțiuni în interesul legii, care preciza că contestația împotriva sechestrului trebuie să fie examinată de Parchet atâta timp cât investigația era pendinte și de instanțe, numai după finalizarea anchetei și sesizarea acestora din urmă. Prin hotărârea definitivă din 4 septembrie 2013, Curtea din Cluj a aplicat această jurisprudență a Înaltei Curți de Casație și Justiție și a respins contestația societății reclamante ca inadmisibilă, fără a examina fondul.

În acest sens, societatea reclamantă se plânge de lipsa accesului la instanțe pentru a contesta sechestrul decis de către Parchet [art. 6 alineatul (1) ], ea invocă, de asemenea, absența unei acțiuni efective prevăzute de dreptul intern (art. 13). Aceasta invocă ulterior o încălcare a dreptului la respectarea bunurilor sale care rezultă din decizia Parchetului de a lua suma de 1 001. În realitate, s-a plâns că 1 006 449,31 EUR (art. 1 din Protocolul 1). Respingerea ca inadmisibilă a contestației societății reclamante referitoare la punerea sub sechestru, prin hotărârea din 4 septembrie 2013 a Tribunalului de apel din Cluj, se ui ca o încălcare a dreptului societății reclamante de a avea acces la o instanță, în sensul articolului 6 alineatul (1) din Convenție Societatea reclamantă dispunea de o cale de atac efectivă, în sensul articolului 13 din Convenție, pentru a se plânge în fața instanțelor naționale de decizia de a sechestra suma de 1 001 000 EUR și de presupusa sechestrare a unei sume mai mari, și anume 1 006 449,31 EUR Y-at-a încălcat dreptul societății reclamante de a-și respecta bunurile, în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție ca urmare a plasării sub sechestru timp de patru ani a sumei de 1 001 000 EUR, eventual de 1 006 449,31 EUR

Communiquée le 7 février 2019

QUATRIÈME SECTION

Requête n o 9616/14

WELLANE LIMITED

contre la Roumanie introduite le 23 janvier 2014

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne le séquestre de la somme de 1 001 000 euros sur les comptes bancaires de la société requérante en vue de leur confiscation spéciale. Cette mesure a été décidée par le parquet, le 17 février 2010, dans le cadre d’une procédure pénale pour manipulation des marchés financiers et blanchiment d’argent visant l’actionnaire unique de la société requérante. Le grief de cette dernière porte sur l’impossibilité de contester devant les tribunaux la décision du parquet tant que l’enquête pénale n’était pas finalisée. En effet, selon l’article 168 du code de procédure pénale, en vigueur au moment des faits, une telle mesure pouvait être contestée soit devant le parquet, soit devant les tribunaux.

La Haute Cour de cassation et de justice a interprété cette disposition par l’arrêt n o 71/2007, rendu dans le cadre d’un recours dans l’intérêt de la loi, qui précisait que la contestation contre le séquestre devait être examinée par le parquet tant que l’enquête était pendante et par les tribunaux, seulement après la finalisation de l’enquête et la saisine de ces derniers. Par un arrêt définitif du 4 septembre 2013, la cour d’appel de Cluj a fait application de cette jurisprudence de la Haute Cour de cassation et de justice et a rejeté la contestation de la société requérante comme irrecevable, sans examiner le fond.

Le séquestre a été levé par décision du parquet du 24 juillet 2014. La société requérante se plaint de l’absence d’accès aux tribunaux pour contester le séquestre décidé par le parquet (Article 6 § 1). À cet égard, elle allègue également l’absence d’un recours effectif prévu par le droit interne (Article 13). Elle invoque ensuite une atteinte au droit au respect de ses biens découlant de la décision du parquet de procéder au séquestre de la somme de 1 001 000 euros. Elle se plaint qu’en réalité a été indisponibilisée une somme supérieure, à savoir 1 006 449,31 euros (Article 1 du Protocole n o 1).

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Le rejet comme irrecevable de la contestation de la société requérante portant sur la mise sous séquestre, par l’arrêt du 4 septembre 2013 de la cour d’appel de Cluj, s’analyse-t-il comme une violation du droit de la société requérante d’accès à un tribunal, au sens de l’article 6 § 1 de la Convention ? 2. La société requérante disposait-elle d’un recours effectif, au sens de l’article 13 de la Convention, pour se plaindre devant les juridictions nationales de la décision de mettre sous séquestre la somme de 1 001 000 euros et de la prétendue mise sous séquestre d’une somme plus importante, à savoir 1 006 449,31 euros ? 3. Y-at-il eu atteinte au droit de la société requérante au respect de ses biens, au sens de l’article 1 du Protocole n o 1 à la Convention du fait de la mise sous séquestre pendant quatre ans de la somme de 1 001 000 euros, éventuellement de la somme de 1 006 449,31 euros ?