AFFAIRE LASCĂU c. ROUMANIE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Violation de l'article 6 - Droit à un procès équitable (Article 6 - Procédure pénale;Article 6-1 - Procès équitable)
AFFAIRE LASCĂU c. ROUMANIE (CtEDO, 2020)
SECȚIUNEA A PATRA CAUZA LASCĂU c. ROMÂNIA (solicitarea nr. 39855/13) HOTĂRÂREA STRASBURG 9 iunie 2020 Această hotărâre este definitivă. Poate fi supus unor modificări de formă. În cazul Lascău c. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care face parte dintr-un comitet compus din: Faris Vehabović, președinte, Iulia Antoanella Motoc, Carlo Ranzoni, judecători, și Ilse Freiwirth, ginere adjunctă de secțiune, Văzută: cererea menționată anterior (nr. 39855/13) îndreptată împotriva României și al cărei resortisant al acestui stat, M. Ioan Lasce ui (inclusiv reclamanta mai) a sesizat Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( Cererea se referă, sub aspectul articolului 6 alineatul (1) din Convenție, la condamnarea reclamantului de către Curtea de Casație și Justiție pe baza dovezilor pe care instanța de departament din Brașov și instanța de apel din Brașov le consideraseră insuficiente. De fapt, doi. Reclamantul s-a născut în 1956 și locuiește în Sânmartin. A fost reprezentat de dl G. Mateutch, avocat. Guvernul român a fost reprezentat de agentul său, dl C. Brumar de la Ministerul Afacerilor Externe. Printr-o rechiziționare a Parchetului anticorupție, reclamantul, fost șef al Departamentului de Finanțe Publice din Bihor, a fost trimis înapoi în fața tribunalului județ din Brasov pentru a răspunde acuzațiilor de luare ilegală de dobânzi, spălare de bani, corupție pasivă, complicitate la evaziune fiscală, complicitate la falsificare și complicitate la faliment fraudulos. Unele probe au fost obținute ca urmare a interogării convorbirilor telefonice ale reclamantului și ale rudelor sale și a unei percheziții efectuate la domiciliu. 5. În ceea ce privește dreptul de a lua în mod ilegal dobânzi și de a spăla bani, Parchetul reproșa reclamantului că a achiziționat o clădire prin intermediul unei societăți-paravan și l-a revândut, spălând astfel profitul. O expertiză contabilă, realizată la cererea Parchetului, a concluzionat că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6. În ceea ce privește regimul de corupție pasivă, Parchetul reproșa reclamantului că a primit bunuri de la un om de afaceri, P.J., și de la societăți comerciale ale acestuia și că a beneficiat de servicii plătite de aceștia în schimbul adoptării de către conducerea finanțelor a unor decizii favorabile acestor societăți. P.J., după ce a acționat în calitate de coruptor, a fost autoraportat la Parchet. El a fost apoi retras, dar Parchetul a considerat, în ceea ce privește celelalte documente din dosar și declarațiile altor zece martori, dintre care unii au fost angajați ai societăților deținute de P.J., că nu a fost sincer. Considerând că mai multe probe fuseseră obținute ilegal, în special interceptările telefonice și documentele confiscate la domiciliul reclamantului, instanța le-a îndepărtat de la dosar. El l-a auzit pe reclamant și pe mai mulți martori, inclusiv pe P.J. și cei zece martori pe care procurorul a întemeiat acuzația de corupție pasivă. 8. P.J. a declarat că reclamantul a plătit toate bunurile pe care le primise și toate serviciile de care beneficiase. El a adăugat că a fost supus unor presiuni și amenințări din partea Parchetului pentru a formula acuzații împotriva reclamantului. Doi martori, P.D.R. și L.D., care au declarat în fața Parchetului că au contramandat facturile în scopul justificării furnizării bunurilor și serviciilor în cauză la mai târziu, s-au retras, de asemenea. L.D. S-a convins că procurorul i-a dat declarația. Prin hotărârea din 1 iunie 2010, Tribunalul l-a relaxat pe reclamantul șefului infracțiunilor care i-au fost reproșate, cu excepția celei de complicitate la faliment fraudulos. 10. În ceea ce privește dreptul de a fi luat în mod ilegal de interese, acesta a examinat documentele dosarului și a considerat că acestea nu erau suficiente pentru a inversa prezumția de nevinovăție a reclamantului. În ceea ce privește spălarea de bani, el a considerat că a demonstrat că a achiziționat apartamentul în cauză cu capital propriu. 11. În legătură cu acuzația de corupție pasivă, a considerat că retragerea lui P.J. a fost susținută de toate dovezile din dosar și de declarațiile celor zece martori pe care i-a interogat. În plus, a remarcat că reclamantul nu a fost implicat în luarea deciziilor de către conducerea finanțelor privind societățile deținute de P.J., care au făcut obiectul unor controale fiscale efectuate în mod corespunzător. 12. La apelul din partea Parchetului, printr-o hotărâre din 22 februarie 2012, tribunalul de apel al lui Brașov a confirmat relaxarea, după ce a ascultat mai mulți martori și a ordonat o nouă expertiză contabilă. Ea a pus capăt acuzațiilor de complicitate la fraudă din cauza prescrierii răspunderii penale. 13. Parchetul s-a ocupat de casarea în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție ( 14. Prin hotărârea definitivă din 13 februarie 2013, Înalta Curte a primit parțial recursul și l-a condamnat pe reclamant la o pedeapsă de trei ani de închisoare pentru infracțiunile de corupție pasivă și spălare de bani. De asemenea, aceasta a ordonat confiscarea apartamentului achiziționat de solicitant, precum și a sumelor care reprezentau prețul bunurilor și serviciilor de care ar fi beneficiat. 15. Comisia a considerat, în conformitate cu dispozițiile Codului de procedură penală, că interceptările telefonice și percheziția au fost efectuate în mod corespunzător. Prin urmare, Comisia a considerat că dovezile astfel obținute erau legale și le-a reinclus în dosar. Ulterior, Comisia a considerat că instanța și instanța de judecată au interpretat greșit dovezile cazului. 16. În ceea ce privește încălcarea de corupție pasivă, Înalta Curte a întemeiat condamnarea reclamantului pe autodeliberarea P.J. și primele declarații pe care acesta le-a făcut în cursul anchetei. 17. Comisia a considerat că aceste declarații erau adevărate și că retragerea ulterioară a P.J. în fața Parchetului și apoi în fața instanței de Primă Instanță n .. nu a fost sincer. În această privință, Comisia a remarcat că, în cursul primelor sale declarații P.J. nu a menționat nicio plată efectuată de reclamant pentru bunurile și serviciile de care acesta beneficiase. În plus, Comisia a considerat că primele declarații ale P.J. au fost confirmate de declarațiile făcute de martori în fața Parchetului, inclusiv P.D.R. și L.D., prin documente contabile și interceptări telefonice. 18. Comisia a considerat că reclamantul a fost făcut vinovat de luarea ilegală a unor dobânzi cu ocazia achiziționării imobilului, dar a constatat că răspunderea penală pentru această încălcare era prevăzută. 19. În ceea ce privește responsabilitatea de spălare a banilor cu privire la suma care provine din revânzarea acestei clădiri, Înalta Curte a întemeiat condamnarea pe concluziile privind expertiza contabilă care fusese realizată la cererea Parchetului, care retragea circuitul de argint și care contrazicea teza reclamantului potrivit căreia apartamentul în cauză fusese achiziționat cu capital propriu. 20. Ea a considerat că concluziile de la lituaniană au fost confirmate de documentele confiscate în timpul percheziției efectuate la domiciliul lui . Pe de altă parte, Comisia a considerat că instanța de judecată a încălcat dispozițiile Codului de procedură penală prin faptul că a omis să menționeze motivele pentru care a luat în considerare competența Parchetului și a dispus o nouă procedură. CADRUL JURIDIC INTERNĂ ÎNTÂLNIT 21. Dispozițiile relevante în speță din Codul de procedură penală (CPP) în vigoare înainte de 1 februarie 2014 de definire a domeniului de competență și de competență al instanțelor sesizate cu privire la o cale de atac sunt descrise în hotărârea Găitanaru c. România (nr. 26082/05, § 17-18, 26 iunie 2012). ÎN DREPTUL PRIVIND VIOLAȚIA ALEGATĂ A LICHIDEI 6 alin. (1) DIN CONVENȚIA 22. Reclamantul se plânge de o încălcare a dreptului său la un proces echitabil în cadrul procedurii penale împotriva sa. El reproșează Înaltei Curți de Casație și Justiție ( Acesta se referă la art. 6 alineatul (1) din Convenție, ale cărui părți relevante în speță sunt formulate astfel: □ Cu privire la admisibilitate 23. Guvernul consideră că declarațiile martorilor nu au avut niciun rol în condamnarea reclamantului pentru spălare de bani. 24. Curtea constată că, deși reclamantul a făcut obiectul unei singure proceduri pentru toate infracțiunile care i-au fost reproșate, faptele la originea acuzațiilor de spălare de bani și de corupție pasivă erau diferite (punctele 5 și 6 de mai sus). În plus, Comisia remarcă faptul că dovezile pe care s-au bazat instanțele interne pentru a se pronunța cu privire la chestiunea răspunderii penale a persoanei în cauză au fost, de asemenea, diferite (punctele 10, 11, 16 și 19 de mai sus). 25. Prin urmare, Curtea consideră că este necesar să se examineze separat, pe de o parte, condamnarea reclamantului pentru spălare de bani și, pe de altă parte, condamnarea acestuia pentru corupție pasivă. 26. Aceasta constată că ..................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................... 27. În aceste circumstanțe și în lipsa altor elemente, Curtea nu poate concluziona că reexaminarea documentelor scrise ale dosarului, care a dus la înălțarea remunerării reclamantului pentru spălare de bani, a afectat procedura de o lipsă de echitate, cu atât mai mult cu cât Înalta Curte a explicat motivul pentru care a fost retrasă din concluziile instanțelor inferioare (punctul 20 de mai sus). 28. Prin urmare, partea din zz/ll/aaaa referitoare la condamnarea reclamantului pentru spălare de bani este în mod evident greșit întemeiată și trebuie respinsă, în conformitate cu art. 35 § 3 litera (a) și art. 4 din convenție. 29. În ceea ce privește partea referitoare la condamnarea pentru corupție pasivă, Curtea constată că nu este în mod vădit nefondată în sensul articolului 35 alineatul (3) litera (a) din convenție și că aceasta nu se confruntă cu niciun alt motiv. Prin urmare, aceaceasta ar trebui declarată admisibilă. Pe fondul Argumentele părților 30. Reclamantul consideră că condamnarea sa a șefului de corupție pasivă, fără a fi efectuată la audierea martorilor, este o necunoștință a dreptului său la un proces echitabil. Comitetul consideră că această audiere de către Înalta Curte a fost cu atât mai necesară cu cât martorii au subliniat presiunile pe care le-ar fi exercitat Parchetul asupra lor pentru a-i determina să depună mărturie împotriva sa. 31. Guvernul susține că nu a încălcat dreptul reclamantului la un proces echitabil, deoarece hotărârea de condamnare nu s-a bazat doar pe declarațiile martorilor, ci și pe alte dovezi scrise. Evaluarea Curții 32. Curtea face trimitere la principiile generale care reglementează modalitățile de aplicare a articolului 6 din Convenție la procedurile de recurs, pe care le-a amintit în cauza Găitanaru, § 26-28, 26 iunie 2012; a se vedea, de asemenea, Flueraș c. România, nr. 17520/04, § 53-55, 9 aprilie 2013 și Moinescu c. România, nr. 16903/12, § 33-35, 15 septembrie 2015). 33. În cazul de față, aceasta constată că nu este contestată de guvern faptul că Curtea Supremă și-a întemeiat hotărârea pe dovezile prezentate de declarațiile P.J. și alți martori interogați de Parchet și Tribunalul de Primă Instanță. Guvernul contestă doar valoarea probatorie a acestor mărturii și susține că dovezile scrise au fost cele care au luat convingerea judecătorilor Înaltei Curți (punctul 31 de mai sus). 34. Curtea nu se poate pronunța asupra ierarhiei probelor sau asupra valorii probante a acestora. Aceasta reamintește că este, în principiu, instanțelor naționale că este vorba despre a aprecia elementele colectate de acestea (García Ruiz c. Spania [GC], nr. 30544/96, § 28, CEDO 1999 - I). 35. În speță, este suficient să constate că Curtea Supremă este prevalorată de posibilitatea oferită de legea internă de a efectua o nouă examinare a depozițiilor pentru a se pronunța asupra chestiunii vinovăției lui Iehova (punctul 15 de mai sus). Astfel, din motivarea hotărârii din 13 februarie 2013 reiese în mod clar că aceste mărturii, în special cele ale P.J., P.D.R. și L.D., au contribuit în mod semnificativ la formarea convingerilor judecătorilor Înaltei Curți. Aceleași declarații au făcut suficient ca primii judecători ai temeiniciei acuzației să se îndoiască pentru a-i determina să pronunțe relaxarea șefului corupției pasive (punctele 16 și 17 de mai sus). 36. Prin urmare, Curtea consideră că Înalta Curte ar fi trebuit să pună întrebări cu privire la necesitatea unei noi audieri a acestor martori, cu atât mai mult cu cât aceasta se pronunța asupra fiabilității declarațiilor lor. Într-adevăr, aceasta a privilegiat declarațiile pe care le-au făcut în fața Parchetului, considerându-le mai credibile decât cele pe care le-au făcut în fața Tribunalului de Primă Instanță (punctul 17 de mai sus), în timp ce martorii prezentaseră presiuni asupra lor pentru a-i determina să depună mărturie împotriva reclamantului (punctul 8 de mai sus). 37. Curtea amintește în acest context că cei care au responsabilitatea de a decide cu privire la vinovăție sau la nevinovăția unui inculpat trebuie, în principiu, să fie în măsură să audă martorii în persoană și să evalueze fiabilitatea acestora. Evaluarea fiabilității unui martor este o sarcină complexă care, în general, nu poate fi realizată prin simpla citire a declarațiilor scrise (Dan c. Moldova, nr. 8999/07, § 33, 5 iulie 2011). Desigur, există cazuri în care este imposibil ca o instanță să interogheze un martor, de exemplu dacă persoana respectivă a decedat sau când este vorba despre respectarea dreptului său de a nu se autoincrimina (Craxi c. Italia (nr. 1) , nr. 34896/97, § 86, 5 decembrie 2002 și Dan, citată anterior, § 33. Cu toate acestea, acest lucru nu s-a întâmplat în cazul de față. 38. Având în vedere aceste elemente, Curtea consideră că, în speță, omisiunea Înaltei Curți de a asculta martorii înainte de a declara vinovat de corupție pasivă a redus semnificativ drepturile la apărare (Destrehem c. Franța, nr. 56651/00, § 45, 18 mai 2004, Dan, citată anterior, §§ 31 - 35 și Lazu c. Republica Moldova, nr. 46182/08, § 36-44, 5 iulie 2016). 39. Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție. CU PRIVIRE LA APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIA 40. În conformitate cu art. 41 din Convenție: mai exact, dacă Curtea declară că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite eschivarea decât impediment a consecințelor acestei încălcări, Curtea acordă părții Ö Õ, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. mai mult de 41 de ani. Reclamantul solicită 140 000 EUR (EUR) pentru prejudiciul material pe care consideră că l-a suferit. Acesta arată că această sumă corespunde salariilor nerecuperate ca urmare a revocării funcției publice care i-ar fi fost atribuită, precum și sumei pe care a declarat că a plătit-o în temeiul hotărârii pronunțate de Înalta Curte la 13 februarie 2013. El lasă la latitudinea Curii valoarea despăgubirii pe care aceaceasta ar putea să i-o acorde în scopul compensării prejudiciului moral pe care a declarat că l-a suferit. 42. Guvernul consideră că nici o sumă nu poate fi alocată reclamantului pentru daune materiale, cererea acestuia având un caracter speculativ. În ceea ce privește cererea de prejudiciu moral, Comitetul consideră că o eventuală constatare a încălcării articolului 6 alineatul (1) din Convenție ar constitui, în sine, o reparație echitabilă satisfăcătoare. 43. Curtea observă că, în speță, singura bază care trebuie reținută pentru acordarea unei satisfacții echitabile constă în faptul că reclamantul nu a beneficiat de garanțiile unui proces echitabil în sensul articolului 6 alineatul (1) din convenție. În ceea ce privește presupusul prejudiciu material, Comisia nu poate specula asupra rezultatului la care s-ar fi ajuns procedura dacă nu ar fi avut loc încălcarea Convenției (a se vedea mutatis mutandis, Alexe c. România , nr. 66522/09, § 48, 3 mai 2016). Prin urmare, nu este necesar să i se acorde reclamantului o despăgubire pentru daune materiale. 44. În ceea ce privește cererea formulată pentru prejudicii morale, în pofida faptului că Curtea nu ar putea să speculeze cu certitudine asupra a ceea ce ar fi fost la sfârșitul procesului, în cazul în care garanțiile prevăzute la art. 6 alineatul (1) din convenție ar fi fost respectate, aceasta consideră totuși că nu este rezonabil să se considere că persoana în cauză a suferit un prejudiciu moral real în cadrul procesului menționat anterior (Alexe, citată anterior, punctul 50). Prin urmare, Comisia acordă reclamantului titlul 1 500 EUR. Proaspăt și cheltuieli de judecată 45. Reclamantul solicită 7 500 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată Õel a declarat că a angajat în cadrul procedurii desfășurate în fața instanțelor interne. Acesta indică faptul că această sumă corespunde costurilor de transport suportate pentru a se deplasa în fața instanțelor interne. 46 Guvernul subliniază că reclamantul nu a prezentat niciun document justificativ pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată solicitate. 47. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care se stabilesc realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor. În speță, având în vedere criteriile menționate anterior și lipsa documentelor justificative, Curtea respinge cererea privind cheltuielile și cheltuielile de judecată ale procedurii naționale. Interese moratorii 48. Curtea consideră adecvată stabilirea ratei dobânzii moratorii pe rata dobânzii dobânzii la facilitatea de creditare marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. Prin aceste motive, Curtea, în . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Încheiat în limba franceză și apoi comunicat în scris la 9 iunie 2020, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din regulament. Ilse Freiwirth Faris Vehabović Grefier Adjunct Președinte