CtEDO 09.06.2020 Auto

AFFAIRE ZULUFOIU c. ROUMANIE

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
09.06.2020
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'article 6 - Droit à un procès équitable (Article 6 - Procédure pénale;Article 6-1 - Procès équitable)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE ZULUFOIU c. ROUMANIE (CtEDO, 2020)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A PATRA CAUZA ZULUFOIN c. ROMÂNIA (solicitarea nr. 66110/13) HOTĂRÂREA STRASBURG 9 iunie 2020 Această hotărâre este definitivă. Poate fi supus unor modificări de formă. În cazul Zulufoiu c. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care face parte dintr-un comitet compus din: Faris Vehabović, președinte, Iulia Antoanella Motoc, Carlo Ranzoni, judecători, și Ilse Freiwirth, ginere adjunctă de secțiune, Văzută: cererea menționată anterior (n 66110/13) îndreptată împotriva României și al cărei resortisant al acestui stat, M. Ilie Zulufoiu (Custodia Zulufoiu) a sesizat Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( Cererea se referă, sub aspectul articolului 6 alineatul (1) din Convenție, la condamnarea în apel a reclamantului pe baza depozițiilor pe care Tribunalul de Primă Instanță care l-a revocat pe reclamantul șefului de degradare a bunurilor care aparțin altora le-a considerat insuficiente. De fapt, doi. Reclamantul s-a născut în 1953 și locuiește în Slatina. Guvernul român a fost reprezentat de agentul său, dl C. Brumar de la Ministerul Afacerilor Externe. În 2010, G.S. a depus plângere împotriva reclamantului și a fost acuzată că și-a vandalizat mașina la 31 decembrie 2009, în timp ce era parcată într-o parcare lângă casa sa din Slatina. Oferă o înregistrare video a unei camere de supraveghere din parcare. La cererea Parchetului din apropierea instanței de primă instanță din Slatina, poliția științifică a efectuat două expertize tehnice, care au concluzionat că mărimea și greutatea reclamantului și a persoanei în film erau similare, dar că, în absența de pe fața acesteia din urmă, nu era posibil să se stabilească cu certitudine dacă reclamantul a făcut acest lucru. Mai mulți martori au fost audiați de Parchet și au declarat, după ce au vizionat imaginile filmate, că l-au recunoscut pe reclamant. Alți martori au susținut că, la 31 decembrie 2009, nu era în Slatina. La 22 septembrie 2011, Parchetul a respins cazul și a impus reclamantului o amendă administrativă pentru degradare. Pe baza declarațiilor martorilor acuzați, s-a considerat că, pe fond de o relație conflictuală preexistentă, reclamantul a vandalizat mașina G.S. Acesta din urmă și reclamantul au contestat în fața Tribunalului de Primă Instanță din Slatina ( Tribunalul l-a auzit pe reclamant, G.S. Șaisprezece martori au fost acuzați și au fost eliberați. Șapte martori au declarat că l-au recunoscut pe reclamant pe imaginile filmate. Un martor, care a făcut o declarație similară în fața Parchetului, s-a retras. Martorii cu descărcare de gestiune au declarat că și-au petrecut ziua de 31 decembrie 2009 în compania lui Iehova într-o altă localitate. 8. Prin hotărârea din 6 decembrie 2012, instanța l-a relaxat pe reclamant în beneficiul îndoielii. S-a constatat că expertiza tehnică nu a permis identificarea pe imaginile filmate. A îndepărtat declarațiile martorilor acuzați pe motiv că erau foarte subiective. Subliniind faptul că acești martori nu au asistat direct la incident și că erau prieteni ai G.S., el a exprimat îndoieli cu privire la fiabilitatea declarațiilor lor. S-a estimat că percepția subiectivă a înregistrării nu putea înlocui concluziile experților științifici. G.S. a făcut apel la această judecată. Tribunalul Județean al Departamentului de Justiție din G.S. și reclamantul. 10. Prin hotărârea definitivă din 11 aprilie 2013, tribunalul departamental a acceptat apelul formulat de G.S. și a condamnat reclamantul la plata unei amenzi penale de 1 500 de lei românești (RON), adică aproximativ 310 EUR (EUR), de la șeful de degradare și la plata unor despăgubiri către G.S. o sumă totală de 5 427 RON (aproximativ 1 130 EUR). De asemenea, l-a condamnat la plata cheltuielilor și cheltuielilor de judecată în valoare de 2 500 RON (aproximativ 520 EUR). 11. Instanța departamentală a considerat că a reieșit din declarațiile celor opt martori acuzați că recurentul comitea faptele de degradare. S-a considerat că aceste mărturii erau confirmate de asemănările constatate de expertiza tehnică dintre aspectul fizic al reclamantului și cel al persoanei surprinse care vandalizează mașina. În ceea ce privește declarațiile martorilor cu descărcare de gestiune, tribunalul județean le-a îndepărtat pe motiv că erau subiective atunci când a fost vorba de membri ai familiei reclamantului sau de persoane apropiate de acesta din urmă. CADRUL JURIDIC INTERNAȚIONEAZĂ 12. Dispozițiile relevante în speță din Codul de procedură penală (CPP) în vigoare înainte de 1 februarie 2014 de definire a domeniului de competență și de competență al instanțelor sesizate cu privire la o cale de atac sunt descrise în hotărârea Găitanaru c. România (nr. 26082/05, § 17-18, 26 iunie 2012). ÎN DREPTUL PRIVIND VIOLAȚIA ALEGATĂ A LICHIDEI 6 alin. (1) DIN CONVENȚIA 13. Recurentul se plânge de o încălcare a dreptului său la un proces echitabil în cadrul procedurii penale împotriva sa: el reproșează instanței departamentale că a condamnat fără ca acesta să fi efectuat el însuși o nouă audiere a martorilor ale căror declarații au fost luate în considerare pentru a-și fundamenta condamnarea. Acesta se referă la art. 6 alineatul (1) din Convenție, ale cărui părți relevante în speță sunt formulate astfel: □ Cu privire la admisibilitate 14. Constatând că actul nu este în mod vădit nefondat sau inadmisibil pentru un alt motiv prevăzut la art. 35 din Convenție, Curtea îl declară admisibil. Pe fondul Argumentele părților 15. Recurentul consideră că condamnarea sa fără să fi fost efectuată la audierea martorilor nu a respectat dreptul său la un proces echitabil. 16. Guvernul susține că nu a încălcat dreptul reclamantului la un proces echitabil în cazul în care hotărârea de condamnare nu s-a bazat exclusiv pe declarațiile martorilor acuzați, ci pe alte dovezi, și anume înregistrarea video și expertiza tehnică. Evaluarea Curții 17. Curtea face trimitere la principiile generale care reglementează modalitățile de aplicare a articolului 6 din Convenție la procedurile de recurs, pe care le-a amintit în cauza Găitanaru (citată, § 26-28; a se vedea, de asemenea, Flueraș c. România, nr. 17520/04, § 53-55, 9 aprilie 2013 și Moinescu c. România, nr. 16903/12, § 33-35, 15 septembrie 2015). 18. În speță, Comisia constată că instanța de departament a întemeiat condamnarea reclamantului pe rapoartele de depoziții făcute în cursul anchetei de opt martori în acuzare (punctul 8 de mai sus). Comisia constată că aceste depoziții au jucat un rol important în condamnarea la 19. Probabil că aparținea tribunalului județean D a aprecia diversele date colectate. Cu toate acestea, reclamantul a fost găsit vinovat pe baza mărturiilor pe care primii judecători le-au considerat insuficiente pentru a-l condamna (punctul 8 de mai sus). 20. Prin urmare, Curtea consideră că a fost necesară o nouă audiere a acestor martori, cu atât mai mult cu cât a existat o îndoială cu privire la fiabilitatea depozițiilor lor, întrucât nu au participat la incidentul din 31 decembrie 2009, iar instanța de primă instanță a considerat că declarațiile lor erau foarte subiective (punctul 8 de mai sus). 21. Având în vedere aceste elemente, Curtea consideră că omisiunea tribunalului departamental de a-i asculta pe acești martori înainte de a-i declara vinovați a redus semnificativ dreptul la apărare (Destrehem c. Franța, nr. 56651/00, § 45, 18 mai 2004, Dan c. Republica Moldova, nr. 8999/07, § 31-35, 5 iulie 2011 și Lazu c. Republica Moldova, nr. 46182/08, § 36-44, 5 iulie 2016). 22. Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIA 23. În conformitate cu art. 41 din Convenție: mai exact, dacă Curtea declară că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite eschivarea decât impediment a consecințelor acestei încălcări, Curtea acordă părții Ö Õ, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. mai mult de 24 de ani. Reclamantul solicită 10 151 lei românești (RON, aproximativ 2 120 EUR) pentru prejudiciul material pe care consideră că l-a suferit. Acesta arată că această sumă corespunde sumelor pe care a declarat că le-a plătit în temeiul dreptului penal, despăgubirilor și cheltuielilor și cheltuielilor de judecată în cadrul procedurii judiciare interne, precum și în cadrul procedurii de executare forțată. De asemenea, solicită 50 000 EUR pentru prejudiciile morale pe care le consideră a fi suferit. 25. Guvernul contestă aceste pretenții. Comitetul consideră că suma solicitată este excesivă și susține că aceasta poate solicita redeschiderea procedurii în fața instanțelor interne, ceea ce ar putea constitui o reparație satisfăcătoare a prejudiciului pretins. 26. Curtea observă că, în speță, singura bază care trebuie reținută pentru acordarea unei satisfacții echitabile constă în faptul că reclamantul nu a beneficiat de garanțiile unui proces echitabil în sensul articolului 6 alineatul (1) din convenție. În ceea ce privește presupusul prejudiciu material, Comisia nu poate specula asupra rezultatului la care s-ar fi ajuns procedura dacă nu ar fi avut loc încălcarea Convenției (a se vedea mutatis mutandis, Alexe c. România , nr. 66522/09, § 48, 3 mai 2016). Prin urmare, nu este necesar să i se acorde reclamantului o despăgubire pentru daune materiale. 27. În ceea ce privește cererea formulată pentru prejudicii morale, în pofida faptului că Curtea nu ar putea să speculeze cu certitudine asupra a ceea ce ar fi fost la sfârșitul procesului, în cazul în care garanțiile prevăzute la art. 6 alineatul (1) din convenție ar fi fost respectate, aceasta consideră totuși că nu este rezonabil să se considere că persoana în cauză a suferit un prejudiciu moral real în cadrul procesului menționat anterior (Alexe, citată anterior, punctul 50). Prin urmare, Comisia acordă reclamantului titlul 1 500 EUR. Cheltuieli și cheltuieli de judecată 28. Reclamantul solicită, de asemenea, 3 200 RON (aproximativ 670 EUR) pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată pe care le-a asumat în cadrul procedurilor desfășurate în fața instanțelor interne și în fața Curții. În sprijinul cererii sale, acesta prezintă extrase care atestă plata unor onorarii de avocat și a unor taxe de traducere. 29 Guvernul consideră că sumele solicitate nu sunt justificate prin documente relevante. În special, în ceea ce privește onorariile de avocatură, acesta indică faptul că avocatul nu a produs o recapitulare a orelor sale de lucru. 30. Având în vedere documentele de care dispune și jurisprudența sa, Curtea consideră că este rezonabil să se acorde reclamantului suma de 670 EUR, indiferent de costuri. Interesele moratorii 31. Curtea consideră adecvată stabilirea ratei dobânzii moratorii pe rata dobânzii dobânzii la facilitatea de creditare marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. PRIN ACEASTA , CURȚA , ÎN LÂNGĂ UNANIMITATE , Declara cererea admisibilă ; A declarat că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție ; A se spune , (a) statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, următoarele sume, pentru a fi convertite în moneda statului pârât la rata aplicabilă la data regulamentului: (b) 1 500 EUR (mii de cinci sute de euro), plus orice sumă care poate fi datorată din această sumă cu titlu de impozit, pentru daune morale; (c) 670 EUR (șase sute de euro), plus orice sumă care poate fi datorată din această sumă de către reclamant cu titlu de impozit, pentru cheltuieli și cheltuieli; (d) de la expirarea termenului menționat și până la plata respectivă, aceste sume vor fi majorate cu un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene aplicabile în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale; revocată de cererea suplimentară de satisfacție echitabilă. Încheiat în limba franceză și apoi comunicat în scris la 9 iunie 2020, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din regulament. Ilse Freiwirth Faris Vehabović Grefier Adjunct Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2020-06-09
0,96
AFFAIRE LASCĂU c. ROUMANIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE LASCĂU c. ROUMANIE (Requête n o 39855/13) ARRÊT STRASBOURG 9 juin 2020 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Lascău c. Roumanie, La Cour européenne des droits de l’homme (quatr
CtEDO 2020-05-26
0,96
AFFAIRE RĂDULESCU c. ROUMANIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE RĂDULESCU c. ROUMANIE (Requête n o 9812/13) ARRÊT STRASBOURG 26 mai 2020 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Rădulescu c. Roumanie, La Cour européenne des droits de l’homme (
CtEDO 2020-10-06
0,95
AFFAIRE SCURTU c. ROUMANIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE SCURTU c. ROUMANIE (Requête n o 7418/14) ARRÊT STRASBOURG 6 octobre 2020 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Scurtu c. Roumanie, La Cour européenne des droits de l’homme (qua
CtEDO 2020-06-09
0,95
AFFAIRE DUDAȘ c. ROUMANIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE DUDAȘ c. ROUMANIE (Requête n o 80278/13) ARRÊT STRASBOURG 9 juin 2020 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Dudaș c. Roumanie, La Cour européenne des droits de l’homme (quatriè
CtEDO 2020-11-05
0,95
DUȚĂ c. ROUMANIE
QUATRIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 565/18 Corneliu DUȚĂ contre la Roumanie La Cour européenne des droits de l’homme (quatrième section), siégeant le 5 novembre 2020 en un comité composé de : Armen Harutyunyan, président, Jolien Schukkin
Sursă