PASSARIS c. ROUMANIE

Comunicat la 7 februarie 2019 SECȚIUNEA a patra Cerere nr. 55200/17 Konstantinos PASSARIS împotriva României, introdusă la 15 martie 2018 La data de 28 noiembrie 2001, reclamantul a fost pus în custodie provizorie la casa derest a poliției din București. A fost apoi transferat, la o dată nespecificată, la închisoarea Jilava, unde pretinde că a fost inclus în categoria deținuților care prezintă un risc pentru siguranța instituției și plasat în izolare celulară, având în vedere gravitatea faptelor care i-au fost reproșate. El a declarat că a fost încătușat și legat la picioare și supus unui regim permanent de supraveghere de către gardienii închisorii. Celula sa a fost iluminată în permanență și izolarea a fost completă, reclamantul nu a avut nici un contact cu lumea exterioară.

El arată că condițiile sanitare și de igienă erau rele, că apa nu era potabilă și că făcea duș încătușat și legat în lanțuri în prezența gardienilor, precum și atunci când își tundea părul sau barba. În martie 2004, a fost transferat la închisoarea din Craiova, unde a fost ținut în izolare celulară, unde a continuat să fie încătușat și legat în lanțuri și unde a fost supravegheat permanent de gardienii care puteau să-și urmărească toate activitățile, chiar și atunci când a folosit toaleta turcească în celula sa. În ianuarie 2009, a fost transferat la închisoarea Gherla, unde a fost plasat într-o celulă la infirmerie. Condițiile sanitare și de igienă din închisoare erau rele și a continuat să fie tăiat din lumea exterioară.

Când a fost scos din celula sa, mai mulți gardieni erau înconjurați cu pârghii pentru a nu fi văzut de ceilalți deținuți. La o dată nespecificată în 2017, reclamantul a sesizat Tribunalul de Primă Instanță din Gherla pentru a solicita modificarea regimului său de detenție. Printr-o decizie din 3 aprilie 2017, Tribunalul și-a respins cererea, având în vedere în special condamnările pentru fapte grave pe care reclamantul le-a făcut în perioada 1996-2001, cunoștințele sale în ceea ce privește armele de foc, legăturile sale cu rețelele de trafic de arme și capacitatea sa de șiretlic. În ceea ce privește afirmațiile reclamantului referitoare la comportamentul său recent pozitiv și la credința sa creștină, instanța le-a îndepărtat pe motiv că nu putea fi stabilit dacă avea o astfel de experiență spirituală (lucru luntrică) sau încerca să diminueze vigilența autorităților.

Reclamantul susține că rămâne în categoria deținuților care prezintă un risc pentru siguranța instituției și că este încă plasat în izolare celulară. Întrebări cu privire la aspectele legate de izolarea celulară a reclamantului, acesta din urmă a epuizat căile de atac interne, astfel cum se prevede la art. 35 alineatul (1) din convenție • În special, reclamantul dispunea de o cale de atac pentru a se plânge de plasarea sa în izolare celulară în această privință, regimul de detenție al reclamantului aflat în izolare celulară succesivă în închisorile Jilava, Craiova și Gherla poate să analizeze într-o situație continuă comună celor trei instituții penitenciare (a se vedea mutatis mutandis Gorbulya c. Rusia, 31535/09, § 47-48, 6 martie 2014) Guvernul este invitat să prezinte deciziile administrative de plasare în izolare celulară a reclamantului, în special cele luate în închisoarea Gherla.

În măsura în care reclamantul a epuizat căile de atac interne, izolarea celulară pe care a suferit-o a fost contrară articolului 3 din Convenție în special Menținerea reclamantului în izolare celulară, însoțită de portul permanent de cătușe și lanțurile de siguranță, analizează într-o măsură proporțională și necesară (Ramichvili și Kokhreidze c. Georgia, n 1704/06, § 82, 27 ianuarie 2009 și Karwowski c. Polonia, n 2969/13, § 37, 19 aprilie 2016) Reclamantul a beneficiat în timpul izolării sale celulare de un regim de detenție care permite anumite contacte cu lumea exterioară (a se vedea mutatis mutandis Harakchiev și Tolumov c. Bulgaria, nr. 15018/11 și 61199/12, § 204, CEDH 2014 (extracturi))) Condițiile materiale ale detenției, în special condițiile sanitare și igienice, absența intimității în momentul dușului și al trecerii la toaletă, și iluminarea permanentă, au agravat izolarea celulară a reclamantului (Harakchiev și Tolumov, menționat anterior, § 210; a se vedea, de asemenea, Popandopulo c. Rusia, n 4512/09, § 90, 10 mai 2011 și Geanopol c. România, 1777/06, § 60, 5 martie 2013)

Communiquée le 7 février 2019

QUATRIÈME SECTION

Requête n o 55200/17 Konstantinos PASSARIS contre la Roumanie introduite le 15 mars 2018

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne l’exécution en isolement cellulaire de la peine de prison à vie, peine infligée au requérant en 2003 pour avoir tué, à l’aide d’une arme militaire, le personnel d’un bureau d’échange de devises et avoir soustrait une importante somme d’argent. Le 28 novembre 2001, le requérant a été placé en détention provisoire à la maison d’arrêt de la police à Bucarest. Il a été ensuite transféré, à une date non précisée, à la prison de Jilava où il allègue avoir été inclus dans la catégorie des détenus présentant un risque pour la sécurité de l’établissement et placé en isolement cellulaire compte tenu de la gravité des faits qui lui étaient reprochés. Il allègue avoir été menotté et enchainé aux pieds et soumis à un régime de surveillance permanente par les gardiens de la prison.

Sa cellule était éclairée en permanence et l’isolement était complet, le requérant n’ayant aucun contact avec le monde extérieur. Il indique que les conditions sanitaires et d’hygiène étaient mauvaises, que l’eau n’était pas potable et qu’il prenait les douches menotté et enchainé en la présence des gardiens, de même que lorsqu’il se faisait couper les cheveux ou la barbe. En mars 2004, il a été transféré à la prison de Craiova, où il a été maintenu en isolement cellulaire, où il a continué à être menotté et enchainé et où il a été surveillé en permanence par les gardiens qui pouvaient observer toutes ses activités, même lorsqu’il utilisait les toilettes turques dans sa cellule. Il allègue que sa cellule n’avait pas de fenêtre.

En janvier 2009, il a été transféré à la prison de Gherla où il a été placé dans une cellule à l’infirmerie. Les conditions sanitaires et d’hygiène dans cette prison était mauvaises et il a continué à être coupé du monde extérieur. Lorsqu’il était extrait de sa cellule, plusieurs gardiens l’entouraient avec des plaids pour qu’il ne soit pas vu par les autres détenus. À une date non précisée en 2017, le requérant a saisi le tribunal de première instance de Gherla pour demander la modification de son régime de détention. Par une décision du 3 avril 2017, le tribunal a rejeté sa demande, compte tenu notamment des condamnations pour faits graves dont le requérant a fait l’objet entre 1996 et 2001, ses connaissances en ce qui concerne les armes à feu, ses liens avec les réseaux de trafic d’armes et sa capacité de ruse.

En ce qui concerne les affirmations du requérant relatives à son comportement récent positif et à sa foi chrétienne, le tribunal les écarta au motif qu’il ne pouvait pas être établi s’il avait éprouvé une telle expérience spirituelle ( trăire lăuntrică ) ou s’il essayait de diminuer la vigilance des autorités. Le requérant allègue qu’il demeure dans la catégorie des détenus présentant un risque pour la sécurité de l’établissement et qu’il est toujours placé en isolement cellulaire.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Concernant l’isolement cellulaire du requérant, ce dernier a-t-il épuisé les voies de recours internes, comme l’exige l’article 35 § 1 de la Convention ? En particulier, le requérant disposait-il d’une voie de recours pour se plaindre de son placement en isolement cellulaire ? À cet égard, le régime de détention du requérant en isolement cellulaire successivement dans les prisons de Jilava, Craiova et Gherla peut-il s’analyser en une situation continue commune aux trois établissements pénitentiaires (voir, mutatis mutandis , Gorbulya c. Russie , n o 31535/09, §§ 47-48, 6 mars 2014) ? Le Gouvernement est invité à produire les décisions administratives de placement en isolement cellulaire du requérant, notamment celles prises à la prison de Gherla.

2. Dans la mesure où le requérant a épuisé les voies de recours internes, l’isolement cellulaire qu’il a subi était-il contraire à l’article 3 de la Convention ? Notamment : a) Le maintien du requérant en isolement cellulaire accompagné du port permanent de menottes et des chaines s’analysent-ils en une mesure proportionnelle et nécessaire ( Ramichvili et Kokhreidzé c. Géorgie , n o 1704/06, § 82, 27 janvier 2009, et Karwowski c. Pologne , n o 29869/13, § 37, 19 avril 2016) ? b) Le requérant a-t-il pu bénéficier pendant son isolement cellulaire d’un régime de détention permettant certains contacts avec le monde extérieur (voir, mutatis mutandis , Harakchiev et Tolumov c. Bulgarie , n os 15018/11 et 61199/12, § 204, CEDH 2014 (extraits)) ? c) Les conditions matérielles de la détention, en particulier les conditions sanitaires et hygiéniques, l’absence d’intimité au moment de la douche et du passage aux toilettes, et l’éclairage permanent, ont-elles aggravé l’isolement cellulaire du requérant ( Harakchiev et Tolumov , précité, § 210 ; voir aussi, Popandopulo c. Russie , n o 4512/09, § 90, 10 mai 2011 et Geanopol c. Roumanie , n o 1777/06, § 60, 5 mars 2013) ?