Dimakos împotriva României

Reclamantul s-a născut în 1951 și trăiește în prezent în Certeze, Satu Mare. La 12 mai 1997, reclamantul și asociatul său („T.L.”), prin intermediul companiei lor, S.C. Harmony Shipping International S.R.L., a făcut o ofertă pentru a cumpăra Compania României pentru Pesca Oceanică Tulcea (Compania Română de Pescuit Oceanic Tulcea, „societatea”), o companie de stat specializată în pescuitul oceanic, care a fost în curs de privatizare de Fondul de proprietate de stat București (Fondul proprietății de stat, „FPS”). În timp ce se desfășoară negocierile, FPS a interzis în mod expres vânzarea navelor societății. Reclamantul și asociatul său și-au dat acordul asupra interdicției într-o declarație semnată cu FPS la 4 iunie 1997. La 26 noiembrie 1997 FPS au convenit să vândă reclamantul și T.L.

51% din stocurile societății. În timpul procedurii penale împotriva reclamantului, tribunalele au constatat că el și asociatul său au vândut cinci nave ale companiei ca deșeuri. Ei au folosit o parte din bani pentru a plăti prețul solicitat de FPS. Cu banii rămasi au plătit unele din datoriile societății pentru a se înlocui creditorii societății și astfel a obținut 49% din stocurile societății. Reclamantul a fost arestat la 10 martie 1998 și eliberat din închisoare la 22 iunie 2009, după ce a îndeplinit condamnarea. El a descris după cum urmează condițiile de detenție în diferitele penitenciare unde a fost reținut. Opinia Guvernului, pe baza documentelor oficiale emise de penitenciarii, este de asemenea prezentată.

10. La 10 martie 1998, reclamantul a fost dus la camerele de detenție ale poliției Constanța, situate în subsolul sediului poliției. El a rămas acolo până la 4 iunie 1998. Detenția sa preliminară a fost aprobată și prelungită în mai multe ocazii de procurorul atașat Curții de Apel Constanța. 11. El a susținut că în timpul detenției sale acolo nu a fost permis să contacteze familia sa, avocatul sau co-accultat fie prin telefon sau pe scris. El nu a fost permis să aibă un pix și hârtie în celulă. El a împărtășit o celulă cu alte zece deținuți. Celulă a fost echipată cu paturi de trei nivele care ocupau 12 mp. Nu era nici o toaletă în celulă (deținuții foloseau o găleată pentru acest scop), nici o apă curentă, nici un sistem de canalizare, nici o lumină și nici un aer curat.

12. Potrivit informațiilor de la poliția Constanța, celulele din centrele de detenție ale poliției au măsurat 12-15 mp. cu trei până la patru paturi fiecare, lumina electrică și o fereastră. Deținuții au fost autorizați să meargă în afara timp de una până la două ore pe zi. Toile de toaletă au fost în coridor. Nici o informație concretă despre contactele reclamantului cu familia și avocatul sau despre drepturile sale de corespondență a fost furnizat de poliție, deoarece, în conformitate cu regulamentele, documentele relevante sunt păstrate de autoritățile doar timp de cinci ani. 13. În iunie 1998, Tribunalul județului Galați a ordonat transferul reclamantului la Penitenciarul din București Jilava, pe motive de sănătate.

A fost reținut în acest penitenciar în trei ocazii: de la 4 iunie la 12 august 1998 și de la 10 la 21 mai 2005 (în secțiunea spitalului); și de la 9 octombrie la 19 noiembrie 2003 (în penitenciarul însuși). 14. Reclamantul a susținut că, în timpul primei sale șederi în secțiunea de spital, el a fost bătut în pat cu lanțuri în jurul picioarelor după încercarea sinuciderii. El a fost așteptat dintr-o perioadă de inconștiență prin mușcări de picioare și picioare și furt și a fost recoltat după ce un gardian a fost refuzat apă într-o ocazie în timpul redresării sale. De asemenea, reclamantul a menționat o săptămână petrecută în zona de tranzit din Jilava înainte de transferul său de la Poarta Albă la închisoarea Galați.

El a afirmat că a fost plasat într-o celulă murdară acolo și nu a primit nici o mâncare sau apă. 15. Potrivit informațiilor furnizate de Guvern, reclamantul a fost reținut în principal într-o celulă de 42,08 m mp cu o unsprezece paturi, o toaletă separată și încălzire individuală. Deținuții au fost autorizați două dușuri pe săptămână în baie comună. Ei au fost autorizați să meargă afară o oră pe zi. Guvernul s-a referit, de asemenea, la conversațiile telefonice ale reclamantului, la parcele primite de acasă și la o vizită de la fiica sa. Guvernul nu a dat informații despre perioada petrecută de reclamant în zona de tranzit. 16. Reclamantul a petrecut câteva săptămâni în Penitenciarul Poartă Alba din Constanța, din 12 august până la 2 septembrie 1998. 17. Reclamantul a afirmat că celulele erau suprapopulate și nu aveau instalații de igienă.

Deținuții au fost autorizați să iasă de două până la trei ore pe lună și să primească o vizită și un apel telefonic în acel moment. Reclamantul a fost autorizat să primească 15 kg de alimente pe lună. Potrivit declarației sale, a fost singurul timp în timpul detenției sale când putea mânca în mod corespunzător. Familia lui i-a adus medicamente și alimente. 18. Guvernul a declarat că celula reclamantului a măsurat 36,35 mp și a inclus zece paturi, o fereastră, apă curentă, electricitate, încălzire centrală și o cameră de toaletă separată. Șapte până la zece persoane au împărtășit acea celulă în timpul detenției reclamantului. Deținuții au fost autorizați să meargă afară timp de 30 de minute până la o oră pe zi.

În timpul șederii sale, reclamantul a primit două vizite și două parcele. 19. Reclamantul s-a desfășurat în acest penitenciar în cinci ocazii: de la 2 septembrie 1998 la 16 august 2001; de la 29 ianuarie 2003 la 9 octombrie 2003; de la 19 noiembrie 2003 la 26 februarie 2004; de la 21 aprilie 2004 la 29 iunie 2006; și de la 5 octombrie 2007 la 12 decembrie 2008. 20. El a susținut că prima celulă în care a fost reținut a fost de 25 m mp de mărime. Au fost douăzeci și douăzeci și cinci deținuți în celulă în orice moment, cu o medie de trei persoane la un pat. Nu a fost permis exercițiu în exterior. Apa a fost disponibilă două ore pe zi. Nu s-au administrat medicamente și alimentele erau foarte sărace.

După opt luni, din cauza deteriorarea sănătății sale, reclamantul a fost mutat la o celulă mai curată. 21. Guvernul averizat că reclamantul a petrecut majoritatea sejurului său în infirmerie într-o celulă de 24 m mp cu șase paturi, ferestre, încălzire centrală și toalete separate. Deținuții au fost autorizați să meargă afară timp de trei ore pe zi. Penitenciarul a avut, de asemenea, un teren de fotbal pentru utilizarea deținuților. 22. Reclamantul s-a desfășurat la Penitenciarul din București Rahova în trei ocazii: de la 16 august 2001 la 29 ianuarie 2003; de la 26 februarie 2004 la 21 aprilie 2004; și de la 29 iunie 2006 la 5 octombrie 2007. 23. Potrivit declarațiilor sale, a avut dreptul la trei vizite pe lună și 60 de pachete de țigări și 15 kg de alimente pe lună – toate furnizate de familia sa.

24. Documentele oficiale depuse de Guvern indică faptul că reclamantul a împărtășit o celulă de 19.55 mp cu zece paturi superioare cu un maxim de nouă co-deținători. O cameră de toaletă de 5.55 mp cu apă rece a fost atașată la celulă. Apa caldă a fost disponibil de două ori pe săptămână, între miezul zilei 12 și ora 14:00 și ora 17:00. Celulele și toaletele au avut ferestre, pentru a permite în aer și lumina naturală. Deținuții au fost autorizați să meargă pe jos pentru o zi la două ore și, de două ori pe săptămână, să aibă acces la câmpuri sportive. Trei telefoane publice au fost disponibile și reclamantul a primit două telefoane de zece minute pe săptămână. 25. Guvernul a informat Curtea că reclamantul a fost reținut la Penitenciarul Brăila din 12 decembrie 2008 până la 22 iunie 2009. În timpul sejurului, el a primit 202 vizite și 215 parcele.

26. La 10 martie 1998, reclamantul a depus o declarație poliției în prezența avocatului său. A doua zi a fost dus la procurorul atașat la Curtea de Apel Constanța, care l-a informat pentru prima dată că a fost acuzat că a vândut nave aparținând statului român. La 9 octombrie 1998, reclamantul a primit traducerea greacă a inculpatului. 27. La 8 octombrie 1999, Curtea județului Galați a pronunțat hotărârea în acest caz, a condamnat reclamantul de mituire, defășurarea (delapidare), falsificarea și utilizarea documentelor falsificate și contrabandă (contrabandă) și a condamnat-o la 15 ani de închisoare. Tribunalul județului a acordat societății daune de 890.284 dolari americani (USD), care urmează să fie plătite de către reclamant împreună cu alte două persoane condamnate.

De asemenea, a ordonat ca reclamantul să fie expulzat după ce a îndeplinit sentința. 28. La 9 martie 2001, Curtea de Apel Constanța a respins un recurs interzis de către reclamant și a susținut hotărârea. Potrivit reclamantului, Curtea de Apel a refuzat să audă dovezi de la el, susținând lipsa de timp, și cerându-i să trimită declarația de apărare în scris de la închisoare. 29. La 27 septembrie 2002, Curtea Supremă de Justiție a susținut această decizie, care a devenit finală. 30. La 7 noiembrie 2005, Curtea județului Galați a declarat inadmisibilă o cerere a reclamantului de revizuire a deciziilor de mai sus. Hotărârea a fost susținută într-o hotărâre finală din 2 octombrie 2006 de către Curtea Înaltă de Casare și Justiție.

31. Legislația internă privind executarea condamnărilor, în special Legea nr. 23/1969, Ordinările de urgență nr. 56/2003 („Ordinitatea nr. 56/2003”) și Legea nr. 275/2006 sunt descrise în Petrea c. România, nr. 4792/03, §§ 21-23, 29 aprilie 2008. 32. Rezultatele relevante și recomandarea Comitetului European pentru Prevenirea Torturii și Pecuniilor Inumane sau Degradante („CPT”) sunt descrise în Bragadireanu c. România, nr. 22088/04, §§ 73-75, 6 decembrie 2007, și Artimenco c. România (nr. 12535/04, §§ 22-23, 30 iunie 2009). Curtea constată, în special, că, într-un raport privind vizitele efectuate de acestea între 2002 și 2003, CPT a exprimat îngrijorarea cu privire la spațiul de viață restricționat disponibil, atât pentru deținuți, cât și prevăzut de regulamentele în vigoare la acea dată.

De asemenea, a remarcat că, uneori, deținuții erau obligați să împărtășească un pat și că toaletele nu erau separate în mod corespunzător de spațiul locuitor din celule. 33. În timpul vizitei sale din 1999 în România, CPT a constatat că zona de tranzit Jilava era cel mai suprapopulat centru penitenciar în acel moment – numărul de deținuți depășește mai mult de două ori capacitatea sa.

5. The applicant was born in 1951 and currently lives in Certeze, Satu Mare. 6. On 12 May 1997 the applicant and his associate (“T.L.”), through their company, S.C. Harmony Shipping International S.R.L., made an offer to buy the Romanian Company for Oceanic Fishing Tulcea (Compania Română de Pescuit Oceanic Tulcea, “the company”), a State-owned company specialising in oceanic fishing, which was in the process of being privatised by the Bucharest State Property Fund (Fondul Proprietății de Stat, “FPS”). While negotiations were taking place, FPS expressly forbade the sale of the company's ships. The applicant and his associate gave their agreement to the prohibition in a statement signed with FPS on 4 June 1997. 7. On 26 November 1997 FPS agreed to sell the applicant and T.L.

51% of the company's stocks. 8. During criminal proceedings against the applicant the courts found that he and his associate had sold five of the company's ships as scrap. They had used part of the money to pay the price asked for by FPS. With the remaining money they had paid some of the company's debts in order to substitute themselves for the company's creditors and thus obtain the remaining 49% of the company's stocks. 9. The applicant was arrested on 10 March 1998 and released from prison on 22 June 2009, after having served his sentence. He described as follows the conditions of detention in the various penitentiaries where he was held. The Government's view, based on the official documents issued by the penitentiaries, is also presented.

10. On 10 March 1998 the applicant was taken to the Constanța police detention rooms, situated in the basement of the police headquarters. He remained there until 4 June 1998. His pre-trial detention was endorsed and extended on several occasions by the prosecutor attached to the Constanța Court of Appeal. 11. He claimed that during his detention there he had not been allowed to contact his family, counsel or co-accused either by telephone or in writing. He had not been allowed to have a pen and paper in the cell. He had shared a cell with ten other detainees. The cell had been equipped with three-tier bunk beds which occupied 12 sq. m. There was no toilet in the cell (the inmates used a bucket for that purpose), no running water or sewerage system, no light and no fresh air.

12. According to the information from the Constanța police, the cells in the police detention facilities measured 12-15 sq. m with three to four beds each, electric light and one window. The detainees were allowed to walk outside for one to two hours per day. Toilets were in the corridor. No concrete information about the applicant's contacts with family and counsel or about his correspondence rights was furnished by the police, as, according to the regulations, the relevant documents are only kept by the authorities for five years. 13. In June 1998 the Galați County Court ordered the applicant's transfer to Bucharest Jilava Penitentiary, on health grounds. He was detained in this penitentiary on three occasions: from 4 June to 12 August 1998 and from 10 to 21 May 2005 (in the hospital section); and from 9 October to 19 November 2003 (in the penitentiary itself).

14. The applicant claimed that during his first stay in the hospital section, he had been handcuffed to his bed with chains around his legs after attempting suicide. He was awoken from a period of unconsciousness by bites from lice and bedbugs and recollected having been refused water by a warden on one occasion during his recovery. The applicant also mentioned one week spent in the transit zone in Jilava before his transfer from Poarta Albă to Galați Prison. He claimed that he was placed in a dirty cell there and received no food or water. 15. According to the information provided by the Government, the applicant was mainly detained in a 42.08 sq. m cell with eleven beds, a separate toilet and individual heating.

The detainees were allowed two showers per week in the common bathroom. They were allowed to walk outside for one hour per day. The Government also referred to the applicant's telephone conversations, the parcels received from home and a visit from his daughter. The Government have given no information about the period spent by the applicant in the transit zone. 16. The applicant spent a few weeks in Poartă Alba Penitentiary in Constanța, from 12 August to 2 September 1998. 17. The applicant alleged that the cells had been overcrowded and had lacked hygiene facilities. The inmates were allowed to walk outside for two to three hours per month and to receive one visit and one telephone call in that time.

The applicant was allowed to receive 15 kg of food per month. According to his statement, it was the only time during his detention when he could eat properly. His family brought him medicines and food. 18. The Government stated that the applicant's cell measured 36.35 sq. m and included ten beds, one window, running water, electricity, central heating and a separate toilet room. Seven to ten persons had shared that cell during the applicant's detention. The inmates were allowed to walk outside for thirty minutes to one hour per day. During his stay, the applicant received two visits and two parcels. 19. The applicant was held in this penitentiary on five occasions: from 2 September 1998 to 16 August 2001; from 29 January 2003 to 9 October 2003; from19 November 2003 to 26 February 2004; from 21 April 2004 to 29 June 2006; and from 5 October 2007 to 12 December 2008. 20. He alleged that the first cell where he had been detained was 25 sq.

m in size. There were twenty to twenty five detainees in the cell at all times with an average of three persons to one bed. No outdoor exercise was allowed. Water was available two hours per day. No medicines were given and the food was very poor. After eight months, because of the deterioration of his health, the applicant was moved to a cleaner cell. 21. The Government averred that the applicant spent most of his stay in the infirmary in a 24 sq. m cell with six beds, windows, central heating and separate toilets. The detainees were allowed to walk outside for three hours per day. The penitentiary also had a football field for the detainees' use.

22. The applicant was held in Bucharest Rahova Penitentiary on three occasions: from 16 August 2001 to 29 January 2003; from 26 February 2004 to 21 April 2004; and from 29 June 2006 to 5 October 2007. 23. According to his statements, he was entitled to three visits per month and 60 packets of cigarettes and 15 kg of food per month − all provided by his family. 24. The official documents submitted by the Government indicate that the applicant shared a 19.55 sq. m cell with ten bunk beds with a maximum of nine co-detainees. A 5.55 sq. m toilet room with cold water was attached to the cell. Hot water was available twice per week, between 12 midday and 2 p.m. and 5 p.m. to 7 p.m. The cells and the toilets had windows, to allow in air and natural light.

The detainees were allowed to walk outside for one to two hours per day and twice per week they were given access to sports fields. Three public phones were available and the applicant was allowed two ten-minute phone calls per week. 25. The Government informed the Court that the applicant had been held in Brăila Penitentiary from 12 December 2008 to 22 June 2009. During his stay he received 202 visits and 215 parcels. 26. On 10 March 1998, the applicant gave a statement to the police in the presence of his counsel. The next day he was taken to the prosecutor attached to the Constanța Court of Appeal, who informed him for the first time that he was accused of having sold ships belonging to the Romanian State.

On 9 October 1998 the applicant received the Greek translation of the indictment. 27. On 8 October 1999 the Galați County Court gave judgment in the case, convicting the applicant of bribery, embezzlement (delapidare), forgery and use of forged documents and smuggling (contrabandă) and sentencing him to fifteen years' imprisonment. The County Court awarded damages of 890,284 US dollars (USD) to the company, to be paid by the applicant together with two other convicted persons. It also ordered the applicant to be expelled after having served his sentence. 28. On 9 March 2001 the Constanța Court of Appeal rejected an appeal lodged by the applicant and upheld the judgment. According to the applicant, the Court of Appeal refused to hear evidence from him, claiming lack of time, and asking him to send his defence statement in writing, from prison.

29. On 27 September 2002 the Supreme Court of Justice upheld that decision, which became final. 30. On 7 November 2005 the Galați County Court declared inadmissible a request by the applicant for revision of the above decisions. The judgment was upheld in a final decision of 2 October 2006 by the High Court of Cassation and Justice.

31. The domestic legislation on the execution of sentences, in particular Law no. 23/1969, Emergency Ordinance no. 56/2003 (“Ordinance no. 56/2003”) and Law no. 275/2006 are described in Petrea v. Romania, no. 4792/03, §§ 21-23, 29 April 2008. 32. The relevant findings and recommendation of the European Committee for the Prevention of Torture and Inhuman or Degrading Treatment or Punishment (“the CPT”) are described in Bragadireanu v. Romania, no. 22088/04, §§ 73-75, 6 December 2007, and Artimenco v. Romania (no. 12535/04, §§ 22-23, 30 June 2009). The Court notes, in particular, that in a report on visits made by them between 2002 and 2003, the CPT expressed concern about the restricted living space both actually available to prisoners and provided for by the regulations in place at that date.

It also noted that prisoners were sometimes obliged to share a bed and that the toilets were not adequately separated from the living space in the cells. 33. During its 1999 visit to Romania, the CPT found that the Jilava transit area was the most overcrowded prison facility at that time − the number of detainees exceeding more than twice its capacity.