Secțiunea a treia Cerere nr. 68786/11 Mihai SCARLAT împotriva României introdusă la 10 octombrie 2011 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, Mihai Scarlat, este un cetățean român născut în 1977 și încarcerat acum în închisoarea Giurgiu. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul, care are un handicap accentuat, a ispășit în prezent 12 ani de închisoare pentru trafic de droguri sub regimul de detenție așa-numit mai puțin închis, a fost pus în detenție pe 4 aprilie 2003 în închisoarea București-Jilava. A fost transferat în închisoarea Giurgiu pe data de 15 iulie 2010 în care a rămas până la 21 septembrie 2010, data eliberării sale din cauza suspendării pedepsei sale pentru a se supune unei intervenții chirurgicale. La 10 februarie 2011, reclamantul a fost reținut în închisoarea București-Rahova, unde a fost reținut până la 21 mai 2011. La această ultimă dată a fost transferat la închisoarea Giurgiu, situată la aproximativ 66 km de București, unde familia sa are domiciliul. Condițiile materiale de detenție în închisoarea Giurgiu Reclamantul a fost încarcerat în închisoarea Giurgiu, în perioada 15 iulie-21 iulie. Septembrie 2010 și 21 mai 2011 până în prezent. El a fost mai întâi reținut într-o celulă de infirmerie cu o suprafață de 24 m2 pentru șapte deținuți. În celula el nu a avut nici o altă mobilier decât paturile. Iluminarea artificială a celulei nu a fost suficientă, administrarea închisorii justificând acest fapt prin insuficiența resurselor financiare. Din punct de vedere al igienei, reclamantul indică faptul că celula a fost infestată cu ploșnițe și alte insecte. Celulă printr-o ușă spartă care permitea intrarea în cameră a mirosurilor rele ale grupului sanitar care era adesea scoase din funcțiune din cauza tăieturilor de apă. Grupul sanitar nu dispunea de ventilație și era mucegai pe pereți. Distribuția apei era asigurată conform unui orar prestabilit de către conducerea închisorii. Hrana a fost de foarte proastă calitate. Reclamantul declară că, deși există standarde legale pentru a controla calitatea alimentelor, aceasta nu corespunde acestor standarde, nici nu corespunde meniurilor afișate de administrarea închisorii. La 22 iulie 2010, reclamantul a fost transferat într-o celulă de detenție pe care a împărțit-o cu deținuții fumători. Paturile erau pe două niveluri, reclamantul fiind văzut atribuind un pat supraînălțat. În urma unei plângeri adresate instanței de executare a pedepselor delegate lângă închisoare, reclamantul a fost transferat în celula de la mail, unde a rămas până la 21 Septembrie 2010, data eliberării sale în vederea unei intervenții chirurgicale. 10. De la reinchiderea sa în închisoarea Giurgiu, la 21 mai 2011, reclamantul este cazat în celula nr 108 din secțiunea I B. Celula cu deținuți fumători. Paturile sunt la două niveluri și un pat la nivel superior i s-a acordat. Faptul de a urca și de a coborî din pat îi provoacă dureri severe, având în vedere operația sa recentă. 11. Reclamantul declară că condițiile de detenție în această Celula rămâne aceeași cu cea existentă în celula de infirmerie. El subliniază în special suprapopularea existentă în celulă, condițiile slabe de igienă și calitatea slabă a hranei. Detenția reclamantului în închisoarea București-Rahova 12. În perioada 10 februarie - 21 mai 2011, reclamantul a fost încarcerat în celula n 334 din secțiunea II a închisorii București-Rahova 13. Celula avea o suprafață de 24 m2 pentru zece paturi și era complet ocupată. La uimeea un pat înălțat. Faptul de a urca și de a coborî din pat îi provoca dureri puternice. Celula nu cuprindea nici o altă mobilă în afară de paturi, ceea ce făcea ca deținuții să ia masa pe pat sau pe podea. 14. Celula a fost infestată cu paraziți și ploșnițe. Reclamantul arată că administrarea închisorii nu a furnizat echipamentul necesar pentru curățarea celulei (balai, lopată, mop, găleată, produse de curățare, gunoi). Ferestrele celulei nu se închideau corect, încuietoarea de la ușa care separa toaleta de celulă era spartă, iar mirosurile rele intrau în celulă. 16. Încălzirea a fost furnizată doar o oră pe zi. 17. În timpul detenției sale în această închisoare, reclamantul a contractat o boala de piele și a fost spitalizat timp de câteva zile la departamentul de dermatologie a spitalului închisoare București-Jilava. Plângerile reclamantului pentru contestarea condițiilor de detenție 18. În aprilie 2011, în timp ce a fost în detenție în închisoarea București-Rahova, reclamantul sesizează judecătorul cu privire la executarea pedepselor delegate în apropierea închisorii ( La 18 august 2011, tribunalul de Primă Instanță din București a primit parțial o plângere din partea reclamantului. Instanța a numit administrația închisorii pentru a mobila celula reclamantului unei mese și bancuri sau scaune, în limita spațiului disponibil și a acestuia. furnizarea unei mături, a unei lopeți, a unei găleți cu un mop și a unor produse de curățat. În ceea ce privește afirmațiile reclamantului cu privire la suprapopulare, Tribunalul le-a respins ca nefondate, pe motiv că, în timpul unui control efectuat de judecătorul delegat în celula reclamantului, numai opt din cele zece paturi existente în celulă erau ocupate. 19. La 8 iunie 2011, reclamantul a solicitat autorității competente permisiunea de a primi de la familia sa o pernă și o pătură, pe motiv că cele furnizate de închisoare erau foarte uzate, murdare și infestate de diferite insecte. Cererea sa a fost respinsă. Reclamantul a contestat acest refuz în fața instanței de primă instanță din București. 20. Printr-o hotărâre definitivă din 19 iulie 2011, Tribunalul de Primă Instanță a confirmat decizia administrației din Ecuador, pe motiv că obiectele solicitate nu erau incluse pe lista de obiecte personale care puteau fi obținute din afara teritoriului. Instanța de Primă Instanță nota totuși următoarele: Tribunalul consideră că închisoarea trebuie să asigure curățarea pernelor și a plafoanelor atribuite deținuților, dat fiind faptul că din datele existente în dosar reiese că serviciul de spălătorie din închisoare asigură în prezent curățarea lenjeriei de corp și a lenjeriei de corp, și nu a altor obiecte, cum ar fi pernele și plafoanele. Având în vedere riscul de transmitere a bolilor prin utilizarea obiectelor necurățate (...), chiar dacă patria care le acoperă este spălată periodic, instanța consideră că curățarea (...) pernelor și a plafoanelor se impune. 21. Reclamantul indică faptul că aceste hotărâri definitive nu au fost executate. Reclamantul suferă de valvulopatie post-endocarditică aortică și mitrală cu două proteze valvulare și d'hepatită cronică C. Conform recomandărilor medicale, acesta trebuie să urmeze un tratament cronic anticoagulator și antiviral și trebuie să efectueze un control și examene medicale lunare. 23. Reclamantul indică faptul că, în 2011, administrația nu a organizat suficient în avans transferul său la spitalul din București-Jilava pentru reevaluarea obligatorie a stării sale de sănătate necesare pentru stabilirea tratamentului medical pentru următoarele douăsprezece luni. Prin urmare, tratamentul său pentru hepatita C a fost întrerupt timp de șase săptămâni, și anume de la 12 august la 22 septembrie 2011. 24. Reclamantul a indicat, de asemenea, că, în timpul detenției sale în închisoarea Giurgiu, nu a fost prezentat pentru a efectua prelevarea de sânge lunar obligatorie necesară pentru a stabili doza de sunet tratamentul cu anticoagulante, pe motiv că închisoarea nu dispunea de resurse financiare. 25. Potrivit dosarului, după reinchiderea sa ca urmare a intervenției chirurgicale, reclamantul nu a formulat nicio plângere în fața judecătorului delegat lângă închisoarea Giurgiu pentru a denunța lipsa unui tratament medical adecvat. GRIFS Invocând art. 3 din Convenție, reclamantul se plânge de condițiile rele de detenție pe care le-a luat și pe care o continuă să le suporte în închisorile București-Rahova și Giurgiu. El denunță în special suprapopularea existentă în cele două închisori, condițiile slabe de igienă, calitatea proastă a hranei și faptul că este ținut cu fumătorii. Pe același temei, el se plânge de absența unui tratament medical adecvat și continuu pentru bolile sale. Invocând art. 14 din Convenția combinată cu art. 3 menționat anterior, el consideră că condițiile rele de detenție despre care consideră că este victima constituie o discriminare pe motiv de handicap. Invocând art. 8 din Convenție, s-a plâns că după ce a fost reținut la 10 februarie 2011 în închisoarea București-Rahova, a fost transferat în închisoarea Giurgiu, care era mai departe de casa familiei sale decât închisoarea București-Rahova. A existat vreo încălcare a articolului 3 din Convenție, din cauza condițiilor de detenție pe care reclamantul le-a suportat și continuă să le suporte în timpul detenției sale în închisorile din București-Rahova și Giurgiu, începând cu reinchiderea sa la 10 februarie 2011 Guvernul este invitat să furnizeze informații cu privire la condițiile materiale de detenție cunoscute de recurent în închisorile București-Rahova și Giurgiu.
Requête n
o
68786/11
Mihai SCARLAT contre la Roumanie
introduite le 10 octobre 2011
1.
Le requérant, M. Mihai Scarlat, est un ressortissant roumain né en 1977 et incarcéré à présent dans la prison de Giurgiu.
Les circonstances de l’espèce
2.
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.
3.
Le requérant, qui présent un handicap accentué, purge actuellement une peine de douze ans de prison pour trafic de drogue sous le régime de détention dit «
fermé
».
Il fut placé en détention le 4 avril 2003 dans la prison de Bucarest-Jilava. Il fut transféré dans la prison de Giurgiu le 15
juillet 2010 où il resta jusqu’au 21 septembre 2010, date de sa remise en liberté pour cause de suspension de sa peine afin de se soumettre à une
intervention chirurgicale.
4.
Le 10 février 2011, le requérant fut réincarcéré dans la prison de Bucarest-Rahova où il fut détenu jusqu’au 21 mai 2011. A cette dernière date il fut transféré à la prison de Giurgiu située à environ 66 km de Bucarest où sa famille est domiciliée.
1.
Les conditions matérielles de détention dans la prison de Giurgiu
5.
Le requérant fut incarcéré dans la prison de Giurgiu du 15 juillet au 21
septembre 2010 et du 21 mai 2011 jusqu’à présent.
6.
Il fut d’abord détenu dans une cellule-infirmerie d’une superficie de 24 m² pour sept détenus. Dans la cellule il n’y avait pas d’autre mobilier que les lits. L’illumination artificielle de la cellule n’était pas suffisante, l’administration de la prison justifiant ce fait par l’insuffisance des ressources financières.
7.
Sur le plan de l’hygiène, le requérant indique que la cellule était infestée de punaises et d’autres insectes. Les toilettes étaient séparées de la
cellule par une porte cassée qui laissait entrer dans la chambre les mauvaises odeurs du groupe sanitaire qui était souvent hors service en raison des coupures d’eau. Le groupe sanitaire n’état pas pourvu d’aération et il y avait de la moisissure sur les murs. La distribution de l’eau était assurée selon un horaire préétabli par la direction de la prison.
8.
La nourriture était de très mauvaise qualité. Le requérant déclare que bien que des normes légales existent pour contrôler la qualité de la
nourriture, celle-ci ne correspond pas à ces normes, ni d’ailleurs aux menus affichés par l’administration de la prison.
9.
Le 22 juillet 2010, le requérant fut transféré dans une cellule de détention qu’il partagea avec des détenus fumeurs. Les lits étaient à deux
niveaux, le requérant s’étant vu attribuer un lit surélevé. A la suite d’une plainte adressée au juge d’exécution des peines délégué près de la
prison, le requérant fut transféré dans la cellule de l’infirmerie, où il resta jusqu’au 21
septembre 2010, date de sa remise en liberté en vue de se
soumettre à une intervention chirurgicale.
10.
Depuis sa réincarcération dans la prison de Giurgiu, le 21 mai 2011, le requérant est logé dans la cellule n
o
108 de la section I B. Il partage sa
cellule avec des détenus fumeurs. Les lits sont à deux niveaux et un lit au niveau supérieur lui avait été imparti. Le fait de monter et descendre du lit lui provoque de fortes douleurs, étant donné son opération récente.
11.
Le requérant déclare que les conditions de détention dans cette
cellule restent les mêmes que celles existant dans la cellule de l’infirmerie. Il souligne plus particulièrement le surpeuplement existant dans la cellule, les mauvaises conditions d’hygiène et la mauvaise qualité de la
nourriture.
2.
La détention du requérant dans la prison de Bucarest-Rahova
12.
Du 10 février au 21 mai 2011, le requérant fut incarcéré dans la
cellule n
o
334 de la section II de la prison de Bucarest-Rahova.
13.
La cellule avait une superficie de 24 m² pour dix lits et elle était intégralement occupée. L’intéressé occupait un lit surélevé. Le fait de monter et descendre du lit lui provoquait des fortes douleurs. La cellule ne bénéficiait d’aucun autre mobilier que les lits, ce qui faisait que les détenus devaient prendre leur repas sur le lit ou par terre.
14.
La cellule était infestée de parasites et de punaises. Le requérant indique que l’administration de la prison ne fournissait pas le matériel nécessaire pour le nettoyage de la cellule (balai, pelle, serpillère, seau, des produits nettoyants, poubelle).
15.
Les fenêtres de la cellule ne se fermaient pas correctement. Le loquet de la porte qui séparait les toilettes de la cellule, était cassé. Dès lors, les
mauvaises odeurs entraient dans la cellule.
16.
Le chauffage n’était fourni qu’une heure par jour.
17.
Pendant sa détention dans cette prison, le requérant contracta une
maladie de la peau et fut hospitalisé pendant quelques jours au département de dermatologie de l’hôpital prison de Bucarest-Jilava.
3.
Les plaintes du requérant pour contester les conditions de détention
18.
En avril 2011, alors qu’il était en détention dans la prison de Bucarest-Rahova, le requérant saisit le juge d’exécution des peines délégué près de la prison («
le juge délégué
»), d’une plainte dans laquelle il dénonçait les mauvaises conditions de détention. Par un jugement définitif du 18 août 2011, le tribunal de première instance de Bucarest fit partiellement droit à une plainte du requérant. Le tribunal ordonna à l’administration de la prison de meubler la cellule du requérant d’une table et de bancs ou de chaises, dans la limite de l’espace disponible et de lui
fournir un balai, une pelle, un seau avec une serpillère et des produits pour faire le ménage. Il ordonna également à l’administration de mettre à la
disposition du requérant un lit situé au premier niveau. Quant aux allégations du requérant concernant le surpeuplement, le tribunal les rejeta comme mal fondées, au motif que lors d’un contrôle effectué par le juge délégué dans la cellule du requérant, seulement huit des dix lits existants dans la cellule étaient occupés.
19.
Le 8 juin 2011, le requérant demanda à l’administration pénitentiaire la permission de se voir fournir par sa famille un oreiller et une couette, au motif que ceux fournis par la prison était très usées, sales et infestées par différents insectes. Sa demande fut rejetée. Le requérant contesta ce refus devant le tribunal de première instance de Bucarest.
20.
Par un jugement définitif du 19 juillet 2011, le tribunal de première
instance confirma la décision de l’administration pénitentiaire, au motif que les objets sollicités ne figuraient pas sur la liste des «
objets
personnels
» qui pouvaient être procurés de l’extérieur. Le tribunal de première instance nota toutefois ce qui suit
:
«
Le tribunal considère que la prison doit assurer le nettoyage des oreillers et des couettes attribués aux détenus, étant donné qu’il ressort des données existantes dans le
dossier qu’à présent le service de blanchisserie de la prison assure le nettoyage de la
literie et du linge de corps, et non pas celui d’autres objets, tel que les oreillers et les couettes.
Compte tenu du risque de transmission des maladies par l’utilisation des objets non nettoyés (...), même si la literie qui les couvre est lavée périodiquement, le tribunal considère que le nettoyage (...) des oreillers et des couettes s’impose.
»
21.
Le requérant indique que ces jugements définitifs ne furent pas exécutés.
4.
L’état de santé du requérant
22.
Le requérant souffre de valvulopathie post endocarditique aortique et mitrale avec double prothèse valvulaire et d’hépatite chronique virale C. Selon les recommandations médicales, il doit suivre un traitement chronique anticoagulateur et antiviral et il doit réaliser un contrôle et des examens médicaux mensuels.
23.
Le requérant indique qu’en 2011, l’administration pénitentiaire n’avait pas organisé suffisamment à l’avance son transfert à l’hôpital prison de Bucarest-Jilava pour la réévaluation obligatoire de son état de santé nécessaire pour l’établissement de son traitement médical pour les douze prochains mois. Dès lors, son traitement pour l’hépatite C avait été interrompu pendant six semaines, à savoir du 12 août au 22 septembre 2011.
24.
Le requérant indique également que pendant sa détention dans la prison de Giurgiu, il n’a jamais été présenté pour la réalisation de la prise de sang mensuelle obligatoire nécessaire pour établir le dosage de son
traitement avec des anticoagulants, au motif que la prison de disposait pas de ressources financières.
25.
D’après le dossier, après sa réincarcération à la suite de l’intervention chirurgicale, le requérant n’a pas formé de plainte auprès du juge délégué près de la prison de Giurgiu pour dénoncer l’absence de traitement médical adéquat.
1.
Invoquant l’article 3 de la Convention, le requérant se plaint des mauvaises conditions de détention qu’il a subies et qu’il continue de subir dans les prisons de Bucarest-Rahova et de Giurgiu. Il dénonce plus particulièrement le surpeuplement existant dans les deux prisons, les mauvaises conditions d’hygiène, la mauvaise qualité de la nourriture et le
fait d’être détenu avec des fumeurs.
2.
Toujours sur le même fondement, il se plaint de l’absence d’un
traitement médical adéquat et continu pour ses maladies.
3.
Invoquant l’article 14 de la Convention combiné avec l’article 3 susmentionné, il estime que les mauvaises conditions de détention dont il s’estime victime constituent une discrimination fondée sur son handicap.
4.
Invoquant l’article 8 de la Convention, il se plaint de ce qu’après sa réincarcération le 10 février 2011 dans la prison de Bucarest-Rahova, il a été transféré dans la prison de Giurgiu, prison qui était plus éloignée du domicile de sa famille que la prison de Bucarest-Rahova.
QUESTIONs
Y a-t-il eu violation de l’article 3 de la Convention, en raison des conditions de détention que le requérant a subies et continue de subir pendant sa détention dans les prisons de Bucarest-Rahova et de Giurgiu, à partir de sa réincarcération le 10 février 2011
?
Le Gouvernement est invité à fournir des renseignements quant aux conditions matérielles de détention connues par le requérant dans les prisons de Bucarest-Rahova et de Giurgiu.