CtEDO 14.01.2016 Auto

MIHAI c. ROUMANIE

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
14.01.2016
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Affaire communiquée
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2016
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
MIHAI c. ROUMANIE (CtEDO, 2016)
HUDOC · oficial

Comunicat la 14 ianuarie 2016 Secțiunea a patra Cerere nr 13168/15 Alexandru Danuț MIHAI împotriva României introdusă la 23 aprilie 2015 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl Alexandru Danuț Mihai, este un cetățean român născut în 1981 ; în prezent este reținut la spitalul din București Jilava. Circumstanțele speculei Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Lăsarea reclamantului și starea sa de sănătate la 23 mai 2012, reclamantul a fost arestat și plasat în spațiile de detenție ale poliției din București. În acest moment, el a fost supus unui examen medical; el a declarat că nu suferă de o anumită afecțiune medicală. La 26 iunie 2012, a fost transferat la închisoarea București-Rahova; de asemenea, a fost supus unui examen medical, ale cărui concluzii indicau că este sănătos (clinic aparent sănătos). Cu această ocazie s-a efectuat un examen de sânge pentru a detecta prezența virusurilor hepatitice. ; Rezultatele au fost pozitive în ceea ce privește virusul de tip C. Prezența acestui virus a fost confirmată la 30 august 2012, ca urmare a unui al doilea examen de sânge. Condițiile de detenție ale reclamantului la închisoarea Poarta Albă și la spitalul din București-Jilava La 12 iunie 2014, reclamantul a fost transferat la închisoarea Poarta-Alba. El a declarat că a fost cazat în celula nr. 13, în secțiunea nr. 5 a închisorii. Această celulă era mică și o împărția cu treizeci și unu de alți deținuți; paturile din celulă erau suprapuse. Erau trei mese improvizate, dar reclamantul nu avea loc și trebuia să mănânce pe patul său. Celula a fost infestată cu paraziți (păsări de pat, șobolani, gândaci) ; în absența unui loc potrivit pentru conservarea alimentelor, paraziții puteau intra în cutiile în care deținuții își păstrau mâncarea. Accesul la dușuri era posibil de două ori pe săptămână într-o altă clădire a închisorii ; din cauza numărului mare de deținuți, reclamantul trebuia să împartă dușul cu doi sau trei deținuți. Reclamantul sesizează judecătorul cu privire la privarea de libertate în închisoarea Poarta-Albă pentru a se plânge de condițiile sale de detenție. Prin hotărârea din 11 februarie 2015, judecătorul și-a respins acțiunea pe motiv că aceste condiții erau conforme cu cerințele legale. Reclamantul nu a contestat această hotărâre în fața Tribunalului de Primă Instanță, de teamă de represalii din partea personalului penitenciar. La 11 martie 2015, reclamantul a fost transferat la un spital din București-Jilava. El a indicat în formularul de reculegere că au existat zece paturi suprapuse în celula sa și că el ocupă un pat situat la al doilea nivel Într-o scrisoare din 18 iunie 2015, reclamantul își descrie în detaliu condițiile de detenție și împarte celula nr 108 cu alți paisprezece deținuți. ; Hrana este de calitate proastă și, uneori, afectată. Ferestrele nu se închid în interior și paturile și saltelele sunt în stare proastă. L La 20 decembrie 2014, în timp ce se afla în închisoarea Poarta-Alba, reclamantul a solicitat o examinare medicală, pe motiv că a fost amețit și că a avut greață. Reclamantul a declarat că a indicat în acel moment medicului închisorii că este infectat cu virusul HIV. ; și-ar fi reiterat temerile în timpul unui alt examen medical, în februarie 2015, atunci când i s-a pus chistul pe coloana vertebrală. În formularul său de cerere, reclamantul precizează că a considerat că a contractat HIV în această închisoare, după ce a folosit o dată, din greșeală, lama unui coleg infectat cu acest virus ; a declarat că a ignorat în acel moment faptul că acest coleg de celulă era infectat. După transferul său la spitalul din București-Jilava, reclamantul a fost supus unor examene medicale la Institutul Național pentru Boli Infecțioase Matei Balș din București; la 16 martie 2015, testele de sânge au ridicat prezența virusului HIV. Potrivit unui document medical eliberat la 20 mai 2015 de către spitalul din București-Rahova, reclamantul prezintă următorul diagnostic: 275/2006 privind drepturile persoanelor deținute sunt descrise în cauza Cucu c. România 22362/06, § 56, 13 noiembrie 2012). Legea nr. 275/2006 a fost abrogată la 1 februarie 2014, prin intrarea în vigoare a Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate. Noua lege indică, la art. 43, ce măsuri trebuie luate la intrarea unei persoane condamnate în instituție . În special, măsurile de ordin medical, art. 43 lit. (c) solicită . efectuarea unui examen clinic general de către personalul specializat din instituție, al cărui rezultat este menționat în dosarul medical Părțile relevante din anexa la Recomandarea Rec. (98) 7 a Comitetului de Miniștri din statele membre privind aspectele etice și organizaționale ale asistenței medicale în penitenciare sunt astfel redactate 28. Ar trebui să se ofere explicații cu privire la avantajele testării voluntare și anonime a bolilor transmisibile, precum și cu privire la riscurile pe care le prezintă hepatita, bolile cu transmitere sexuală, tuberculoza și contaminarea cu HIV; persoanele care acceptă un test trebuie să aibă acces la o consultare medicală de monitorizare (...) 37. Testele de depistare a HIV ar trebui efectuate numai cu acordul deținuților, anonim și în conformitate cu legea. Ar trebui să se dea consiliere aprofundată înainte și după testare. Părțile relevante din anexa la Recomandarea Rec(2006)2 a Comitetului de Miniștri al statelor membre privind normele penale europene sunt astfel elaborate Cât mai curând posibil după internare [în închisoare] informațiile privind starea de sănătate a deținutului trebuie completate cu un examen medical în conformitate cu Regula 42 (...) 42.1 Medicul sau o asistentă medicală (e) calificată(e) în funcție de acest medic trebuie să vadă fiecare deținut cât mai curând posibil după ce a fost admis și trebuie să ia în considerare, cu excepția cazului în care acest lucru nu este absolut necesar. 4.2.2 Medicul sau asistenta medicală (e) calificată (e) trebuie să examineze deținuții înainte de a fi eliberați și, în caz contrar, trebuie să examineze deținuții cât mai des posibil. respectarea normelor obișnuite privind secretul medical la diagnosticarea bolilor fizice sau mentale și la măsurile necesare pentru tratamentul acestora și prin necesitatea de a continua tratamentul medical existent în ceea ce privește consemnarea și raportarea către autoritățile competente a oricăror semne sau indicații care să permită să se considere că deținuții ar fi putut suferi acte de violență simptome de întrerupere ca urmare a consumului de narcotice, medicamente sau alcool în vederea identificării oricărei presiuni psihologice sau a unei tensiuni emoționale cauzate de privarea de libertate la izolarea deținuților suspectați de a fi afectați de boli infecțioase sau contagioase, în perioada în care sunt contagioși, și la administrarea unui tratament adecvat celor interesați de neizolarea deținuților pentru singurul motiv că sunt seropozitivi (d) identificarea problemelor de sănătate fizică sau mintală care ar putea împiedica reinserția la locul de muncă, după eliberarea sa la determinarea capacității de muncă și de desfășurare a activității; și încheierea de acorduri cu serviciile colectivității, astfel încât orice tratament psihiatric sau medical indispensabil să poată fi continuat după eliberarea sa, în cazul în care deținutul își dă consimțământul la acest acord. Concluziile Comitetului European pentru Prevenirea torturii și a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante ( În urma mai multor vizite efectuate în închisorile din România și a observațiilor sale cu caracter general, se rezumă în Hotărârea Iacov Stanciu c. România 35972/05, §§ 113-129, 24 iulie 2012). În ultimul său raport, publicat la 24 septembrie 2015, în urma vizitei sale din 5-17 iunie 2014, CPT a făcut, de asemenea, următoarea recomandare: ... cu consimțământul lor, deținuții ar trebui să poată beneficia de admiterea unor teste gratuite de depistare a hepatitei și a HIV. În martie 1993, Organizația Mondială a Sănătății și-a publicat directivele privind infecția cu HIV și SIDA în închisori; în ceea ce privește depistarea infecției cu HIV în închisori, aceste directive sunt astfel redactate 10. Testul obligatoriu al infecției cu HIV la deținuți este contrar eticii și ineficace și ar trebui să fie interzis. 11. Testul voluntar al infecției cu HIV ar trebui să fie pus la dispoziția deținuților, în cazul în care este oferit deja întregii populații, și ar trebui să fie însoțit de acordarea de consiliere pre- și post-test. Acesta nu ar trebui efectuat decât cu consimțământul în cunoștință de cauză. Deținuților ar trebui să li se ofere sprijin în momentul notificării rezultatelor examinărilor și în perioada care urmează. 12. Rezultatele screeningului ar trebui să fie comunicate deținuților de către personalul medical care le va garanta confidențialitatea. 13. Deținuții ar trebui să fie informați cu privire la existența oricărei supravegheri epidemiologice în închisoarea în care se află și ar trebui să fie informați cu privire la rezultatele acestei supravegheri. Invocând art. 2 din Convenție, reclamantul se plânge că a fost infectat cu HIV în timp ce se afla sub autoritatea statului. Citând art. 3 din Convenție, se plânge de condițiile sale de detenție. Reclamantul a fost supus, cu încălcarea articolului 3 din Convenție, unor tratamente inumane sau degradante ca urmare a condițiilor sale de detenție în închisoarea Poarta-Albă și la spitalul din București-Jilava Reclamantul a fost infectat cu HIV în timp ce se afla sub autoritatea statului Guvernul este invitat să furnizeze dosarul medical al reclamantului și, în plus, este invitat să furnizeze informații cu privire la măsurile și procedurile de ordin medical pe care autoritățile penitenciare sunt obligate să le respecte în momentul în care un deținut este încarcerat și să precizeze în ce condiții se oferă depistarea virusului HIV persoanelor aflate în detenție.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă