ZAMFIRESCU c. ROUMANIE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Affaire communiquée
ZAMFIRESCU c. ROUMANIE (CtEDO, 2019)
Comunicat la 7 februarie 2019 Secțiunea a patra Cerere nr. 14313/14 Ciprian-Calin ZAMFIRESCU împotriva României, introdusă la 13 februarie 2014 CEAI DE LA L Acestea se referă la supravegherea și percheziția care au făcut obiectul reclamantului în cadrul unei proceduri penale. La momentul faptei, acesta se referă la funcția de procuror la tribunalul de primă instanță din Sannicolau-Mare. Supravegherea și percheziția au vizat două piese puse la dispoziția sa în clădirea Parchetului. ), domiciliul său oficial aflat într-un alt oraș. El a declarat că le-a folosit în mod regulat pentru a dormi și pentru a petrece o mare parte din timpul său liber. În cursul anchetei penale, în ambele camere au fost instalate echipamente tehnice pentru a-și înregistra convorbirile. Aceste echipamente au fost utilizate din aprilie până în august 2010 și au făcut obiectul unei întrețineri care constă în accesul periodic al personalului tehnic în aceste camere fără ca reclamantul să fie informat. La 8 august 2010, cele două documente puse la dispoziția reclamantului au făcut obiectul unei percheziții în cadrul unei proceduri de flagranță. Înregistrările și alte informații astfel obținute au fost utilizate pentru a justifica condamnarea reclamantului pentru trafic de persoane printr-o hotărâre definitivă din 25 martie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a fost netă la 26 noiembrie 2013. ) pe motiv că acestea conțineau elemente de probă utile pentru apărarea sa, precum și o contra-competență a acestor înregistrări. În hotărârea sa menționată anterior, Înalta Curte a hotărât că accesul la mai multe înregistrări nu era impus de dispozițiile procedurale referitoare la la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . În al doilea rând, Înalta Curte a considerat că cele două înscrisuri puse la dispoziția reclamantului nu reprezentau domiciliul său, întrucât la .. ................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................. Pe lângă art. 6, reclamantul se plânge de lipsa de echitate a procedurii penale împotriva sa și, în special, de restricțiile impuse dreptului la apărare din cauza refuzului instanțelor de a pune la dispoziția sa în întregime înregistrări care ar fi implicat elemente relevante pentru apărarea sa și de a autoriza o contracompetență a acestor înregistrări. Invocând art. 8, el afirmă, de asemenea, că supravegherea continuă a cărei activitate a făcut obiectul și percheziția documentelor puse la dispoziția sa de către angajatorul său au reprezentat interferențe în dreptul său la respectarea vieții sale private și a domiciliului său și că aceste interferențe nu erau prevăzute de lege și nu erau necesare într-o societate democratică. S-a examinat în mod echitabil, după cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din Convenție, în special respingerea de către Înalta Curte de Casație și Justiție a cererii sale, ca dovadă a apărării, de a obține înregistrarea audio completă a sunetelor înconjurător înregistrate ambientală ) a încălcat dreptul reclamantului la o procedură contradictorie, garantând egalitatea armelor între acuzare și apărare (a se vedea, mutatis mutandis Rowe și Davis c. Regatul Unit [GC], n 28901/95, § 60, CEDO 2000 II) • Refuzul Înaltei Curți de Casație și Justiție (Dl) de a permite contraexercițiul acestor înregistrări solicitate de reclamant a adus atingere echității procedurii penale A existat o interferență în dreptul reclamantului la respectarea vieții sale private și a domiciliului său, în sensul art. 8 alin. 1 din Convenție din cauza supravegherii și a percheziției efectuate în legătură cu cele două părți care constituie locuința sa funcțională în clădirea Parchetului din apropierea tribunalului de primă instanță din Sânnicolau Mare? În special, reclamantul putea pretinde respectarea vieții sale private și a domiciliului său în ceea ce privește această locuință (a se vedea mutatis mutandis România [GC], n 61496/08, § 80-81, 5 septembrie 2017 (extracturi) și Peev c. Bulgaria, n 64209/01, §§ 38-40, 26 iulie 2007) În acest sens, a fost prevăzută legea, în sensul articolului, în sensul articolului, în cazul în care, în cele două piese puse la dispoziția reclamantului, au fost puse la dispoziție echipamente tehnice pentru înregistrarea convorbirilor sale, a utilizării acestor echipamente și a întreținerii lor (consistent prin accesul periodic al personalului tehnic în aceste camere la distanță ale reclamantului) 8 § Supravegherea reclamantului urmărea un scop legitim și s.e.n., în măsura în care aceasta era necesară într-o societate democratică Tot în la mai mult de un an, ingerința în exercitarea acestui drept care decurgea din percheziția locuințelor de funcție puse la dispoziția reclamantului era prevăzută de lege, în sensul articolului 8 Õ ? Această măsură urmărea un scop legitim și era necesară într-o societate democratică