VAN DEN BOSSCHE ET DESBO BRANDSTOFFEN NV c. BELGIQUE

Publicat la 19 mai 2025 Prima secțiune Cerere nr 23537/24 Filip VAN DEN BOSSCHE și DESBO BRANDSTOFFEN NV împotriva Belgiei, introdusă la 7 august 2024, comunicată la 29 aprilie 2025. Cererea se referă, în contextul condamnării penale a reclamanților din partea șefului responsabil cu legislația vamală și accizele, la obligația instanței interne de a modula sau de a aprecia proporționalitatea În acest caz, reclamanții au fost condamnați să plătească în comun contravaloarea mărfurilor confiscate care nu au fost reprezentate la o valoare de 868 353 EUR (EUR), adăugând la sancțiunea penală constituită dintr-o pedeapsă de patru luni de închisoare cu suspendare însoțită de o amendă de 375 000 EUR cu suspendare pentru terț, pentru primul reclamant (dl. F. Van den Bosche) și o amendă de 470 000 EUR cu suspendare pentru jumătate, pentru a doua reclamantă (Desbo Brandstoffen NV).

Invocând art. 6 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, reclamanții se plâng de încălcarea principiului proporționalității și a dreptului de acces la o instanță cu jurisdicție deplină. Acestea susțin că aceste dispoziții au fost ignorate de faptul că instanțele interne au considerat că măsura în cauză nu are caracter penal și că, prin urmare, caracterul său proporțional nu ar trebui apreciat. Obligația de a plăti contravaloarea mărfurilor confiscate în caz de nereprezentare a acestora constituie o obligație de a plăti contravaloarea bunurilor confiscate ca fiind o pedeapsă pecuniară (a se vedea, pentru principiile generale referitoare la aplicabilitatea părții penale a articolului 6, Gestur Jónsson și Ragnar Halldór Hall c. Islanda [GC], n 68273/14 și 68271/14, § 75-78, 22 decembrie 2020 și, în ceea ce privește calificarea drept "pedeapsă" în sensul articolului 7 din Convenție, G.I.E.M.

S.r.l. și altele c. Italia [GC], n 1828/06 și 2 altele, §§ 210-211, 28 iunie 2018, și Welch Regatul Unit , 9 februarie 1995 § 27-28, seria A n 307-A ; compară, de asemenea, în materie fiscală, Homan și alții c. Belgia (dec.) [comitet], nr 52961/09 și 3 altele, §§ 19-28, 23 ianuarie 2018) În cazul în care art. 6 din Convenție este aplicabil în cadrul componentei sale penale și/sau civile, la data la care instanțele interne au apreciat proporționalitatea măsurii în cauză a constituit o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție (Silvesteris Horeca Service c. Belgia, n 47650/99, §§ 22 și 28, 4 martie 2004 și A. Menarini Diagnostics S.R.L.

c. Italia, n 43509/08, §§ 64-65, 27 septembrie 2011; compară, de asemenea, Laender și alții c. Belgia (dec.) [comitet], n 39664/12, § 56-57, 16 februarie 2021, privind o măsură de predare în starea lor inițială) Obligația de a plăti contravaloarea mărfurilor confiscate în caz de neprezentare a acestora a încălcat art. 1 din protocol În special, măsura impusă reclamanților era proporțională cu infracțiunile comise sau a impus reclamanților o sarcină excesivă (a se vedea și a se compara cu GAbrić c. Croația, nr 9702/04, 5 februarie 2009 și Grifhorst c. Franța, n 28336/02, 26 februarie 2009)

Publié le 19 mai 2025

PREMIÈRE SECTION

Requête n o 23537/24 Filip VAN DEN BOSSCHE et DESBO BRANDSTOFFEN NV contre la Belgique introduite le 7 août 2024 communiquée le 29 avril 2025

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne, dans le contexte de la condamnation pénale des requérants du chef d’infractions à la législation sur les douanes et accises, l’impossibilité pour le juge interne de moduler ou d’apprécier la proportionnalité de la « peine » que constitue, selon les requérants, l’obligation de paiement de la contre-valeur des marchandises confisquées (objets de l’infraction) en cas de non-représentation de celles-ci. En l’espèce, les requérants ont été condamnés à payer conjointement la contre-valeur des marchandises confisquées qui n’ont pas été représentées pour un montant de 868 353 euros (EUR), s’ajoutant à la sanction pénale constituée d’une peine de quatre mois d’emprisonnement avec sursis assortie d’une amende de 375 000 EUR avec sursis pour le tiers, pour le premier requérant (M. F. Van den Bossche) et d’une amende de 470 000 EUR avec sursis pour la moitié, pour la seconde requérante (Desbo Brandstoffen NV).

Invoquant l’article 6 de la Convention et l’article 1 du Protocole n o 1 à la Convention, les requérants se plaignent de la violation du principe de proportionnalité et du droit d’accès à un tribunal disposant d’une « pleine juridiction » pour apprécier la proportionnalité de la peine. Ils allèguent que ces dispositions ont été méconnues par le fait que les juridictions internes ont jugé que la mesure litigieuse n’avait pas de caractère pénal et que, de ce fait, son caractère proportionné ne devait pas être apprécié.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. L’obligation de payer la contre-valeur des marchandises confisquées en cas de non-représentation de celles-ci constitue-t-elle une « peine » ayant un caractère pénal au sens de l’article 6 § 1 de la Convention ( voir, pour les principes généraux relatifs à l’applicabilité du volet pénal de l’article 6, Gestur Jónsson et Ragnar Halldór Hall c. Islande [GC], n os 68273/14 et 68271/14, §§ 75-78, 22 décembre 2020, et, s’agissant de la qualification de « peine » au sens de l’article 7 de la Convention, G.I.E.M. S.r.l.

et autres c. Italie [GC], n os 1828/06 et 2 autres, §§ 210-211, 28 juin 2018, et Welch c. Royaume-Uni , 9 février 1995, §§ 27-28, série A n o 307-A ; comparer aussi, en matière fiscale, Homan et autres c. Belgique (déc.) [comité], n os 52961/09 et 3 autres, §§ 19-28, 23 janvier 2018) ? 2. Si l’article 6 de la Convention est applicable sous son volet pénal et/ou civil, l’impossibilité alléguée des juridictions internes d’apprécier la proportionnalité de la mesure litigieuse a-t-elle constitué une violation de l’article 6 § 1 de la Convention ( Silvester’s Horeca Service c. Belgique , n o 47650/99, §§ 22 et 28, 4 mars 2004, et A. Menarini Diagnostics S.R.L.

c. Italie , n o 43509/08, §§ 64-65, 27 septembre 2011 ; comparer aussi De Laender et autres c. Belgique (déc.) [comité], n o 39664/12, §§ 56-57, 16 février 2021, concernant une mesure de remise des lieux dans leur état initial) ? 3. L’obligation de payer la contre-valeur des marchandises confisquées en cas de non-représentation de celles-ci a-t-elle méconnu l’article 1 du Protocole n o 1 à la Convention ? En particulier, la mesure imposée aux requérants était-elle proportionnée au regard des infractions commises ou a-t-elle imposé aux requérants une charge excessive ( voir et comparer Gabrić c. Croatie , n o 9702/04, 5 février 2009, et Grifhorst c. France , n o 28336/02, 26 février 2009) ?