- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 12 februarie 2019
- Stat pârât
- HRV
- Concluzia
- Inadmisibil
Mesić și alții împotriva Croației
Traducere în română Auto
Prima secțiune decizia nr. 792/16, Tomislav MESII, împotriva Croației și a altor 4 cereri (a se vedea lista anexată) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care așezează la 12 februarie 2019 în calitate de comitet compus din: Armen Harutyunyan, președinte, Ksenija Turković, Pauliine Koskelo, judecători și Renata Degener, grefier adjunct al secțiunii; Având în vedere cererile depuse mai sus la diferitele date indicate în tabelul adăugat, având în vedere observațiile prezentate de Guvernul contestat și observațiile prezentate în răspuns de solicitanți, după deliberare, hotărăsc după cum urmează: FACTELE O listă a reclamanților este prezentată în apendice. Guvernul croat („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna Š. Stažnik.
Circumstanțele cauzei Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. Mesić c. Croația, cererea nr. 792/16 La 2 mai 2010, Tribunalul pentru infracțiuni minore din Zagreb (Prekršajni sud u Zagrebu ) a constatat că reclamantul a fost vinovat de incitare și de încurajare a unei lupte în timpul unei meciuri de fotbal la 1 mai 2010 și de lovirea unui ofițer de poliție cu un scaun rupt, precum și de a fi sub influența alcoolului într-o instalație sportivă, în contravenție cu Legea privind prevenirea tulburărilor la evenimente sportive ( Zakon o sprječavanju nereda na športskim natjecanjima – denumită în continuare „Legea”. El a fost condamnat la treizeci de zile în închisoare, suspendat timp de un an și a amendat 1000 kune croate (HRK – aproximativ 130 euro).
În plus, în temeiul articolului 32 alineatul (1) din Legea, o măsură de protecție (zaštitna mjera ) a fost aplicat, interzicând reclamantul de a participa la toate meciurile de fotbal ale dinamo Zagreb Football Club și a echipei naționale croate din Croația timp de un an. Hotărârea a devenit finală în aceeași zi în care reclamantul a renunțat la dreptul său de apel. La 22 februarie 2014, Tribunalul Zagreb Minor Offences a constatat că reclamantul a intrat ilegal într-un stadion în timpul unui meci de fotbal pe 21 februarie 2014, contrar Legii. El a fost condamnat la zece zile de închisoare, suspendat timp de șase luni. În plus, în temeiul articolului 32 alineatul (1) din Legii, s-a aplicat măsura de protecție, interzicând reclamantului să participe la toate meciurile de fotbal dinamo Zagreb Football Club și a echipei naționale croate din Croația timp de un an.
Hotărârea a devenit finală în aceeași zi în care reclamantul și-a renunțat dreptul de recurs. La 20 iulie 2015, Curtea pentru infracțiuni minore din Zagreb, pe baza unei cereri de poliție, a aplicat o măsură în temeiul articolului 34a alineatul (1) din Lege („măsura de excludere”) în ceea ce privește reclamantul și l-a interzis să participe la toate meciurile de fotbal dinamo Zagreb și a echipei naționale croate, atât în Croația, cât și în străinătate pentru o perioadă de un an. De asemenea, i-a ordonat să se prezinte la secția de poliție la două ore înainte de fiecare meci de fotbal relevant pentru a furniza informații despre locul său în timpul meciului de fotbal și cele două ore după ce s-a încheiat.
Curtea de infracțiuni minore din Zagreb și-a motivat hotărârea prin bazarea pe informații furnizate de poliție, inclusiv pe comportamentul reclamantului la meciul de fotbal la 1 mai 2010 și pe hotărârea din 22 februarie 2014 care l-a considerat vinovat de hooliganism (a se vedea punctele 4 și 5 de mai sus), și a subliniat faptul că măsura este necesară pentru a-l împiedica să comită alte infracțiuni minore. Reclamantul a apelat împotriva acestei decizii la Curtea de Infracții Minore (Visoki prekršajni sud Republike Hrvatske ) și a susținut, în special, că impunerea ulterioară a măsurii de excludere asupra acestuia pentru aceeași conduită din care a fost deja considerat vinovat și condamnat a constituit o încălcare a principiului ne bis in idem.
La 7 septembrie 2015, Curtea de Infracții Minoare Înalte a respins recursul reclamantului din cauza faptului că aplicarea măsurii de excludere nu a fost o penalitate impusă împotriva lui, ci o măsură care împiedică comportamentul dezordonat viitor. Zečević v. Croația, cerere nr. 5677/16 10. Prin hotărârea finală a Tribunalului pentru infracțiuni minore din Zagreb și a Tribunalului pentru infracțiuni minore, reclamantul a fost achitat de acuzații de hooliganism în timpul meciurilor de fotbal la 1 mai 2010, 10 martie 2013 și 10 august 2013. 11. La 9 iulie 2015, Curtea pentru infracțiuni minore din Zagreb, pe baza unei cereri de poliție, a aplicat măsura de excludere în ceea ce privește reclamantul și l-a interzis să participe la toate meciurile de fotbal dinamo Zagreb și a echipei naționale croate, atât în Croația, cât și în străinătate, pentru o perioadă de un an.
De asemenea, i-a ordonat să se prezinte la secția de poliție la două ore înainte de fiecare meci de fotbal relevant pentru a furniza informații despre locul său în timpul meciului de fotbal și cele două ore după ce s-a încheiat. 12. Curtea de infracțiuni minore din Zagreb și-a motivat hotărârea prin bazarea pe informații furnizate de poliție, inclusiv faptul că reclamantul a fost urmărit pentru hooliganism (a se vedea punctul 10 de mai sus), și a subliniat faptul că măsura este necesară pentru a-l împiedica să comită alte infracțiuni minore. 13. Reclamantul a apelat împotriva acestei decizii la Curtea de Infracții Minoare Înalte, susținând, în special, că impunerea ulterioară a măsurii de excludere asupra acestuia pentru aceeași conduită pentru care a fost deja judecat constituie o încălcare a principiului ne bis în idem.
14. La 24 septembrie 2015, Curtea de Infracții Minoare Înalte a respins recursul reclamantului din cauza faptului că aplicarea măsurii de excludere nu a fost o penalitate impusă împotriva lui, ci o măsură care împiedică comportamentul dezordonat viitor, care ar putea fi aplicată pe baza oricărei informații care sugerează o astfel de conduită. Jurić v. Croația, cerere nr. 2159/16 15. La 19 decembrie 2013, Curtea Split Minor Offences ( Prekršajni sud u Splitu ) a declarat reclamantul vinovat de a striga remarci ofensive în timpul unei meciuri de fotbal la 18 decembrie 2013, al căror conținut ar putea provoca ură pe baza rasei, naționalității sau a credinței, și i-a amendat HRK 1000. În plus, s-a aplicat măsura de protecție, interzicând reclamantului să participe la toate meciurile de fotbal dinamo Zagreb și la echipa națională croată din Croația pentru o perioadă de un an.
Ca parte a măsurii, reclamantul a fost ordonat să raporteze poliției cu două ore înainte de fiecare meci de fotbal relevant pentru a furniza informații despre locul său în timpul meciului de fotbal și cele două ore după ce s-a încheiat. Hotărârea a devenit finală în aceeași zi. 16. La 8 septembrie 2015, Curtea pentru infracțiuni minore din Zagreb, pe baza unei cereri de poliție, a aplicat măsura de excludere în ceea ce privește reclamantul și l-a interzis să participe la toate meciurile de fotbal dinamo Zagreb și a echipei naționale croate, atât în Croația, cât și în străinătate, pentru o perioadă de un an. De asemenea, i-a ordonat să se prezinte la secția de poliție la două ore înainte de fiecare meci de fotbal relevant pentru a furniza informații despre locul său în timpul meciului de fotbal și cele două ore după ce s-a încheiat.
17. Curtea de infracțiuni minore din Zagreb și-a motivat decizia prin bazarea pe informații furnizate de poliție, inclusiv pe comportamentul reclamantului în timpul meciului de fotbal din 18 decembrie 2013 (a se vedea punctul 15 de mai sus), și a subliniat faptul că măsura este necesară pentru a-l împiedica să comită alte infracțiuni minore. 18. Reclamantul a apelat împotriva acestei decizii la Curtea de Infracții Minoare Înalte, susținând, în special, că impunerea ulterioară a măsurii de excludere asupra acestuia pentru aceeași conduită a căror condamnare a fost deja condamnată constituie o încălcare a principiului ne bis în idem. 19. La 7 octombrie 2015, Curtea de Infracții Minoare Înalte a respins recursul reclamantului din cauza faptului că aplicarea măsurii de excludere nu a fost o penalitate impusă împotriva acestuia, ci o măsură care împiedică comportamentul dezordonat viitor.
Vrhovski v. Croația, cerere nr. 27292/16 20. La 28 ianuarie 2014, Curtea Split Minor Offences a achitat reclamantul acuzațiilor de hooliganism în timpul unui meci de fotbal la 15 august 2012. Hotărârea a devenit finală la 19 aprilie 2014. 21. La 20 iulie 2015, Curtea pentru infracțiuni minore din Zagreb, pe baza unei cereri de poliție, a aplicat măsura de excludere în ceea ce privește reclamantul și l-a interzis să participe la toate meciurile de fotbal dinamo Zagreb și a echipei naționale croate, atât în Croația, cât și în străinătate, pentru o perioadă de un an. De asemenea, i-a ordonat să se prezinte la secția de poliție la două ore înainte de fiecare meci de fotbal relevant pentru a furniza informații despre locul său în timpul meciului de fotbal și cele două ore după ce s-a încheiat.
22. Curtea de infracțiuni minore din Zagreb și-a motivat decizia prin bazarea pe informații furnizate de poliție, inclusiv faptul că reclamantul a fost urmărit pentru hooliganism (a se vedea punctul 20 de mai sus), și a subliniat faptul că măsura este necesară pentru a-l împiedica să comită alte infracțiuni minore. 23. Reclamantul a apelat împotriva acestei decizii la Curtea de Infracții Minoare Înalte, susținând, în special, că impunerea ulterioară a măsurii de excludere asupra acestuia pentru aceeași conduită pentru care a fost deja judecat constituie o încălcare a principiului ne bis în idem. 24. La 22 decembrie 2015, Curtea de Infracții Minoare Înalte a respins recursul reclamantului din cauza faptului că aplicarea măsurii de excludere nu a fost o penalitate impusă reclamantului, ci o măsură care împiedică comportamentul dezordonat viitor, care ar putea fi aplicată pe baza oricărei informații care sugerează o astfel de conduită.
La 31 decembrie 2013 Curtea de infracțiuni minore Virovitica ( Prekršajni sud u Virovitici ) a constatat că reclamantul și alte persoane vinovate de a fi în stare intoxicată la un meci de fotbal la 25 septembrie 2013, în contravenție cu Actul. Decizia a devenit finală la noiembrie 2014 26. La 13 noiembrie 2014 Curtea de infracțiuni minore Koprivnica ( Prekršajni sud u Koprivinici ) a respins acuzațiile de hooliganism împotriva reclamantului referitoare la un incident la un meci de fotbal la 20 martie 2010. 27. La 9 septembrie 2015, Curtea pentru infracțiuni minore din Zagreb, pe baza unei cereri de poliție, a aplicat măsura de excludere în ceea ce privește reclamantul și l-a interzis să participe la toate meciurile de fotbal dinamo Zagreb și a echipei naționale croate, atât în Croația, cât și în străinătate, pentru o perioadă de un an.
De asemenea, i-a ordonat să se prezinte la secția de poliție la două ore înainte de fiecare meci de fotbal relevant pentru a furniza informații despre locul său în timpul meciului de fotbal și cele două ore după ce s-a încheiat. 28. Curtea de infracțiuni minore din Zagreb și-a motivat decizia prin bazarea pe informațiile furnizate de poliție, inclusiv faptul că reclamantul a fost urmărit pentru hooliganism (a se vedea punctele 25-26 mai sus), și a subliniat faptul că măsura este necesară pentru a-l împiedica să comită alte infracțiuni minore. 29. Reclamantul a apelat împotriva acestei decizii la Curtea de Infracții Minoare Înalte, susținând, în special, că impunerea ulterioară a măsurii de excludere asupra acestuia pentru aceeași conduită pentru care a fost deja judecat constituie o încălcare a principiului ne bis în idem.
30. La 2 octombrie 2015, Curtea de Infracții Minoare Înalte a respins recursul reclamantului din cauza faptului că aplicarea măsurii de excludere nu a fost o penalitate impusă pentru el, ci o măsură care împiedică comportamentul dezordonat viitor, care ar putea fi aplicată pe baza oricărei informații care sugerează o astfel de conduită. Reclamantul a contestat această decizie în fața Curții Constituționale (Ustavni sud Republike Hrvatske) la 23 și, respectiv, la 24 decembrie 2015. ) și la 30 martie 2016 Curtea Constituțională a declarat plângerea sa constituțională inadmisibilă din motivul că nu se referă la o decizie specifică cu privire la drepturile și obligațiile reclamantului sau la orice acuzație penală împotriva acestuia, care a fost considerabilă a contestat de către o plângere constituțională.
În cazul Seražin v. Croația (dec.), nr. 19120/15, §§ 26-55, 9 octombrie 2018). COMPLAINT 33. Reclamanții se plângeau că au fost judecați și/sau pedepsiți de două ori pentru aceeași conduită; în primul rând, în procedurile de infracțiuni minore privind acuzațiile de hooliganism și apoi în procedurile privind aplicarea măsurii de excludere care le interziceau să participe la evenimente sportive. Reclamanții se bazează pe art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenție, care se spune după cum urmează: „1. Nimeni nu poate fi judecat sau pedepsit din nou în cadrul procedurilor penale aflate sub jurisdicția aceluiași stat pentru o infracțiune pentru care el a fost deja achitat sau condamnat în cele din urmă în conformitate cu legea și procedura penală a statului respectiv.
Dispozițiile de la alineatul anterior nu împiedică redeschiderea cazului în conformitate cu legea și procedura penală a statului în cauză, în cazul în care există dovezi de fapte noi sau noi descoperite, sau în cazul în care a existat un defect fundamental în procedurile anterioare, care ar putea afecta rezultatul cazului. Nici o derogare de la prezentul articol nu se face în temeiul articolului Argumentele părților 35. Guvernul a susținut că procedurile împotriva reclamanților, în care s-a aplicat măsura de excludere, nu au avut în vedere nici o problemă penală în sensul articolului 6 din convenție, nici aplicarea unei penalități în sensul articolului 7, și astfel nu au dat naștere la un ne bis in idem problema în cazul în care se combină cu acuzațiile în cadrul procedurilor de infracțiuni minore pentru hooliganism.
36. În ceea ce privește cererea nr. 38450/16, Guvernul a susținut că nu a fost depusă în termenul de șase luni, care urmează să fie numărată de la data în care hotărârea Curții de Infracții Minoare Înalte a fost deferită reclamantului, deoarece plângerea sa constituțională era inadmisibilă (a se vedea punctele 30-31 mai sus). 37. Reclamanții au susținut că măsura de excludere este de natură penală și că, prin urmare, a existat o încălcare a principiului ne bis in idem. Evaluarea Curții 38. Având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze în comun. 39. Curtea consideră că nu este necesar să se răspundă la obiecția Guvernului că cererea nr. 38450/16 a fost depusă în afara perioadei de șase luni, deoarece plângerea reclamanților este, în orice caz, inadmisibilă din următoarele motive.
40. În cazul recent Seražin (citată mai sus), Curtea a examinat aceeași chestiune ca în cazul în cauză; și anume dacă acțiunea privind aplicarea măsurii de excludere, care în acest caz a luat în considerare și s-a bazat pe condamnarea reclamantului pentru hooliganism, a constituit aplicarea unei „penalități” în „procedură penală” și, prin urmare, a fost contrar articolului 4 din Protocolul nr. 7 (ibid., § 62). După analizarea în detaliu a măsurii de excludere pe baza celor trei criterii cunoscute în comun sub numele de „ Criterii Engel” (a se vedea Engel și alții v. Țările de Jos , 8 Iunie 1976, § 82, Serie A nr. 22), care trebuie luată în considerare pentru a determina dacă există sau nu o „acuzație penală”, Curtea a concluzionat că măsura nu implică determinarea unei „acuzații penale” și că, în consecință, art. 4 din Protocolul nr. 7 nu se aplică cazului (ibid., 67-92).
41. După examinarea tuturor documentelor prezentate, Curtea constată că reclamanții nu au prezentat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită în aceste cazuri. 42. În consecință, plângerile reclamanților sunt incompatibile ratione materiae Cu dispozițiile Convenției în sensul art. 35 § 3 și trebuie respinse în conformitate cu art. 35 § 4. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să se alăture cererilor; declară că cererile sunt inadmisibile.
Adoptate în limba engleză și notificate în scris la 14 martie 2019. Logat la solicitant Data nașterii Naționalitate Locul de reședință Reprezentat de 792/16 14/12/2015 Tomislav MESIδ 07/05/1983 Croate Zagreb Davorin KARAČI 5677/16 18/01/2016 Ivan ZEČEVI 05/10/1985 Croate Zagreb Davorin KARAČI 21599/16 15/04/2016 Tomislav JURI 07/05/1979 Croate Zagreb Davorin KARAČI 27292/16 09/05/2016 Ranko VRHOVSKI 03/01/1985 Croate Zagreb Davorin KARAČI 29/06/2016 Vanja JEשUD 07/06/1990 Zagreb Croat Davorin KARAČI
FIRST SECTION
DECISION Application no. 792/16 Tomislav MESIĆ against Croatia and 4 other applications (see list appended) The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 12 February 2019 as a Committee composed of: Armen Harutyunyan, President, Ksenija Turković, Pauliine Koskelo, judges, and Renata Degener, Deputy Section Registrar, Having regard to the above applications lodged on the various dates indicated in the appended table, Having regard to the observations submitted by the respondent Government and the observations in reply submitted by the applicants, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS
A list of the applicants is set out in the appendix.
The Croatian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ms Š. Stažnik. A. The circumstances of the case
The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. 1. Mesić v. Croatia, application no. 792/16
On 2 May 2010 the Zagreb Minor Offences Court ( Prekršajni sud u Zagrebu ) found the applicant guilty of inciting and encouraging a fight during a football match on 1 May 2010 and of hitting a police officer with a broken seat, as well as of being under the influence of alcohol in a sports facility, contrary to the Prevention of Disorder at Sports Events Act ( Zakon o sprječavanju nereda na športskim natjecanjima – hereinafter “the Act”). He was sentenced to thirty days in prison, suspended for one year, and fined 1,000 Croatian kunas (HRK – approximately 130 euros). In addition, under section 32(1) of the Act, a protective measure ( zaštitna mjera ) was applied, prohibiting the applicant from attending all football matches of Dinamo Zagreb Football Club and of the Croatian national team in Croatia for one year. The judgment became final on the same day as the applicant waived his right to appeal.
On 22 February 2014 the Zagreb Minor Offences Court found the applicant guilty of unlawfully entering a stadium during a football match on 21 February 2014, contrary to the Act. He was sentenced to ten days in prison, suspended for six months. In addition, under section 32(1) of the Act, the protective measure was applied, prohibiting the applicant from attending all football matches of Dinamo Zagreb Football Club and of the Croatian national team in Croatia for one year. The judgment became final on the same day as the applicant waived his right to appeal.
On 20 July 2015 the Zagreb Minor Offences Court, on the basis of a request by the police, applied a measure under section 34a(1) of the Act (“the exclusion measure”) in respect of the applicant and prohibited him from attending all football matches of Dinamo Zagreb and of the Croatian national team both in Croatia and abroad for a period of one year. It also ordered him to report to the police station two hours before every relevant football match to provide information on his whereabouts during the football match and the two hours after it ended.
The Zagreb Minor Offences Court reasoned its decision by relying on information provided by the police, including the applicant’s behaviour at the football match on 1 May 2010 and the judgment of 22 February 2014 which had found him guilty of hooliganism (see paragraphs 4 and 5 above), and stressed that the measure was needed in order to prevent him from committing further minor offences.
The applicant appealed against this decision to the High Minor Offences Court ( Visoki prekršajni sud Republike Hrvatske ). He argued, in particular, that the subsequent imposition of the exclusion measure on him for the same conduct of which he had already been found guilty and sentenced amounted to a breach of the ne bis in idem principle.
On 7 September 2015 the High Minor Offences Court dismissed the applicant’s appeal on the grounds that the application of the exclusion measure was not a penalty imposed against him but a measure preventing his future disorderly conduct. 2. Zečević v. Croatia, application no. 5677/16
By final judgments of the Zagreb Minor Offences Court and the High Minor Offences Court the applicant was acquitted of charges of hooliganism during football matches on 1 May 2010, 10 March 2013 and 10 August 2013.
On 9 July 2015 the Zagreb Minor Offences Court, on the basis of a request by the police, applied the exclusion measure in respect of the applicant and prohibited him from attending all football matches of Dinamo Zagreb and of the Croatian national team both in Croatia and abroad for a period of one year. It also ordered him to report to the police station two hours before every relevant football match to provide information on his whereabouts during the football match and the two hours after it ended.
The Zagreb Minor Offences Court reasoned its decision by relying on information provided by the police, including the fact that the applicant had been prosecuted for hooliganism (see paragraph 10 above), and stressed that the measure was needed in order to prevent him from committing further minor offences.
The applicant appealed against this decision to the High Minor Offences Court. He argued, in particular, that the subsequent imposition of the exclusion measure on him for the same conduct for which he had already been prosecuted amounted to a breach of the ne bis in idem principle.
On 24 September 2015 the High Minor Offences Court dismissed the applicant’s appeal on the grounds that the application of the exclusion measure was not a penalty imposed against him but a measure preventing his future disorderly conduct, which could be applied on the basis of any information suggesting such conduct. 3. Jurić v. Croatia, application no. 21599/16
On 19 December 2013 the Split Minor Offences Court ( Prekršajni sud u Splitu ) found the applicant guilty of shouting out offensive remarks during a football match on 18 December 2013, the content of which could incite hatred on the basis of race, nationality or faith, and fined him HRK 1,000. In addition, the protective measure was applied, prohibiting the applicant from attending all football matches of Dinamo Zagreb and of the Croatian national team in Croatia for a period of one year. As part of the measure, the applicant was ordered to report to the police two hours before every relevant football match to provide information on his whereabouts during the football match and the two hours after it ended. The judgment became final on the same day.
On 8 September 2015 the Zagreb Minor Offences Court, on the basis of a request by the police, applied the exclusion measure in respect of the applicant and prohibited him from attending all football matches of Dinamo Zagreb and of the Croatian national team both in Croatia and abroad for a period of one year. It also ordered him to report to the police station two hours before every relevant football match to provide information on his whereabouts during the football match and the two hours after it ended.
The Zagreb Minor Offences Court reasoned its decision by relying on information provided by the police, including the applicant’s behaviour during the football match on 18 December 2013 (see paragraph 15 above), and stressed that the measure was needed in order to prevent him from committing further minor offences.
The applicant appealed against this decision to the High Minor Offences Court. He argued, in particular, that the subsequent imposition of the exclusion measure on him for the same conduct of which he had already been convicted amounted to a breach of the ne bis in idem principle.
On 7 October 2015 the High Minor Offences Court dismissed the applicant’s appeal on the grounds that the application of the exclusion measure was not a penalty imposed against him but a measure preventing his future disorderly conduct. 4. Vrhovski v. Croatia, application no. 27292/16
On 28 January 2014 the Split Minor Offences Court acquitted the applicant of charges of hooliganism during a football match on 15 August 2012. The judgment became final on 19 April 2014.
On 20 July 2015 the Zagreb Minor Offences Court, on the basis of a request by the police, applied the exclusion measure in respect of the applicant and prohibited him from attending all football matches of Dinamo Zagreb and of the Croatian national team both in Croatia and abroad for a period of one year. It also ordered him to report to the police station two hours before every relevant football match to provide information on his whereabouts during the football match and the two hours after it ended.
The Zagreb Minor Offences Court reasoned its decision by relying on information provided by the police, including the fact that the applicant had been prosecuted for hooliganism (see paragraph 20 above), and stressed that the measure was needed in order to prevent him from committing further minor offences.
The applicant appealed against this decision to the High Minor Offences Court. He argued, in particular, that the subsequent imposition of the exclusion measure on him for the same conduct for which he had already been prosecuted amounted to a breach of the ne bis in idem principle.
On 22 December 2015 the High Minor Offences Court dismissed the applicant’s appeal on the grounds that the application of the exclusion measure was not a penalty imposed on the applicant but a measure preventing his future disorderly conduct, which could be applied on the basis of any information suggesting such conduct. 5. Jeđud v. Croatia, application no. 38450/16
On 31 December 2013 the Virovitica Minor Offences Court ( Prekršajni sud u Virovitici ) found the applicant and several other individuals guilty of being in an intoxicated condition at a football match on 25 September 2013, contrary to the Act. The decision became final on 18 November 2014.
On 13 November 2014 the Koprivnica Minor Offences Court ( Prekršajni sud u Koprivnici ) dismissed charges of hooliganism against the applicant relating to an incident at a football match on 20 March 2010.
On 9 September 2015 the Zagreb Minor Offences Court, on the basis of a request by the police, applied the exclusion measure in respect of the applicant and prohibited him from attending all football matches of Dinamo Zagreb and of the Croatian national team both in Croatia and abroad for a period of one year. It also ordered him to report to the police station two hours before every relevant football match to provide information on his whereabouts during the football match and the two hours after it ended.
The Zagreb Minor Offences Court reasoned its decision by relying on information provided by the police, including the fact that the applicant had been prosecuted for hooliganism (see paragraphs 25-26 above), and stressed that the measure was needed in order to prevent him from committing further minor offences.
The applicant appealed against this decision to the High Minor Offences Court. He argued, in particular, that the subsequent imposition of the exclusion measure on him for the same conduct for which he had already been prosecuted amounted to a breach of the ne bis in idem principle.
On 2 October 2015 the High Minor Offences Court dismissed the applicant’s appeal on the grounds that the application of the exclusion measure was not a penalty imposed on him but a measure preventing his future disorderly conduct, which could be applied on the basis of any information suggesting such conduct. The decision was served on the applicant and his lawyer on 23 and 24 December 2015 respectively.
The applicant challenged this decision before the Constitutional Court ( Ustavni sud Republike Hrvatske ) and on 30 March 2016 the Constitutional Court declared his constitutional complaint inadmissible on the grounds that it was not in reference to a specific decision about the applicant’s rights and obligations or any criminal charge against him which was amenable to challenge by a constitutional complaint. B. Relevant law and practice
The relevant domestic and international law and practice is set out in the case of Seražin v. Croatia ((dec.), no. 19120/15, §§ 26-55, 9 October 2018). COMPLAINT
The applicants complained that they had been tried and/or punished twice for the same conduct; first in the minor offences proceedings concerning the charges of hooliganism and then in proceedings concerning the application of the exclusion measure prohibiting them from attending sports events. THE LAW
The applicants relied on Article 4 of Protocol No. 7 to the Convention, which reads as follows: “1. No one shall be liable to be tried or punished again in criminal proceedings under the jurisdiction of the same State for an offence for which he has already been finally acquitted or convicted in accordance with the law and penal procedure of that State. 2. The provisions of the preceding paragraph shall not prevent the reopening of the case in accordance with the law and penal procedure of the State concerned, if there is evidence of new or newly discovered facts, or if there has been a fundamental defect in the previous proceedings, which could affect the outcome of the case. 3. No derogation from this Article shall be made under Article 15 of the Convention.” A. The parties’ arguments
The Government contended that the proceedings against the applicants, in which the exclusion measure had been applied, had neither concerned a criminal matter within the meaning of Article 6 of the Convention, nor the application of a penalty within the meaning of Article 7, and thus had not given rise to a ne bis in idem issue when combined with the prosecutions in minor offences proceedings for hooliganism.
As to application no. 38450/16, the Government contended that it had not been lodged within the six-month time-limit which was to be counted from the date when the High Minor Offences Court’s judgment had been served on the applicant, since his constitutional complaint had been inadmissible (see paragraphs 30-31 above).
The applicants maintained that the exclusion measure was criminal in nature and that therefore there had been a breach of the ne bis in idem principle. B. The Court’s assessment
Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly.
The Court finds that it is not necessary to address the Government’s objection that the application no. 38450/16 was lodged outside the six ‑ month period as the applicants’ complaint is in any event inadmissible for the following reasons.
In the recent case of Seražin (cited above), the Court examined the same issue as arises in the present case; namely whether the proceedings concerning the application of the exclusion measure, which in that case took into account and relied on the applicant’s conviction for hooliganism, amounted to the application of a “penalty” in “criminal proceedings” and thus ran counter to Article 4 of Protocol No. 7 (ibid., § 62). After analysing in detail the exclusion measure on the basis of the three criteria commonly known as the “ Engel criteria” (see Engel and Others v. the Netherlands , 8 June 1976, § 82, Series A no. 22), to be considered in determining whether or not there was a “criminal charge”, the Court found that the measure did not involve the determination of a “criminal charge” and that consequently Article 4 of Protocol No. 7 did not apply to the case (ibid., §§ 67-92).
Having examined all the submitted material, the Court finds that the applicants have not put forward any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion in the present cases.
Accordingly, the applicants’ complaints are incompatible ratione materiae with the provisions of the Convention within the meaning of Article 35 § 3 and must be rejected in accordance with Article 35 § 4. For these reasons, the Court, unanimously, Decides to join the applications; Declares the applications inadmissible. Done in English and notified in writing on 14 March 2019. Renata Degener Armen Harutyunyan Deputy Registrar President APPENDIX No. Application no. Lodged on Applicant Date of birth Nationality Place of residence Represented by 1 792/16 14/12/2015 Tomislav MESIĆ 07/05/1983 Croatian Zagreb Davorin KARAČIĆ 2 5677/16 18/01/2016 Ivan ZEČEVIĆ 05/10/1985 Croatian Zagreb Davorin KARAČIĆ 3 21599/16 15/04/2016 Tomislav JURIĆ 07/05/1979 Croatian Zagreb Davorin KARAČIĆ 4 27292/16 09/05/2016 Ranko VRHOVSKI 03/01/1985 Croatian Zagreb Davorin KARAČIĆ 5 38450/16 29/06/2016 Vanja JEĐUD 07/06/1990 Croatian Zagreb Davorin KARAČIĆ