KAVAK c. TURQUIE

A fost prezentată la 12 februarie 2019 a doua secțiune Cerere nr. 16230/10 Zuher KAVAK împotriva Turciei, introdusă la 10 martie 2010 CEA MAI TÂRZIU Cererea se referă la arestarea provizorie a reclamantului. Acesta a fost arestat la 3 ianuarie 2010 pentru participarea la traficul de droguri. Trei coinculpați au fost arestați în posesia a 1,5 kg de cocaină. Reclamantul a fost reținut provizoriu la 5 ianuarie 2010. Opozițiile sale față de detenție au fost respinse la 15 ianuarie, 11 martie și 11 mai 2010. Reclamantul a fost eliberat în timpul primei audieri din 11 august 2010. Între timp, actul de acuzare a fost introdus la 11 martie 2010. Elementele colectate în timpul interceptărilor telefonice instituite împotriva răufăcătorilor au fost utilizate împotriva reclamantului, care a fost condamnat la 4 iunie 2013 la 12 ani de închisoare și la o amendă judiciară. La 26 mai 2019, Curtea de Casație a infirmat hotărârea din mai multe motive, inclusiv lipsa punerii la dispoziția acuzatilor a deciziilor de autorizare a interceptărilor telefonice. Procedura prin care reclamantul a încercat să conteste legalitatea detenției sale provizorii a fost conformă cu cerințele prevăzute la art. 5 alineatul (4) din convenție, în măsura în care instanțele judiciare care examinează cererile de extindere și opozițiile formulate de reclamant nu au asigurat prezentarea cererii (Alt 31610/08, § 52-56, 29 noiembrie 2011)

Communiquée le 12 février 2019

DEUXIÈME SECTION

Requête n

o

16230/10

Zuher KAVAK

contre la Turquie

introduite le 10 mars 2010

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne

la détention provisoire du requérant. Celui-ci fut arrêté le 3 janvier 2010 pour participation à un trafic de drogue. Trois coaccusés furent arrêtés en possession de 1,5 kg de cocaïne.

Le requérant fut placé en détention provisoire le 5 janvier 2010. Ses oppositions à sa détention furent rejetées les 15 janvier, 11 mars et le 11 mai 2010.

Le requérant fut libéré durant la première audience tenue le 11 août 2010.

Dans l’intervalle, l’acte d’accusation fut introduit le 11 mars 2010. Les éléments recueillis lors des écoutes téléphoniques mis en place à l’égard des malfaiteurs furent utilisés à l’égard du requérant, lequel fut condamné le 4

juin 2013 à douze ans d’emprisonnement et à une amende judiciaire.

Le 26 mai 2019, la Cour de cassation infirma le jugement pour plusieurs motifs, dont l’absence de la mise à la disposition des accusés des décisions autorisant les écoutes téléphoniques. D’après les éléments du dossier, l’affaire est pendante devant la 5

e

chambre de la cour d’assises d’Istanbul Anadolu.

QUESTION AUX PARTIES

La procédure au travers de laquelle le requérant a cherché à contester la légalité de sa détention provisoire était-elle conforme aux exigences de l’article

5 § 4 de la Convention, dans la mesure où les instances judiciaires examinant les demandes d’élargissement et les oppositions formées par le requérant n’ont pas assuré la comparution de l’intéressé (

Altınok c. Turquie

, n

o

31610/08, §§ 52-56, 29

novembre 2011)

?