CtEDO 10.07.2012 Auto

KESKIN c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
10.07.2012
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partiellement irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2012
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
KESKIN c. TURQUIE (CtEDO, 2012)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 13761/08 Bülent KESK.N împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 10 iulie 2012 într-o Cameră compusă din Francoise Tulkens, președinte, Danutė Jočienė, Isabelle Berro-Lefevre, András Sajó, Ișil Karakaș, Paulo Pinto de Albuquerque, Helen Keller, judecători, și Françoise Elens-Passos, greffière de secțiune; Având în vedere cererea sus-menționată formulată la 12 martie 2008, După ce a deliberat, face următoarea decizie: recurentul, dl Bülent Keskin, este un resortisant turc născut în 1978 și are reședința la Adana. El este reprezentat în fața Curții de către domnul A. Sürücü, avocat la azmir. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La 20 septembrie 2007, reclamantul, suspectat de trafic de droguri, a fost reținut la 25 septembrie 2007, în fața instanței din instanța penală a lui Kiraz, care a dispus arestarea sa provizorie. La 4 octombrie 2007, instanța de judecată a respins opoziția formulată de avocatul reclamantului împotriva deciziei de detenție provizorie a clientului său, ținând cont de natura delincvenței, de starea probelor, de data detenției sale și de conținutul dosarului. La 10 octombrie 2007, instanța de judecată a respins, din aceleași motive, o altă opoziție formulată de reclamant împotriva menținerii sale în arest provizoriu. La 25 octombrie 2007, judecătorul instanței de judecată a Tribunalului de Justiție al Tribunalului de Justiție al Tribunalului de Primă Instanță, în cadrul procedurii de investigare din oficiu, a dispus menținerea în detenție provizorie a reclamantului, ținând cont de natura instanței reprobabile, de starea probelor, de data depoziției în detenție și de conținutul dosarului. Printr-un act de punere sub acuzare din 20 noiembrie 2007, procurorul districtual al Republicii D a inculpat reclamantul de trafic de droguri în cadrul unei organizații criminale. La 3 decembrie 2007, instanța de judecată a acceptat actul de acuzare și a dispus menținerea în detenție provizorie a reclamantului, ținând cont de natura și de calificarea de a fi acuzat, de starea probelor, de faptul că dovezile nu erau încă colectate pe deplin, de quantumul pedepsei și de riscul de a pune în pericol probele. La 25 decembrie 2007, avocatul reclamantului a solicitat repunerea în libertate a clientului său. La 27 decembrie 2007, instanța de judecată a d La 23 ianuarie 2008, instanța de judecată a dispus reținerea provizorie a reclamantului din aceleași motive ca și înainte. La 18 februarie 2008, avocatul reclamantului a solicitat eliberarea clientului său. La 20 februarie 2008, instanța de judecată a respins cererea de eliberare a reclamantului și a dispus menținerea sa în arest provizoriu din aceleași motive ca și înainte. La 17 martie 2008, instanța de judecată a stat în fața primei audieri la sfârșitul căreia a dispus eliberarea reclamantului, ținând cont de perioada de detenție. Procedura era încă în curs de desfășurare în fața aceleiași instanțe la data ultimei scrisori a reclamantului la 8 mai 2008. GRIEFS Invocând art. 5 alineatul (1) litera (c) din convenție, reclamantul se plângea că se află în detenție provizorie în lipsa îndoielii rezonabile cu privire la aceasta. Invocând art. 5 alineatul (3) din convenție, reclamantul se plânge de durata custodiei sale. Invocând întotdeauna art. 5 alin. (3) din Convenție, reclamantul se plânge de durata detenției sale provizorii. Invocând art. 5 alin. (4) din Convenție, reclamantul se plânge că instanța de judecată a respins opozițiile pe care le-a formulat împotriva menținerii sale în detenție în absența unei examinări adecvate și fără o motivare suficientă. Invocând întotdeauna art. 5 alin. (4) din Convenție, reclamantul declară că nu a avut acces la dosarul anchetei până la acceptarea actului de punere sub acuzare din cauza unei hotărâri de restricție de acces la dosarul anchetei. Comitetul susține că această situație a adus atingere principiului egalității armelor în cadrul procedurii de opoziție împotriva menținerii sale în detenție provizorie. Invocând art. 5 alin. (5) din Convenție, reclamantul se plânge de absența unei căi de reparație pentru încălcarea art. 5 din Convenție. Invocând art. 13 din Convenție, reclamantul se plânge de absența unei acțiuni efective pentru a-și prezenta obiecțiile întemeiate pe art. 5 din Convenție. Invocând art. 5 alin. (5) din Convenție, reclamantul se plânge de absența unei căi de reparație pentru încălcarea art. 5 alin. (5) din Convenție. În stadiul actual al dosarului, Curtea nu se declară în măsură să se pronunțe cu privire la admisibilitatea acestor aspecte. Comisia consideră necesar să comunice această parte a cererii guvernului pârât în conformitate cu art. 54 alin. (b) regulamentului său. Invocând art. 5 alin. (1) lit. (c) din Convenție, reclamantul se plânge că este pus în detenție provizorie în absența îndoielii rezonabile împotriva sa. Curtea ia notă de faptul că reclamantul a fost arestat și pus în detenție provizorie pentru că a fost suspectat de trafic de stupefiante. Ulterior, a fost acuzat de acest acuzație și a fost pronunțată o procedură penală împotriva sa. Invocând art. 5 alin. (3) din Convenție, reclamantul se plânge de durata detenției sale provizorii. Curtea constată că reținerea provizorie a reclamantului a început la 20 septembrie 2007 și a fost încheiată la 17 martie 2008 prin eliberarea sa din închisoare și, prin urmare, a durat aproape șase luni. Detenția a făcut obiectul unor examinări regulate și au fost justificate în mod corespunzător deciziile privind menținerea în detenție provizorie. Având în vedere natura delincvenței reprobabile și existența motivelor plauzibile ale decăzutului de a fi comis această infracțiune, durata detenției provizorii suferită de reclamant nu poate fi considerată excesivă. În plus, nu s-a stabilit că durata detenției provizorii suferite de reclamant poate fi atribuită unei lipse speciale de diligență a autorităților (a se vedea Kalayli c. Turcia, nr. 43654/05, § 20, 11 octombrie 2011 și K 3 (a) și 4 din Convenție. Invocând art. 5 alin. (4) din Convenție, reclamantul se plânge că instanța de judecată a respins opozițiile pe care le-a formulat împotriva menținerii sale în detenție în absența unei examinări adecvate și fără a prezenta motive suficiente. Curtea remarcă faptul că reclamantul nu reține acest aspect. Judecătorii chemați să se pronunțe cu privire la opoziții și-au motivat deciziile de respingere. Reclamantul nu explică care sunt argumentele care pledează în favoarea eliberării sale și care nu ar fi fost luate în considerare de judecătorii chemați să se pronunțe cu privire la opozițiile formulate de el. Prin urmare, rezultă că acest aspect este vădit nefondat și trebuie respins în temeiul articolului 35 alineatul (3) litera (a) și al articolului 4 din convenție. Invocând art. 5 alineatul (4) din convenție, reclamantul a declarat că nu a avut acces la dosarul anchetei până la data acceptării actului de punere sub acuzare din cauza unei hotărâri de restricționare a accesului la dosarul anchetei. Acesta susține că această situație a adus atingere principiului egalității armelor în cadrul procedurii de opoziție împotriva menținerii sale în detenție provizorie. Curtea constată că reclamantul nu a furnizat deciziile referitoare la restricția de acces la dosarul de anchetă și nu a furnizat niciun element pentru a susține acest Ö motiv. Prin urmare, acest Õ este vădit nefondat și trebuie respins în temeiul articolului 35 alineatul (3) litera (a) și al articolului 4 din Convenție. Invocând art. 13 din Convenție, reclamantul se plânge de absența unei acțiuni efective pentru a-și prezenta obiecțiile întemeiate pe art. 5 din Convenție. Curtea consideră că este oportun să se examineze acest spătar din unghiurile articolului 4. Din aceleași motive, aceasta consideră că acest aspect este în mod vădit nefondat și trebuie respins în aplicarea articolului 3 (a) și a articolului 4 din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, amână examinarea obiecțiunilor reclamantului întemeiat pe art. 5 alineatul (3) și art. 5 din Convenție Declară cererea inadmisibilă pentru surplus. Françoise Elens-Passos Françoise Tulkens Asistentă Președintă

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă