SOZHOD v. UKRAINE

Comunicat la 14 februarie 2019 CIFTH SECȚIUNE Cerere nr. 41439/11 Kassem Mekhdi SOZHOD împotriva Ucrainei depusă la 24 iunie 2011 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Kassem Mekhdi Sozhod, este un național ucrainean, născut în 1958 și locuiește în Odesa. El este reprezentat în fața Curții de către dl I.Y. Godetskyy, un avocat practicant în Kiev. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul, un antreprenor privat, a achiziționat o cantitate considerabilă de noroi în vederea prelucrării și vânzării lor. La 2 februarie 2011, Departamentul de Poliție fiscală Cherkasy a efectuat verificări aleatoare pe drumuri în vederea identificării oricărei circulații ilegale de bunuri excisabile. Ei au oprit un camion închiriat de către solicitant, care transporta 19,025 kg de noroi. Singurul document produs de șofer a fost un bilet de transport care indică că livrarea de mărfuri a fost comandată de către reclamant de la Cherkasy la un alt antreprenor privat din Odesa. În absența documentelor „în ceea ce privește originea și calitatea mărfurilor”, poliția fiscală a emis un raport că reclamantul a fost suspectat de evaziune fiscală și a ordonat confiscarea nocturnelor. Valoarea lor aproximată indicată în raport a fost de 190.250 hryvnia ucraineană (UAH; la momentul în care sumă era egală cu aproximativ 17,200 euro (EUR)). La 4 februarie 2011, poliția fiscală a inspectat depozitul închiriat de către reclamant și a confiscat în continuare 17.000 kg de noroi, pentru valoarea aproximată a UAH 170.000 (aproximativ 15.400 EUR). Motivul indicat în raportul de inspecție și convulsii a fost „ absența documentelor care indică licența originei lor”. În aceeași dată, reclamantul a dat explicații scrise poliției fiscale. El a declarat că a cumpărat noroi de pe piețele fermierilor, din care nu exista nici o urmă documentară. Reclamantul a explicat în continuare că plănuiește să-și crăpătească noroiul și să-și vândă noile, și că intenționează să obțină certificatele fitosanitare necesare mai târziu. Având în vedere neconcordanța sa cu proprietarul depozitului cu prețul de închiriere, reclamantul a decis să transporte nocile într-un depozit într-o regiune diferită. La 14 februarie 2011, un oficial al Departamentului de Poliție Fiscală Cherkasy a emis o hotărâre care a refuzat să instituie proceduri penale în ceea ce privește reclamantul. S-a remarcat că reclamantul a plătit o taxă unificată în cadrul sistemului de impozitare simplificat. Cu toate acestea, el nu a înregistrat în mod corespunzător achiziția de noroi și nu a obținut certificatul fitosanitar, care a fost obligatoriu pentru transportul lor de la Cherkasy la Odesa. Prin urmare, s-a concluzionat că reclamantul a încălcat art. 164 din Codul privind infracțiunile administrative („CaO”; a se vedea „Legea internă relevantă” de mai jos). La 18 februarie 2011, Departamentul de Poliție fiscală Cherkasy a emis „un raport privind o infracțiune administrativă”. Acesta a declarat că reclamantul a manipulat materialul de carantină (noci) fără a fi fost înregistrat în registrul național al antreprenorilor ale căror activități implică fabricarea și circulația materialelor de carantină. De asemenea, în raport s-a observat că Cherkasy era o zonă de carantină. În consecință, reclamantul ar fi trebuit să obțină, dar nu, următoarele documente în temeiul Legii Ucrainei „Pe carantină a plantelor”: un certificat de înregistrare în registrul menționat anterior și un certificat fitosanitar pentru depozitarea și transportul nocilor. Prin urmare, s-a concluzionat că a încălcat art. 164 din CAO. La 22 februarie 2011, Curtea Sosnivskyy a constatat că reclamantul a acuzat și i-a impus o amendă de la UAH 340 (aproximativ 30 EUR) fără a fi confiscat. Oficiul Procurorului Regional Cherkasy a depus un protest susținând că penalitatea impusă a fost prea lentă. Reclamantul, la rândul său, a depus un recurs susținând că circumstanțele cauzei ar fi trebuit să fie examinate din punctul de vedere al articolului 106 din CAO (a se vedea „Legea internă relevantă” de mai jos), care nu prevedea confiscarea, ci doar amendă. În orice caz, el a susținut că nu a comis nicio infracțiune. La 11 martie 2011, Curtea Regională de Apel Cherkasy i-a permis procurorului să protesteze și a respins apelul reclamantului. Acesta a pronunțat o nouă hotărâre, prin care a constatat că reclamantul a fost vinovat în temeiul articolului 164 din CAO, i-a amendat UAH 340 și a ordonat confiscarea nocturnelor (în total aproximativ 36 de tone). Hotărârea instanței de apel a fost finală. Într-o dată neespecificată, reclamantul a depus o cerere administrativă împotriva autorităților fiscale Cherkasy care solicită o declarație că nu aveau dreptul de a opri camionul și de a prelua noutățile la 2 februarie și 4 februarie 2011. La 11 mai 2011, Curtea Administrativă Regională Cherkasy a respins această cerere. Cu toate acestea, după apelul reclamantului, la 21 februarie 2011. Decembrie 2011 Curtea Administrativă de Apel a anulat această decizie și a adoptat una nouă. A declarat ilegală convulsiile nocturne de către poliția fiscală la 2 Februarie și 4 februarie 2011. Curtea de apel a declarat că, după descoperirea că reclamantul nu are certificat fitosanitar, au existat motive de inițiere a procedurilor administrative de infracțiune în temeiul articolului 106 din CAO. Inspectorii de stat pentru carantină a plantelor au dreptul de a face acest lucru, dar nu poliția fiscală. Dispozițiile relevante ale Codului privind infracțiunile administrative („CAO”) din 1984 (cu textul în termenul material) se citesc după cum urmează: art. 106. Importul în Ucraina, exportul din Ucraina, tranzitul pe teritoriul său, îndepărtarea din zone de carantină sau importul în acesta de obiecte în conformitate cu reglementarea [material de cuarantă] fără control fitosanitar „Importarea în Ucraina, exportul din Ucraina, tranzitul pe teritoriul său, înlăturarea din zonele de carantină sau importul ei de obiecte în conformitate cu reglementarea [materialul cranian] fără control fitosanitar este pedepsită cu o amendă de trei la zece ori mai mare decât valoarea venitului neimpozabilă pentru un [individu privat] și de trei sau opt ori mai mare decât valoarea venitului neimpozabil pentru un funcționar.” art. 164. Încălcarea normelor de desfășurare a activităților de afaceri „Conducerea activităților comerciale fără înregistrarea statului ca entitate comercială sau fără obținerea unei licențe pentru o activitate comercială permisabilă, sau fără obținerea unui permis sau a unei alte autorizații prevăzute de lege (cu excepția cazurilor în care se aplică principiul tacit-consent) este pedepsită cu o amendă de douăzeci și patru de ori mai mare decât valoarea venitului neimpozibil, cu sau fără confiscare a bunurilor, a echipamentelor și a materiilor prime. ...” COMPLAINTĂ Reclamantul se plânge în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 că confiscarea a aproximativ 36 de tone de noroi a fost o măsură arbitrară și disproporționată. El plânge, de asemenea, în temeiul articolului 13 din Convenție că nu a avut niciun remediu intern eficace în ceea ce privește această plângere. Măsurile de confiscare în acest caz constituie o interferență cu bucuria pașnică a bunurilor reclamantului, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. A ajuns la un echilibru echitabil necesar între cererile interesului general și cerințele de protecție a dreptului de proprietate al reclamantului și i-a impus o sarcină disproporționată și excesivă, având în vedere în special severitatea sancțiunii (a se vedea Gabrić c. Croația , nr. 9702/04, 5 februarie 2009, și Gyrlyan c. Rusia , nr. 35943/15, 9 octombrie 2018)? Reclamantul dispune de un remediu intern eficient pentru plângerea de mai sus, conform articolului 13 din Convenție?

Communicated on 14 February 2019

FIFTH SECTION

Application no. 41439/11

Kassem Mekhdi SOZHOD

against Ukraine

lodged on 24 June 2011

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Mr Kassem Mekhdi Sozhod, is a Ukrainian national, who was born in 1958 and lives in Odesa. He is represented before the Court by Mr I.Y. Godetskyy, a lawyer practising in Kyiv.

A.

The circumstances of the case

The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.

The applicant, a private entrepreneur, purchased a considerable quantity of walnuts with a view to their processing and reselling.

On 2 February 2011 the Cherkasy Tax Police Department carried out random checks on the roads with a view to identifying any illegal circulation of excisable goods. They stopped a lorry rented by the applicant, which was transporting 19,025 kg of walnuts. The only document produced by the driver was a consignment note indicating that the cargo delivery had been ordered by the applicant from Cherkasy to another private entrepreneur in Odesa. In the absence of any documents “concerning the cargo origin and quality”, the tax police issued a report that the applicant was suspected of tax evasion and ordered the walnuts’ seizure. Their approximate value indicated in the report was 190,250 Ukrainian hryvnias (UAH; at the time that amount was equal to about 17,200 euros (EUR)).

On 4 February 2011 the tax police inspected the warehouse rented by the applicant and seized further 17,000 kg of walnuts, for approximate value of UAH 170,000 (about EUR 15,400). The reason indicated in the inspection and seizure report was “the absence of any documents indicating the lawfulness of their origin”.

On the same date the applicant gave written explanations to the tax police. He stated that he had purchased the walnuts at farmers’ markets, of which there was no documentary trace. The applicant further explained that he planned to get the walnuts cracked and to sell their kernels, and that he intended to obtain the required phytosanitary certificates later. Given his disagreement with the warehouse’s owner on the rent price, the applicant had decided to transport the walnuts to a warehouse in a different region.

On 14 February 2011 an official of the Cherkasy Tax Police Department issued a ruling refusing to institute criminal proceedings in respect of the applicant. It was noted that the applicant paid a unified tax under the simplified taxation system. However, he had not properly recorded the walnuts purchase and had not obtained the phytosanitary certificate, which had been obligatory for their transportation from Cherkasy to Odesa. It was therefore concluded that the applicant had breached Article 164 of the Code on Administrative Offences (“the CAO”; see “Relevant domestic law” below).

On 18 February 2011 the Cherkasy Tax Police Department issued “a report on an administrative offence”. It stated that the applicant had been handling quarantine material (walnuts) without having been registered in the national-level register of entrepreneurs whose activities involved manufacture and circulation of quarantine material. It was also observed in the report that Cherkasy was a quarantine zone. Accordingly, the applicant should have, but failed to, obtain the following documents under the Law of Ukraine “On plant quarantine”: a certificate on his registration in the above-mentioned register and a phytosanitary certificate for the walnuts’ storage and transportation. It was therefore concluded that he had breached Article

164 of the CAO.

The case was sent for examination to the Cherkasy Sosnivskyy District Court (“the Sosnivskyy Court”).

On 22 February 2011 the Sosnivskyy Court found the applicant guilty as charged and imposed a fine of UAH 340 (about EUR 30) on him, without confiscation.

The Cherkasy Regional Prosecutor’s Office lodged a protest arguing that the penalty imposed was too lenient.

The applicant, in his turn, lodged an appeal submitting that the circumstances of the case should have been examined from the standpoint of Article 106 of the CAO (see “Relevant domestic law” below), which did not provide for confiscation, but for a fine only. In any event, he maintained, he had not committed any offence.

On 11 March 2011 the Cherkasy Regional Court of Appeal allowed the prosecutor’s protest and rejected the applicant’s appeal. It delivered a new ruling, by which it found the applicant guilty under Article 164 of the CAO, fined him UAH 340 and ordered confiscation of the walnuts (about 36 tons in total). The appellate court’s ruling was final.

On an unspecified date the applicant lodged an administrative claim against the Cherkasy tax authorities seeking a declaration that they had had no right to stop the lorry and to seize the walnuts on 2 February and 4

February 2011. On 11 May 2011 the Cherkasy Regional Administrative Court rejected that claim. However, following the applicant’s appeal, on 21

December 2011 the Kyiv Administrative Court of Appeal quashed that decision and adopted a new one. It declared unlawful the walnuts’ seizures by the tax police on 2

February and 4 February 2011. The appellate court stated that, once it had been discovered that the applicant had no phytosanitary certificate, there had been grounds for initiating administrative offence proceedings under Article 106 of the CAO. State inspectors for plant quarantine had the right to do that, but not the tax police.

B.

Relevant domestic law

The relevant provisions of the Code on Administrative Offences (“the CAO”) 1984 (as worded at the material time) read as follows:

Article 106. Import into Ukraine, export from Ukraine, transit through its territory, removal from quarantine zones or import therein of objects under regulation [quarantine material] without phytosanitary control

“Import into Ukraine, export from Ukraine, transit through its territory, removal from quarantine zones or import therein of objects under regulation [quarantine material] without phytosanitary control shall be punishable by a fine from three to ten times the non-taxable income amount in respect of a [private individual] and from thirteen to eighteen times the non-taxable income amount in respect of an official.”

Article 164. Breach of the rules of conducting business activities

“Conducting business activities without one’s state registration as a business entity or without obtaining a licence for a licensable business activity, or without obtaining a permit or other authorisation envisaged by law (except for cases where the tacit-consent principle is applied) shall be punishable by a fine from twenty to forty times the non-taxable income amount, with or without confiscation of goods, equipment and raw materials. ...”

COMPLAINTS

The applicant complains under Article 1 of Protocol No. 1 that the confiscation of about 36 tons of walnuts was an arbitrary and disproportionate measure. He also complains under Article 13 of the Convention that he had no effective domestic remedy in respect of that complaint.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1.

Did the confiscation measure in the present case constitute an interference with the peaceful enjoyment of the applicant’s possessions, within the meaning of Article 1 of Protocol No. 1? If so, was that measure lawful? Did it strike the requisite fair balance between the demands of the general interest and the requirements of the protection of the applicant’s right of property, and did it impose a disproportionate and excessive burden on him, regard being had in particular to the severity of the sanction (see

Gabrić v.

Croatia

, no. 9702/04, 5 February 2009, and

Gyrlyan v. Russia

, no.

35943/15, 9

October 2018)?

2.

Did the applicant have at his disposal an effective domestic remedy for the above complaint, as required by Article

13 of the Convention?