CASE OF SADOCHA v. UKRAINE - [Ukrainian Translation] by the Ministry of Justice of Ukraine
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Pecuniary damage - award (Article 41 - Pecuniary damage;Just satisfaction)
CASE OF SADOCHA v. UKRAINE - [Ukrainian Translation] by the Ministry of Justice of Ukraine (CtEDO, 2020)
1 CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI
2 SECȚIA A CINCEA
3 CAUZA „SADOHA c. UCRAINEI”
4 (
5 CAUZA SADOCHA v. UKRAINE)
6 (Cererea nr. 77508/11)
7 HOTĂRÂRE
8 (Satisfacție echitabilă)
9 Art. 41 • Satisfacție echitabilă • Încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, în legătură cu confiscarea disproporționată în întregime a unei sume de bani nedeclarate la trecerea frontierei • Acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul material • Reclamantul nu era obligat să formuleze o cerere de redeschidere a procedurii la nivel național, fapt care nu fusese indicat de către Curte în hotărârea sa principală drept o condiție prealabilă pentru acordarea despăgubirilor pentru prejudiciul material • S-a considerat rezonabil să se restituie suma confiscată, scăzând cuantumul maxim al amenzii prevăzute de lege ca alternativă pentru contravenția săvârșită
10 STRASBOURG
11 7 mai 2020
12 DEFINITIVĂ
13 07.08.2020
14 Această hotărâre a devenit definitivă, în temeiul articolului 44 § 2 din Convenție. Textul acesteia poate fi supus unor corecturi redacționale.
15 În cauza „Sadoha c. Ucrainei”,
16 Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secția a cincea), reunită într-o cameră compusă din:
17 Síofra O’Leary
18 (Síofra O’Leary)
19 ,
20 Președintă,
21 Ganna Yudkivska
22 (Ganna Yudkivska)
23 ,
24 Yonko Grozev
25 (Yonko Grozev)
26 ,
27 Mārtiņš Mits
28 (Mārtiņš Mits)
29 ,
30 Lәtif Hüseynov
31 (Lәtif Hüseynov)
32 ,
33 Lado Chanturia
34 (Lado Chanturia)
35 ,
36 Anja Seibert-Fohr
37 (Anja Seibert-Fohr)
38 ,
39 judecători,
40 și Victor Soloveytchik
41 (Victor Soloveytchik)
42 ,
43 grefier adjunct al secției,
44 după deliberări purtate în camera de consiliu la 24 martie 2020,
45 pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la aceeași dată:
46 PROCEDURA
47 1.
48 Cauza își are originea într-o cerere (nr.
49 77508/11) introdusă la 6 decembrie 2011
50 la Curte împotriva Ucrainei, în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare „Convenția”), de un cetățean ceh, domnul Vasil Sadoha
51 (Vasil Sadocha)
52 (denumit în continuare „reclamantul”).
53 2.
54 Prin hotărârea pronunțată la 11 iulie 2019 (denumită în continuare „hotărârea principală”), Curtea a hotărât că a fost încălcat articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, în legătură cu confiscarea numerarului pe care reclamantul nu îl declarase la trecerea frontierei ucrainene (a se vedea hotărârea Sadoha c. Ucrainei
55 (Sadocha v. Ukraine)
56 ,
57 cererea nr.
58 77508/11, pct. 37 și pct. 2 din dispozitiv,
59 din 11 iulie 2019).
60 3.
61 În temeiul articolului 41 din Convenție, reclamantul a solicitat inițial 34
62 100 de euro cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul material. Această sumă includea fondurile confiscate în cuantum de 31
63 000 de euro. Având în vedere că, potrivit susținerilor reclamantului, banii confiscați erau împrumutați, acesta a solicitat de asemenea, cu titlu de despăgubire a unei părți din prejudiciul material cauzat, 3
64 100 de euro, sumă egală cu cuantumul amenzii pe care urma să o plătească pentru returnarea cu întârziere a împrumutului. În cele din urmă, a solicitat 2
65 000 de euro cu titlu de despăgubire pentru prejudiciu moral.
66 4.
67 Curtea a apreciat că însăși constatarea încălcării constituie o satisfacție echitabilă suficientă pentru prejudiciul moral. Întrucât chestiunea aplicării articolului 41 din Convenție cu privire la prejudiciul material nu era în stare să fie tranșată, Curtea a amânat examinarea acesteia și a invitat Guvernul și reclamantul să prezinte, în termen de trei luni, observațiile lor scrise în această chestiune și, în special, să informeze Curtea cu privire la ajungerea acestora la vreo înțelegere (idem, pct. 43 și 44 și pct. 4 din dispozitiv).
68 5.
69 Atât reclamantul, cât și Guvernul au prezentat observații.
70 LEGISLAȚIA INTERNĂ RELEVANTĂ
71 6
72 .
73 Articolul 361 alineatul (5) punctul 3 din Codul de procedură contencios-administrativă al Ucrainei din 2005, în redactarea din 2017, prevede că constatarea de către o instanță judiciară internațională a încălcării de către Ucraina a obligațiilor internaționale constituie un temei pentru introducerea cererii de redeschidere a procedurii într-o cauză administrativă. În conformitate cu articolul 363 din Cod, astfel de cereri pot fi introduse în termen de treizeci de zile de la data la care partea a luat cunoștință de faptul că hotărârea judiciară internațională a devenit definitivă. Articolul 365 din Cod stabilește Marea Cameră a Curții Supreme drept organul competent să examineze astfel de cereri.
74 7
75 .
76 Articolul 340 din Codul vamal al Ucrainei stabilește pedeapsa pentru nedeclararea bunurilor supuse declarării obligatorii, sub forma aplicării unei amenzi cuprinse între 1
77 700 și 17
78 000 grivne ucrainene (denumite în continuare „UAH”), sau a confiscării bunurilor respective.
79 ÎN DREPT
80 APLICAREA ARTICOLULUI 41 DIN CONVENȚIE
81 8.
82 Articolul 41 din Convenție prevede:
83 „Dacă Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau
84 a protocoalelor sale și
85 dacă dreptul intern al înaltei părți contractante respective nu permite decât o înlăturare incompletă a consecințelor acestei încălcări, Curtea acordă părții lezate, dacă
86 este cazul, o satisfacție echitabilă.”
87 Prejudiciul material
88 Argumentele părților
89 (a)
90 Reclamantul
91 9.
92 În noile observații, reclamantul a susținut că ar fi adecvat să se calculeze suma prejudiciului material care urmează a fi acordată prin scăderea din suma confiscată de la el (31
93 000 de euro) a amenzii maxime de 17
94 000 UAH, care ar fi putut fi aplicată față de el pentru nedeclararea bunurilor supuse declarării obligatorii — contravenție prevăzută la articolul 340 din Codul vamal al Ucrainei (a se vedea pct. 7 și pct. 14 din hotărârea principală).
95 10.
96 La 12 septembrie 2011, în ziua în care Curtea de Apel a orașului Kiev a menținut decizia de confiscare și procedura la nivel național s-a încheiat (a se vedea pct. 12 din hotărârea principală), această sumă în UAH era echivalentă cu 1
97 543,30 euro. Prin urmare, reclamantul a solicitat 29
98 456,70 euro cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul material.
99 (b)
100 Guvernul
101 11
102 .
103 Guvernul a susținut că, în pofida caracterului disproporționat al sancțiunii aplicate reclamantului, acesta trebuia totuși să răspundă pentru încălcarea legislației naționale săvârșită. Guvernul a prezentat de asemenea o scrisoare a Curții Supreme, în care se arăta că instanța difuza informații despre hotărârea principală instanțelor inferioare. Curtea Supremă a indicat că instanțele inferioare luau din ce în ce mai des în considerare principiul proporționalității la aplicarea sancțiunilor în cauzele din această categorie. Curtea a menționat că nu avea competența să examineze cererile de redeschidere a procedurii în cauzele din această categorie.
104 12.
105 Guvernul a susținut că reclamantul a avut posibilitatea să introducă o cerere de redeschidere a procedurii în cauza sa, în conformitate cu articolul 361 din Codul de procedură contencios-administrativă al Ucrainei (a se vedea pct. 6), dar nu a folosit această posibilitate. În lipsa unei reexaminări a cauzei reclamantului la nivel național, Curtea este cea care trebuie să evalueze suma care urmează a fi acordată.
106 Aprecierea Curții
107 13.
108 Curtea reamintește concluziile sale cu privire la punctul respectiv din hotărârea sa principală:
109 „43.
110 Curtea observă că temeiul pentru constatarea încălcării articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție în prezenta cauză a fost caracterul disproporționat al sancțiunii aplicate reclamantului, fapt care nu înseamnă că reclamantul nu trebuia să răspundă în niciun fel pentru încălcarea legislației naționale săvârșită de el. Cu toate acestea, sarcina Curții nu constă în a specula cu privire la cuantumul amenzii care ar fi fost aplicată reclamantului în locul confiscării întregii sume de bani nedeclarate, care a fost recunoscută drept o încălcare a Convenției, și în a se substitui autorităților publice naționale în această chestiune. În aceste circumstanțe, Curtea consideră că problema prejudiciului material nu este încă în stare să fie tranșată. Prin urmare, aceasta trebuie amânată, pentru a oferi părților posibilitatea de a prezenta observații scrise în această chestiune și de a informa Curtea cu privire la ajungerea părților la vreo înțelegere în acest sens (pct. 1 și 4 din articolul 75 din Regulamentul Curții).”
111 14.
112 Reclamantul a susținut că ar fi adecvat să se scadă amenda maximă care, în conformitate cu legislația națională (a se vedea hotărârea principală, pct. 14), ar fi putut fi aplicată față de el în locul confiscării pentru nedeclararea numerarului la frontieră.
113 15.
114 Guvernul nu a propus alte temeiuri alternative pentru calcul.
115 16.
116 În ceea ce privește posibilitatea menționată de Guvern de a introduce o cerere de redeschidere a procedurii la nivel național, Curtea observă că susținerile Guvernului cu privire la aceasta sunt contradictorii. Pe de o parte, acesta susține că o astfel de redeschidere a fost o posibilitate pe care reclamantul nu a folosit-o (a se vedea pct. 12). Pe de altă parte, a prezentat o scrisoare a Curții Supreme, organ care, potrivit legislației naționale invocate de Guvern, avea competența să examineze astfel de cereri
117 (a se vedea pct. 6), în care Curtea Supremă a arătat că nu avea competența să examineze astfel de cereri privind cauzele din categoria respectivă, fără a indica vreun organ alternativ (a se vedea pct. 11).
118 17.
119 În orice caz, Curtea consideră că, în circumstanțele prezentei cauze, în care Curtea a amânat examinarea chestiunii satisfacției echitabile și nu a indicat că, până la soluționarea de către aceasta a chestiunii, se va aștepta sau va fi adecvată redeschiderea procedurii la nivel național, ar fi necorespunzător să i se ceară reclamantului să introducă o cerere de redeschidere a procedurii ca o condiție prealabilă pentru acordarea de către Curte a despăgubirii pentru prejudiciu material.
120 18.
121 În aceste circumstanțe, Curtea ia în considerare principiul de calcul propus de reclamant, iar pretenția acestuia o consideră rezonabilă.
122 19.
123 Prin urmare, Curtea acordă reclamantului suma solicitată, în cuantum de 29
124 456,70 euro, cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul material.
125 Dobânda moratorie
126 20.
127 Curtea consideră potrivit ca rata dobânzilor moratorii să se întemeieze pe rata dobânzii facilității de împrumut marginal practicată de Banca Centrală Europeană, majorată cu trei puncte procentuale.
128 PENTRU ACESTE MOTIVE, CURTEA, ÎN UNANIMITATE,
129 Hotărăște
130 că:
131 (a)
132 în termen de trei luni de la data la care prezenta hotărâre devine definitivă în conformitate cu articolul 44 § 2 din Convenție, Statul pârât trebuie să plătească reclamantului 29
133 456,70 (douăzeci și nouă de mii patru sute cincizeci și șase euro și șaptezeci de cenți) euro, plus orice taxă care poate fi datorată, cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul material;
134 (b)
135 la expirarea termenului menționat de trei luni și până la plata efectivă, suma menționată va purta o dobândă simplă
136 (simple interest)
137 la rata egală cu rata dobânzii facilității de împrumut marginal practicată de Banca Centrală Europeană, aplicabilă în perioada de întârziere, majorată cu trei puncte procentuale.
138 Redactată în limba engleză și comunicată în scris la 7 mai 2020, în temeiul art. 77 alin. 2 și 3 din Regulamentul Curții.
139 Victor Soloveytchik
140 (Victor Soloveytchik)
141 Grefier adjunct
142 Síofra O’Leary
143 (Síofra O’Leary)
144 Președintă