- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 25 februarie 2019
- Stat pârât
- TUR
- Concluzia
- Comunicată guvernului
M.Ö. împotriva Turciei
Traducere în română Auto
Comunicat la 25 februarie 2019 SEGUNDA SECȚIUNE Cerere nr. 45808/18 M.Ö. împotriva Turciei depusă la 21 septembrie 2018 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la cererea individuală depusă de reclamant în fața Curții Constituționale. Reclamantul susține că Curtea Constituțională nu și-a examinat plângerile, în special presupusa încălcare a drepturilor sale în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 din cauza unei confiscații preventive a activelor sale și a presupusei încălcare a dreptului său la presunție de inocence din cauza unui tweet publicat în contul twitter al Adjunct-președinte al Consiliului judecătorilor și procurorilor. El susține că Curtea Constituțională a dat o decizie de inadmisibilitate generică care nu a fost relevantă pentru circumstanțele de fapt ale cauzei sau pentru plângerile specifice pe care le-a formulat în formă de cerere.
Cazul pune probleme în temeiul articolului 6 §§ § 1 și 2 din Convenție. 6 § 1 din Convenție? Curtea Constituțională a respectat obligația lor de a da motive pentru decizia lor și de a răspunde la plângerile Convenției ale reclamantului (a se vedea, printre altele, García Ruiz c. Spania) [GC], nr. 30544/96, § 26, ECHR 1999-I)? Ar putea fi considerată arbitrară sau în mod evident irezonabilă în ceea ce privește motivele furnizate în ceea ce privește plângerile Convenției ale reclamantului (a se vedea Moreira Ferreira c. Portugalia (n. 2) [GC], nr. 19867/12, § 83, 11 iulie 2017 și cazurile citate în acest articol)?
Presupunerea de nevinovăție, garantată de art. 6 § 2 din Convenție, respectată de vicepreședintele Consiliului judecătorilor și procurorilor (Dl M.Y.) din cauza tweet-ului publicat în contul său twitter la 13 august 2016 referindu-se la toate judecătorii și procurorii care au fost suspendați de la posturile lor ca cei a căror aderare la organizația teroristă armată a fost „conclusive dovedit” (a se vedea, între altele, Allenet de Ribemont c. Franța , 10 februarie 1995, § 41, Serie A nr. 308)?
Communicated on 25 February 2019
SECOND SECTION
Application no. 45808/18 M.Ö. against Turkey lodged on 21 September 2018
SUBJECT MATTER OF THE CASE
The application concerns the individual application made by the applicant before the Constitutional Court. The applicant alleges that the Constitutional Court did not examine his complaints, notably the alleged violation of his rights under Article 1 of Protocol No. 1 on account of a preventive seizure of his assets and the alleged violation of his right to presumption of innocence on account of a tweet published in the twitter account of the Deputy President of the Council of Judges and Prosecutors. He argues that the Constitutional Court gave a generic inadmissibility decision which was not relevant to the factual circumstances of his case or to the specific complaints he raised in his application form.
The case raises issues under Article 6 §§ 1 and 2 of the Convention. QUESTIONS tO THE PARTIES 1. Were the proceedings in the present case fair for the purposes of Article 6 § 1 of the Convention? Did the Constitutional Court comply with their obligation to give reasons for their decision and to reply to the Convention complaints of the applicant (see, inter alia , García Ruiz v. Spain [GC], no. 30544/96, § 26, ECHR 1999-I)? Could the impugned decision be considered arbitrary or manifestly unreasonable in so far as it concerns the reasons provided with respect the Convention complaints of the applicant (see Moreira Ferreira v. Portugal (no. 2) [GC], no. 19867/12, § 83, 11 July 2017 and the cases cited therein)?
2. Was the presumption of innocence, guaranteed by Article 6 § 2 of the Convention, respected by the Deputy President of the Council of Judges and Prosecutors (Mr M.Y.) on account of his tweet published in his twitter account on 13 August 2016 referring to all judges and prosecutors who were suspended from their posts as those whose membership of the armed terrorist organisation were “conclusively proven” (see, inter alia, Allenet de Ribemont v. France , 10 February 1995, § 41, Series A no. 308)?