Decizia nr. 24461/09 Hacer Arikan și alții împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care așezează la 2 iulie 2019 în calitate de comitet compus din: Julia Laffranque, președinte, Ivana Jelić, Arnfinn Bårdsen, judecători și Hasan Bakırcı, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 6 aprilie 2009, Având în vedere observațiile prezentate de Guvernul contestat și observațiile prezentate în răspuns de reclamanții, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTELE O listă a reclamanților este prezentată în apendice. Guvernul turc (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor. Faptele cazului, astfel cum sunt prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. La 19 decembrie 2000, forțele de securitate au efectuat o operațiune la închisoarea Bayrampașa, ca parte a așa-numitelor operații „Returnează-te la viață” ( Hayata Dönüș), care au dus la confruntații violente între forțele de securitate și deținuții. La momentul evenimentelor, toți reclamanții erau prizonieri la închisoarea Bayrampașa. După operațiune, reclamanții au fost transferați la închisoarea Edirne și Bakırköy. În conformitate cu un ordin scris de la procurorul public Eyüp, la diverse date din ianuarie și februarie 2001 și-au dat declarațiile înaintea procurorilor publici Edirne și Bakırköy. La 27 februarie 2001, procurorul public Eyüp a depus o acuzație în fața Curții penale Eyüp de Jurisdicție Generală, acuzând o sută șaizeci și șapte de prizonieri, inclusiv toți reclamanții, de revoltă colectivă împotriva administrației închisorii în temeiul articolului 304 alineatul (1) din fostul Cod Penal (Legea nr. 765). La 23 iunie 2008, Curtea penală Eyüp de Jurisdicție generală a întrerupt procedurile împotriva reclamanților, constatând că termenul statutar în temeiul articolului 102 alineatul (4) și al articolului 104 alineatul (2) din fostul Cod penal a expirat la 16 iunie 2008. Reclamanții au apelat, susținând că ar fi trebuit să fie achitați de acuzațiile împotriva acestora. La 13 februarie 2012, Curtea de Casație a susținut hotărârea Curții Penale. COMPLAINTE 10. Fără a se baza pe nici o dispoziție a Convenției, reclamanții au declarat că, în timpul operațiunii de la închisoarea Bayrampașa, au fost răniți. De asemenea, au remarcat că au fost ulterior supuși bolnavilor. 11. Reclamanții se plângeau în conformitate cu art. 6 și 13 din Convenție că procedurile penale împotriva lor nu erau corecte. 12. Ei au prezentat în conformitate cu art. 14 din Convenție, coroborat cu art. 6 că au suferit discriminări pe baza opiniilor lor politice. Articolele 2 și 3 din Convenție 13. Reclamanții au descris operațiunea efectuată la închisoarea Bayrampașa, menționând că forțele de securitate au deschis focul asupra lor, că au fost supuși unui tratament defectuos și că investigația împotriva membrilor forțelor de securitate a durat prea mult sau a fost întreruptă. Cu toate acestea, au continuat să precizeze că prezenta cerere se referă doar la procedura penală inițiată împotriva acestora. 14. Curtea constată că reclamanții și-au prezentat plângerile în temeiul articolelor 2 și 3 din altă cerere, care a fost examinată de Curte în hotărârea Erol Arıkan și alții c. Turcia (n. 19262/09, 20 noiembrie 2012). Hotărârea, Curtea a declarat ca răspuns la obiecțiile preliminare ale Guvernului că cele două cauze nu erau aceleași, precum și plângerile prezentate în prezenta cauză se referă la procedura penală împotriva reclamanților, în timp ce în acest caz se plângea de operarea efectuată în închisoarea Bayrampașa și de ineficacitatea anchetei împotriva celor responsabile (ibid., §§§§ 59-60). Având în vedere lipsa unor plângeri în temeiul articolelor 2 și 3, Curtea consideră că nu este necesar să se pronunțe o hotărâre în temeiul acestui capitol. Articolele 6, 13 și 14 din Convenția Lungimea procedurii penale 15. Reclamanții se plângea că durata procedurii împotriva acestora era incompatibilă cu cerința de „temps rezonabil” prevăzută la art. 6 § 1 din Convenție. 16 Curtea reiterează că efectul lungii procedurii nu ar putea fi eliminat prin întreruperea procedurii (a se vedea Osmanov și Huseinov c. Bulgaria, (dec.), nr. 54178/00 și 59901/00, 4 17. Cu toate acestea, Curtea observă că în Turcia a fost instituit un nou remediu intern în urma aplicării procedurii de hotărâre pilot în cazul Ümmühan Kaplan c. Turcia (n. 24240/07, 20 martie 2012). (dec.), nr. 4860/09, 26 martie 2013), Curtea a declarat o nouă cerere inadmisibilă din cauza faptului că reclamanții nu au epuizat căile de recurs interne, adică noul remediu. În acest sens, Curtea a considerat, în special, că acest nou remediu a fost a priori accesibil și capabil de a oferi o perspectivă rezonabilă de remediere a plângerilor privind durata procedurii. 18. Prin urmare, Curtea concluzionează că această plângere trebuie respinsă în temeiul articolului 35 §§ 1 și 4 din Convenție pentru neepuizarea recoursurilor interne. Alte plângeri 19. În această privință, ei se plângeau, în special, că inculparea împotriva lor nu a fost îndeplinită în fața lor, că instanța internă nu avea independența și imparțialitatea și că nu puteau examina în persoană martorii împotriva lor. Ei au susținut, de asemenea, în temeiul articolului 6 § 2 că presupunerea lor de inocență a fost încălcată. În sfârșit, se bazează pe art. 14 în legătură cu art. 6, reclamanții se plângeau că au fost supuși discriminării din cauza avizelor lor politice. 20. Curtea reiterează că o persoană nu poate pretinde că este victimă de o încălcare a dreptului său la un proces echitabil în temeiul articolului 6 din Convenție, care, în conformitate cu el, a avut loc în cursul procedurii în care a fost achitat sau care au fost întrerupte (a se vedea Oleksy c. Polonia (dec.), nr. 1379/06, 16 iunie 2009, și cauzele citate în respectiva Convenție). 21. Curtea observă că, în cazul în cauză, procedurile penale împotriva reclamanților au fost încheiate în temeiul căreia termenul statutar în temeiul articolului 102 alineatul (4) și al articolului 104 alineatul (2) din fostul cod penal s-a expirat. Prin urmare, reclamanții nu au fost condamnați sau condamnați pentru nicio infracțiune penală. În consecință, acestea nu mai pot pretinde că sunt victimele presupuselor încălcări ale Convenției, conform articolului 34 (a se vedea Oleksy , citat mai sus, și Flor Lemus c. Portugalia (dec.), nr. 15729/15, 25 septembrie 2018). 22. De aceea, reclamațiile reclamanților în temeiul acestui cap trebuie respinse în conformitate cu art. 35 §§ 3 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea declară în unanimitate cererea inadmisibilă.Fabricată în limba engleză și notificată în scris la 5 septembrie 2019. Hasan Bakırcı Julia Laffranque Președintele Adjunct Registrar APPENDIX Contact No. Denumire Denumire Prenum Data nașterii 367633 24461/09 Arıkan Hacer 01/01/1966 171620 24461/09 Arıkan Erol 01/01/1962 699586 24461/09 Aydınbașlık Sadrettin 01/01/1963 699591 24461/09 Bal Salih 01/01/1967 699585 24461/09 Boztepe Mehmet 01/01/1968 285076 24461/09 Canpolat Mehmet Hakan 25/01/1964 478100 24461/09 Çiftçi Mehmet 01/10/1952 699584 24461/09 Göktaș Mehmet 01/01/1966 699592 24461/09 Gönültaș Sefa 01/01/1967 699597 24461/09 Hun Hacı Aziz 01/01/1965 699594 24461/09 İlhan Özlem 01/01/1977 399683 24461/09 Kale Hikmet 08/12/1970 269583 24461/09 Kaplan Erol 01/01/1967 193294 24461/09 Karagöz Esral 30/01/1961 257365 24461/09 Kartal Volkan 01/01/1977 699588 24461/09 Kazak Türker 01/01/1971 700933 24461/09 Kodak Rıdvan 01/01/1959 699599 24461/09 Otluçimen Dincer 01/01/1976 724853 24461/09 Șahin Cem 01/01/1976 447250 24461/09 San Baran Gülderen 01/01/1973 237238 24461/09 Tamer Fazılmet 11/08/1966 699595 24461/09 Tarakçı Turhan 01/01/1969 257367 24461/09 Tufan Kemal 01/01/1967 724850 24461/09 Yiğit Yılmaz 01/01/1976 724851 24461/09 Yigit Bülent 01/01/1977 699589 24461/09 Zeyrek İlhan 01/01/1977
Application no. 24461/09
Hacer ARIKAN and others
against Turkey
The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 2
July
2019 as a Committee composed of:
Julia Laffranque,
President,
Ivana Jelić,
Arnfinn Bårdsen,
judges,
and Hasan Bakırcı,
Deputy Section Registrar,
Having regard to the above application lodged on 6 April 2009,
Having regard to the observations submitted by the respondent Government and the observations in reply submitted by the applicants,
Having deliberated, decides as follows:
1.
A list of the applicants is set out in the appendix.
2.
The Turkish Government (“the Government”) were represented by their Agent.
3.
The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.
4.
On 19 December 2000 the security forces carried out an operation at the Bayrampașa Prison, as part of the so-called “Return to Life” (
Hayata
Dönüș
) operations, which resulted in violent confrontations between the security forces and the prisoners. At the time of the events, all of the applicants were prisoners at the Bayrampașa Prison.
5.
Following the operation, the applicants were transferred to the Edirne and Bakırköy Prisons. In line with a written order from the Eyüp Public Prosecutor, on various dates in January and February 2001 they gave their statements before the Edirne and Bakırköy Public Prosecutors.
6.
On 27 February 2001 the Eyüp Public Prosecutor filed an indictment with the Eyüp Criminal Court of General Jurisdiction, accusing one hundred sixty-seven prisoners including all of the applicants, of collective revolt against the prison administration under Article 304(1) of the former Criminal Code (Law no. 765).
7.
On 23 June 2008 the Eyüp Criminal Court of General Jurisdiction discontinued the proceedings against the applicants, finding that the statutory time-limit under Articles 102(4) and 104(2) of the former Criminal Code had expired on 16
June 2008.
8.
The applicants appealed, arguing that they should have been acquitted of the charges against them.
9.
On 13 February 2012 the Court of Cassation upheld the judgment of the Criminal Court.
10.
Without relying on any provision of the Convention, the applicants stated that during the operation at the Bayrampașa Prison they had been wounded. They also noted that they had subsequently been subjected to ill
‑
treatment and that the investigation against the security forces had not been effective.
11.
The applicants complained under Article 6 and 13 of the Convention that the criminal proceedings against them had been unfair.
12.
They submitted under Article 14 of the Convention in conjunction with Article 6 that they had suffered discrimination on the ground of their political opinions.
Articles 2 and 3 of the Convention
13.
The applicants described the operation carried out at the Bayrampașa Prison, stating that the security forces had opened fire on them, that they had been subjected to ill-treatment and that the investigation against the members of the security forces had either lasted too long or been discontinued. However, they went on to specify that the present application merely concerned the criminal proceedings initiated against them.
14.
The Court notes that the applicants had submitted their complaints under Articles 2 and 3 in another application, which was examined by the Court in its judgment of
Erol Arıkan and Others v. Turkey
(no.
19262/09, 20
November 2012). In
its
Erol Arıkan
judgment, the Court stated in response to the Government’s preliminary objections that the two cases were not the same, as the complaints raised in the present case pertained to the criminal proceedings against the applicants, whereas in that case they complained about the operation carried out in the Bayrampașa Prison and the ineffectiveness of the investigation against those responsible (ibid., §§
59-60). In view of the lack of any complaints under Articles 2 and 3 in the present case, the Court considers that there is no need to make a ruling under this head.
Articles 6, 13 and 14 of the Convention
1.
Length of the criminal proceedings
15.
The applicants complained that the length of the proceedings against them had been incompatible with the “reasonable time” requirement laid down in Article 6 § 1 of the Convention.
16.
The Court reiterates that the effect of the length of the proceedings might not be eliminated by the discontinuation of the proceedings (see
Osmanov and Huseinov v. Bulgaria
, (dec.), nos. 54178/00 and 59901/00, 4
September 2003).
17.
Nevertheless, the Court observes that a new domestic remedy has been established in Turkey following the application of the pilot judgment procedure in the case of
Ümmühan Kaplan v. Turkey
(no.
24240/07, 20
March 2012). Subsequently, in its decision in the case of
Turgut
and Others
v.
Turkey
((dec.), no. 4860/09, 26 March 2013), the Court declared a new application inadmissible on the ground that the applicants had failed to exhaust domestic remedies, that is to say the new remedy. In so doing, the Court considered in particular that this new remedy was
a priori
accessible and capable of offering a reasonable prospect of redress for complaints concerning the length of proceedings.
18.
In the present case the applicants did not make any application to the Compensation Commission.
Accordingly, the Court concludes that this complaint must be rejected under Article 35 §§ 1 and 4 of the Convention for non-exhaustion of domestic remedies.
2.
Other complaints
19.
The applicants argued under Articles 6 and 13 of the Convention that the criminal proceedings against them had been unfair. In that connection they complained, in particular, that the indictment against them had not been served on them, that the domestic court had lacked independence and impartiality, and that they had not been able to examine the witnesses against them in person. They also claimed under Article 6 § 2 that their presumption of innocence had been breached. Lastly, relying on Article
14 in conjunction with Article 6, the applicants complained that they had been subjected to discrimination on account of their political opinions.
20.
The Court reiterates that a person may not claim to be a victim of a violation of his right to a fair trial under Article 6 of the Convention which, according to him, took place in the course of proceedings in which he was acquitted or which were discontinued (see
Oleksy v.
Poland
(dec.), no.
1379/06, 16 June 2009, and the cases cited therein).
21.
The Court observes that in the present case the criminal proceedings against the applicants were terminated on the ground that the statutory time-limit under Articles 102(4) and 104(2) of the former Criminal Code had expired. As a result, the applicants were not sanctioned or convicted for any criminal offence. Accordingly, they can no longer claim to be the victims of the alleged violations of the Convention, as required by Article 34 (see
Oleksy
, cited above, and
Flor Lemus v. Portugal
(dec.), no.
15729/15, 25
September 2018).
22.
It follows that the applicants’ complaints under this head must be rejected in accordance with Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention.
For these reasons, the Court, unanimously,
Declares
the application inadmissible.
Done in English and notified in writing on 5 September 2019.
Hasan Bakırcı
Julia Laffranque
Deputy registrar
President
Contact ID
App. No.
Last Name
First Name
Date Of Birth
367633
24461/09
Arıkan
Hacer
01/01/1966
171620
24461/09
Arıkan
Erol
01/01/1962
699586
24461/09
Aydınbașlık
Sadrettin
01/01/1963
699591
24461/09
Bal
Salih
01/01/1967
699585
24461/09
Boztepe
Mehmet
01/01/1968
285076
24461/09
Canpolat
Mehmet Hakan
25/01/1964
478100
24461/09
Çiftçi
Mehmet
01/10/1952
699584
24461/09
Göktaș
Mehmet
01/01/1966
699592
24461/09
Gönültaș
Sefa
01/01/1967
699597
24461/09
Hun
Hacı Aziz
01/01/1965
699594
24461/09
İlhan
Özlem
01/01/1977
399683
24461/09
Kale
Hikmet
08/12/1970
269583
24461/09
Kaplan
Erol
01/01/1967
193294
24461/09
Karagöz
Esral
30/01/1961
257365
24461/09
Kartal
Volkan
01/01/1977
699588
24461/09
Kazak
Türker
01/01/1971
700933
24461/09
Kodak
Rıdvan
01/01/1959
699599
24461/09
Otluçimen
Dincer
01/01/1976
724853
24461/09
Șahin
Cem
01/01/1976
447250
24461/09
San Baran
Gülderen
01/01/1973
237238
24461/09
Tamer
Fazıl Ahmet
11/08/1966
699595
24461/09
Tarakçı
Turhan
01/01/1969
257367
24461/09
Tufan
Kemal
01/01/1967
724850
24461/09
Yiğit
Yılmaz
01/01/1976
724851
24461/09
Yigit
Bülent
01/01/1977
699589
24461/09
Zeyrek
İlhan
01/01/1977