Decizia nr. 8778/10 din SECȚIUNEa (a se vedea lista anexată) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a doua secțiune), în calitate de comitet compus din: Ledi Bianku, președinte, Valeriu Grițco, Stéphanie Mourou-Vikström, judecători și Hasan Bakırcı, secretar adjunct al secțiunii, Având în vedere cererile depuse mai sus la diferitele date indicate în tabelul adăugat, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE O listă a reclamanților, care sunt toți cetățenii turci, este prezentată în apendice. Ele au fost reprezentate în fața Curții de către dl G. Candoğan, un avocat care practică în Ankara. Guvernul turc (“Guvernul”) au fost reprezentate de agentul lor. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. În momentul evenimentelor care dau naștere cererilor prezente, reclamanții au lucrat în calitate de funcționari publici din Halkbank și Ziraat Bankası, ambele fiind băncile de stat. În urma anumitor modificări legislative, autoritățile au inițiat procedurile de privatizare a Halkbank și Ziraat Bankası, iar reclamanții au fost, prin urmare, atribuite altor instituții publice. Între 2004 și 2006, reclamanții au solicitat restabilirea cererilor și au fost respinse. În diferite date, reclamanții au inițiat proceduri în fața instanțelor administrative, care și-au respins cauzele pe baza faptului că reclamanții nu au reușit să-și aducă cauzele în termenele prevăzute de lege. Între 2006 și 2009, Curtea Administrativă Supremă a susținut hotărârile instanțelor de primă instanță. În cadrul procedurii de recurs, procurorul public șef de la Curtea Administrativă Supremă și-a depus avizele scrise asupra cauzelor fără a prezenta nicio nouă argumentare. El pur și simplu a invitat instanța să susțină deciziile impugnate. În 2009 Curtea Supremă Administrativă a respins cererile de rectificare ale reclamanților. Legea internă relevantă Descrierea dreptului intern relevant poate fi găsită în Kılıç și alții v.Turcia ((dec.) nr. 33162/10, §§§ 10-13, 3 decembrie 2013). COMPLAINTE 10. Reclamanții au plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că necomunicarea avizului scris al Procurorului public șef în cadrul procedurii de recurs în fața Curții Supreme de Administrație au încălcat dreptul la o ședință adversară și echitabilă. 11. În conformitate cu aceeași dispoziție, reclamanții s-au plâns, de asemenea, în legătură cu rezultatul procedurii administrative și au declarat că procedura nu a fost corectă. 12. În plus, toate reclamanții, cu excepția doamnei Nuray Özden, doamna Ruziye Akbulut și dna Neșe Çamlıbel au afirmat că Curtea administrativă Supremă a depărtat din practica sa stabilită anterior în cazul lor și, în acest sens, au încălcat drepturile în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție. HOTĂRÂREA 13. Având în vedere că cererile în cauză privesc fapte și plângeri similare și pun probleme identice în temeiul Convenției, Curtea decide să se alăture acestora în conformitate cu art. 42 § 1 din Regulamentul Curții. Necomunicarea avizului scris al procurorului general 14. Reclamanții au plâns că necomunicarea avizelor scrise ale Procurorului Principal în cadrul procedurii de recurs în fața Curții Supreme de Administrație și-a încălcat dreptul la o audiere adversară și echitabilă. În acest sens, acestea se bazează pe art. 6 § 1 din Convenție. 15. Curtea constată că a examinat deja aceeași chestiune în cazul în care se face referire la această situație. Kılıç și alții v.Turkey (dec. nr. 33162/10, §§ 19-23, 3 decembrie 2013) și au considerat că reclamanții nu au suferit un dezavantaj semnificativ. Prin urmare, aceasta a declarat această plângere inadmisibilă în conformitate cu art. 35 § 3 litera (b) din Convenție. 16. Având în vedere în special conținutul avizelor scrise respective depuse de procurorul public șef în cadrul procedurii dinainte de Curtea Supremă Administrativă (a se vedea punctul 7 de mai sus), Curtea nu constată motive speciale în prezentele cereri care ar solicita să se depărteze de concluziile sale în cazul menționat anterior. 17. Având în vedere cele de mai sus, această plângere este inadmisibilă și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 §§ § 3 litera (b) și al articolului 4 din Convenție. Alte plângeri 18. Având în vedere materialul în posesia sa și în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, Curtea constată că aceste plângeri nu dezvăluie nici o încălcare a drepturilor și libertăților prevăzute în Convenția sau în Protocolurile sale. 20. Rezultă că această parte a cererilor trebuie declarată inadmisibilă, vădit nefondată, în temeiul articolului 35 §§ 3 a) și al articolului 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să se alăture cererilor; declară că cererile sunt inadmisibile. Adoptate în limba engleză și notificate în scris la 28 septembrie 2017. Hasan Bakırcı Ledi Președintele adjunct al grefierului Bianku APENSĂ Nr. de cerere: Numărul reclamantului Data reședinței 8778/10 07/01/2010 CAN ERCDOKAN 11/07/1969 Ankara 9390/10 02/02/2010 İsmail BORAZAN 30/03/1959 Ankara 9396/10 02/02/2010 Naci TURGUT 26/09/1967 Ankara 9402/10 02/02/2010 Nuray KILIÇ 01/10/1968 Ankara 9406/10 02/02/2010 Nuray ÖZDEN 06/05/1963 Ankara 19809/10 25/02/2010 Ruziye AKBULUT 19/08/1964 Eskișehir 19825/10 25/02/2010 Neșe ÇAMLIBEL 26/05/1958 İzmir 39596/10 17/05/2010 Musa KANTEMİR 01/11/1959 Ankara 43875/10 17/05/2010 Mustafa YILMAZ 01/02/1957 Ankara 43877/10 17/05/2010 Alaittin YILDIRIM 03/02/1964 Ordu
Application no. 8778/10
Can ERDOĞAN against Turkey
and 9 other applications
(see list appended)
The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 5
September 2017 as a Committee composed of:
Ledi Bianku,
President,
Valeriu Grițco,
Stéphanie Mourou-Vikström,
judges,
and Hasan Bakırcı,
Deputy Section Registrar,
Having regard to the above applications lodged on the various dates indicated in the appended table,
Having deliberated, decides as follows:
1.
A list of the applicants, who are all Turkish nationals, is set out in the appendix. They were represented before the Court by Mr G. Candoğan, a lawyer practising in Ankara.
2.
The Turkish Government (“the Government”) were represented by their Agent.
A.
The circumstances of the case
3.
The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.
4.
At the time of events giving rise to the present applications, the applicants worked as civil servants in Halkbank and Ziraat Bankası, both of which are state-owned banks. Following certain legislative amendments, the authorities started proceedings for the privatisation of Halkbank and Ziraat Bankası, and the applicants were, therefore, assigned to other public institutions.
5.
Between 2004 and 2006, the applicants asked to be reinstated and their requests were rejected.
6.
On various dates, the applicants initiated proceedings before the administrative courts, which dismissed their cases based on the fact that the applicants had failed to bring their cases within the time-limits provided for by law. The courts held that the applicants should have initiated proceedings within sixty days following the notification of their assignments to other public institutions.
7.
Between 2006 and 2009, the Supreme Administrative Court upheld the judgments of the first instance courts. During the appeal proceedings the Chief Public Prosecutor at the Supreme Administrative Court filed his written opinions on the cases without putting forward any new arguments. He simply invited the court to uphold the impugned decisions. The Chief Public Prosecutor’s opinions were not communicated to the applicants.
8.
In 2009 the Supreme Administrative Court rejected the applicants’ rectification requests.
B.
Relevant domestic law
9.
The description of the relevant domestic law may be found in
Kılıç and Others v.Turkey
((dec.) no. 33162/10, §§ 10-13, 3 December 2013).
10.
The applicants complained under Article 6 § 1 of the Convention that the non-communication of the Chief Public Prosecutor’s written opinion during the appeal proceedings before the Supreme Administrative Court had violated their right to an adversarial and fair hearing.
11.
Under the same provision, the applicants also complained about the outcome of the administrative proceedings and stated that the proceedings had not been fair.
12.
Furthermore, all the applicants, except for Ms Nuray Özden, Ms
Ruziye Akbulut and Ms Neșe Çamlıbel, alleged that the Supreme Administrative Court had departed from its previously established practice in their case and in doing so infringed their rights under Article 6 § 1 of the Convention.
13.
Given that the applications at hand concern similar facts and complaints and raise identical issues under the Convention, the Court decides to join them in accordance with the Rule 42 § 1 of the Rules of the Court.
A.
Non-communication of the Chief Public Prosecutor’s written opinion
14.
The applicants complained that the non-communication of the Chief Public Prosecutor’s written opinions during the appeal proceedings before the Supreme Administrative Court had violated their right to an adversarial and fair hearing. In this respect, they relied on Article 6 § 1 of the Convention.
15.
The Court notes that it has already examined the same issue in the case of
Kılıç and Others v.Turkey
((dec.) no. 33162/10, §§ 19-23, 3
December 2013) and considered that the applicants had not suffered a significant disadvantage. Accordingly, it has declared this complaint inadmissible in accordance with Article 35 § 3 (b) of the Convention.
16.
Having in particular regard to the content of the respective written opinions filed by the Chief Public Prosecutor in the proceedings before the Supreme Administrative Court (see paragraph 7 above), the Court finds no particular reasons in the present applications which would require it to depart from its findings in the aforementioned case.
17.
In the light of the foregoing, this complaint is inadmissible and must be rejected pursuant to Article 35 §§ 3 (b) and 4 of the Convention.
B.
Other complaints
18.
The applicants raised further complaints under Article 6 of the Convention.
19.
In the light of the material in its possession and in so far as the matters complained of are within its competence, the Court finds that these complaints do not disclose any appearance of a violation of the rights and freedoms set out in the Convention or its Protocols.
20.
It follows that this part of the applications must be declared inadmissible as being manifestly ill-founded, pursuant to Article 35 §§ 3 (a) and 4 of the Convention.
For these reasons, the Court, unanimously,
Decides
to join the applications;
Declares
the applications inadmissible.
Done in English and notified in writing on 28 September 2017.
Hasan Bakırcı
Ledi Bianku
Deputy Registrar
President
No.
Application no.
Lodged on
Applicant
Date of birth
Place of residence
8778/10
07/01/2010
Can ERDOĞAN
11/07/1969
Ankara
9390/10
02/02/2010
İsmail BORAZAN
30/03/1959
Ankara
9396/10
02/02/2010
Naci TURGUT
26/09/1967
Ankara
9402/10
02/02/2010
Nuray KILIÇ
01/10/1968
Ankara
9406/10
02/02/2010
Nuray ÖZDEN
06/05/1963
Ankara
19809/10
25/02/2010
Ruziye AKBULUT
19/08/1964
Eskișehir
19825/10
25/02/2010
Neșe ÇAMLIBEL
26/05/1958
İzmir
39596/10
17/05/2010
Musa KANTEMİR
01/11/1959
Ankara
43875/10
17/05/2010
Mustafa YILMAZ
01/02/1957
Ankara
43877/10
17/05/2010
Alaittin YILDIRIM
03/02/1964
Ordu