CtEDO 05.02.2019 Auto

SESİZ v. TURKEY

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
05.02.2019
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partly struck out of the list;Partly inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
SESİZ v. TURKEY (CtEDO, 2019)
HUDOC · oficial

DECIZIE A SEGUNDEI DECIZIE Nr. 3662/10 Serkan SESİZ împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care a stat la 5 februarie 2019 în calitate de comitet compus din: Valeriu Grițco, președinte, Ivana Jelić, Darian Pavli, judecători și Hasan Bakırcı, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 7 ianuarie 2010, Având în vedere declarația depusă de guvernul contestat la 12 octombrie 2018, care solicită Curții să excludă aplicarea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Reclamantul, dl Serkan Sesiz, este un național turc, născut în 1974 și trăiește la Istanbul. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl Candoğan, un avocat care practică în Ankara. Guvernul turc (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor. Partea cererii privind durata procedurii și necomunicarea avizului procurorului public în timpul procedurii dinaintea Curții Supreme de Administrație a fost comunicată guvernului. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. În acest moment, reclamantul a lucrat ca funcționar din Ziraat Bankası, o bancă de stat. În urma anumitor modificări legislative, autoritățile au început procedurile de privatizare a Ziraat Bankası, iar în 2002 reclamantul a fost atribuit unei alte instituții publice. În 2004, reclamantul a solicitat să fie reintegrat și cererea sa a fost respinsă. Apoi a inițiat o procedură în fața instanțelor administrative de la Istanbul. Cazul a fost respins pe baza faptului că reclamantul nu a reușit să-și aducă cazul în termenul prevăzut de lege. Curtea a susținut că reclamantul ar fi trebuit să inițieze o procedură în termen de șase zile de la notificarea atribuției sale către o altă instituție publică. La 29 mai 2009, Curtea Administrativă Supremă a susținut hotărârea instanței de primă instanță. În cadrul procedurii de recurs, procurorul public șef de la Curtea Administrativă Supremă și-a depus avizul său scris, care nu a fost comunicat reclamantului. În 2009 Curtea Administrativă Supremă a respins cererea de rectificare a reclamantului. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că necomunicarea avizului scris al Procurorului public șef în cadrul procedurii de recurs în fața Curții Supreme de Administrație și-a încălcat dreptul la o ședință adversară și echitabilă. 10. Reclamantul a declarat în temeiul articolului 6 din Convenție că durata procedurii a depășit termenul rezonabil. 11. În conformitate cu aceeași dispoziție, reclamantul s-a plângut, de asemenea, de rezultatul procedurii administrative și a declarat că procedura nu a fost corectă. El a afirmat, de asemenea, că Curtea Supremă de Administrație a depărtat din practica sa stabilită anterior în cazul său și, în acest sens, a încălcat drepturile sale în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție. În ceea ce privește necomunicarea avizului scris al procurorului public șef 12. După eșecul încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, prin scrisoarea din 12 octombrie 2018, Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea rezolvării chestiunilor ridicate de această parte a cererii. Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine această parte a cererii în conformitate cu art. 37 din Convenție. 13. Declarația furnizată după cum urmează: „Declar că Guvernul Turciei propune să plătească reclamantului Serkan Sesiz, 400 (quatro sute) de euro pentru a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costuri și cheltuieli, plus orice impozit care poate fi impugnabil reclamantului în vederea soluționării cazurilor menționate mai sus pe care le așteptează Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Această sumă va fi convertită în lira turcă la rata aplicabilă la data plății și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii de către Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care aceste sume nu se plătesc în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pentru ele, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazurilor. Guvernul consideră că absența comunicării reclamantului observației procurorului public prezentate Curții Supreme de Administrație și-a încălcat dreptul la un proces echitabil, având în vedere jurisprudența bine stabilită a Curții (Meral c. Turcia) , nr. 33446102, 27 noiembrie 2007 ) . Ei invită cu respect Curtea să declare că nu mai este justificat să continue examinarea cererii și să-l elimine din lista cazurilor în conformitate cu art. 37 din Convenție . Plata va constitui rezoluția finală a cazului . " 14. Prin scrisoarea din 19 noiembrie 2018, avocatul reclamantului a informat Curtea că reclamantul a fost de acord cu termenii declarației guvernamentale. 15. Curtea consideră că acordul expres al reclamantului cu termenii declarației făcute de guvern poate fi considerat ca o soluție prietenoasă impune între părți (a se vedea, de exemplu, Bakal și alții c. Turcia) (dec.), nr. 8243/08, 5 iunie 2012). 16. Prin urmare, Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți. Este convins că soluția se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, și nu găsește motive pentru a justifica o examinare continuă a cererii. 17. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se încheie această parte a aplicării din listă. În ceea ce privește durata procedurii 18. Reclamantul se plângea că durata procedurii era incompatibilă cu cerința de „tempo rațional” prevăzută la art. 6 § 1 din Convenție. 19. Guvernul a remarcat că, în temeiul Legii nr. 6384, s-a înființat o comisie de compensare pentru a face față cererilor privind durata procedurii și neexecuția hotărârilor, susținând că această parte a cererii ar trebui să fie declarată inadmisibilă pentru neepuizarea recourslor interne, deoarece reclamantul ar trebui să se aplice Comisiei de compensare. 20. Curtea observă că, în Turcia a fost instituit un nou remediu intern în urma aplicării procedurii de hotărâre pilot în cazul Ümmühan Kaplan c. Turcia (n. 24240/07, 20 martie 2012). Ulterior, în decizia sa în cazul Turgut și alții c. Turcia (dec.), nr. 4860/09, 26 martie 2013), Curtea a declarat o nouă cerere inadmisibilă din cauza faptului că reclamanții nu au epuizat căile de recurs interne, adică noul remediu. În acest sens, Curtea a considerat în special că acest nou remediu a fost a priori accesibil și capabil de a oferi o perspectivă rezonabilă de remediere a plângerilor privind durata procedurii. 21. Curtea constată că, în hotărârea sa din cauza Ümmühan Kaplan (citată mai sus, § 77), acesta a subliniat că ar putea examina totuși, în conformitate cu procedura sa normală, cererile de acest tip care au fost deja comunicate guvernului. 22. Cu toate acestea, având în vedere obiecția preliminară a Guvernului în ceea ce privește neutilizarea recursului intern stabilită prin Legea nr. 6384, Curtea își reiterează concluzia în cazul Turgut și alții (citat mai sus). 23. Prin urmare, Curtea concluzionează că această parte a cererii trebuie respinsă în temeiul articolului 35 §§ 1 și 4 din Convenția pentru neîntregire. Reclamantul a formulat noi plângeri în temeiul art. 6 din Convenție. 25. După examinarea acestor plângeri în funcție de tot materialul în posesia sa și în măsura în care chestiunile reclamate sunt de competența sa, Curtea constată că acestea nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților prevăzute în Convenția sau în Protocolurile sale. întemeiat și trebuie respins în conformitate cu articolul (a) și cu art. 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea hotărăște, în unanimitate, să elimine cererea din lista sa de cazuri în temeiul articolului 39 din Convenție în ceea ce privește plângerea privind necomunicarea avizului procurorului public șef în timpul procedurii dinaintea Curții Supreme de Administrație; declara restul cererii inadmisibile. Efectuat în engleză și notificat în scris la 7 martie 2019. Hasan Bakırcı Valeriu Grițco Președintele adjunct Registrului Grițco

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă