M.C. AND OTHERS v. ROMANIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Communicated
M.C. AND OTHERS v. ROMANIA (CtEDO, 2019)
Comunicat la 28 februarie 2019 CUARTA SECȚIUNE Cerere nr. 44654/18 M.C. și alții împotriva României depusă la 13 septembrie 2018 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la răspunsul autorităților la afirmațiile că primul reclamant, un copil care suferă de o tulburare mentală, a fost maltratat și intimidat la școală de către profesori și alți elevi. De asemenea, se referă la dreptul de a respecta viața privată și de familie a celui de-al doilea și al treilea reclamant, părinții primului reclamant. Primul reclamant, un copil diagnosticat cu tulburări de opoziție și întârziere emoțională, a fost supus la tratament inuman sau degradant la școală de către profesori și colegii de clasă, în încălcarea articolului 3 din Convenție (a se vedea, mutatis mutandis În acest caz, în cazul în care autoritățile interne au încălcat art. 3 din Convenție, având în vedere protecția procedurală împotriva tratamentelor inumane sau degradante (a se vedea mutatis mutandis D.M.D. c. România , nr. 23022/13, § 48, 3 octombrie 2017), în special în ceea ce privește lipsa oricărei indemnizații în favoarea primului reclamant în următoarele decizii: (a) hotărârea nr. 946/A din 15 iunie 2017, dictată de Curtea de Apel din București în cauza nr. 8773/303/2016 (procedură penală); (b) hotărârea nr. 180/A din 22 ianuarie 2018 a Curții de Conturi din București dictată în cauza nr. 17739/303/2013 (procedură civilă); și (c) Hotărârea nr. 1720 din 7 martie 2014 a Curții de Apel din București, pronunțată în cazul nr. 46671/3/CA/2011 (procedură administrativă). În plus, problema bullying-ului la școală a fost abordată în mod corespunzător în timpul anchetelor? Primul reclamant a avut o audiere echitabilă în determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție? În special, a fost principiul egalității de arme respectate în măsura în care instanțele interne au refuzat să audă ca dovezi înregistrările private făcute de primul reclamant în timpul episoadelor de abuz pe care le-a suferit la școală? procedura civilă – în special hotărârea interlocutivă din 18 septembrie 2015 de către Curtea de districtul București în cazul nr. 17739/303/2013; și (b) procedura administrativă – în special hotărârea interlocutivă din 31 ianuarie 2013 de către Curtea de județul București în cazul nr. 46671/3/CA/2011 și decizia finală nr. 1720 menționată mai sus? Primul reclamant a avut acces la o instanță, în ceea ce privește cererile sale de compensare, ținând cont de faptul că, pe de o parte, instanțele penale (decizie nr. 37 din 26 ianuarie 2017 de către Curtea de District din București în cazul nr. 8773/303/2016 și hotărârea nr. 946 citat mai sus) a refuzat să se ocupe de această chestiune deoarece instanța civilă l-a examinat deja în prima instanță (decizie nr. 2124 din 11 martie 2016 de către Curtea de District din București în cazul nr. 17739/303/2013) și, pe de altă parte, instanțele civile nu au luat ulterior în considerare constatarea de vinovăție a instanțelor penale în ceea ce privește maltraturile suferite de primul reclamant în mâinile profesorului său de clasă (decizie nr. 180 citată mai sus). A existat o încălcare a dreptului de a respecta viața privată și a familiei celor de-a doua și de-a treia solicitanți (părinții primii solicitanți), în sensul articolului 8 § 1 din Convenție? Ei susțin că au fost insultați și învinovățițiți de instanțe pentru că au cauzat problemele primei solicitanți și că au fost interogate competențele lor de ridicare a copilului. Potrivit lor, ei au fost forțați să-și îndepărteze fiul din școala de stat. În plus, au fost martori ai suferințelor fiului lor cauzate de abuz și indiferență și, după expulzarea sa din sistemul public, au trebuit să facă sacrificii financiare substanțiale pentru a susține educația primului reclamant într-o școală privată. Primul reclamant a fost refuzat dreptul la educație, garantat de art. 2 din Protocolul nr. 1 la Convenție? În special, autoritățile de stat au făcut o cazare rezonabilă pentru a permite primului reclamant să își continue educația într-o școală generală, ținând seama în mod corespunzător de nevoile sale speciale de comportament? În plus, au fost luate în considerare nevoile sale speciale în mod corespunzător atunci când a fost expulzat sau forțat să plece din școlile publice, pe motivul comportamentului său rău? Reclamanții au suferit discriminări, în contravenție cu art. 14 din Convenție, citit coroborat cu articolele 3 și 8 din Convenție și cu art. 2 din Protocolul nr. 1 la Convenție, din cauza handicapului primului reclamant (a se vedea, pentru reclamanții al doilea și al treilea, Guberina c. Croația, nr. 23682/13, § 78, 22 martie 2016)? Reclamanții au la dispoziția lor un remediu intern eficace pentru plângerile lor în temeiul articolelor 3, 8 și 14 din Convenție și al articolului 2 din Protocolul nr. 1 la Convenție, conform articolului 13 din Convenție? lista PUBLIC APENDIX a reclamanților nr. Numărul de nume LASTNAME An Naștere Nationalitate Locul Reprezentantului Reședinței M.C. 1999 București Română C. Cojocariu D.M.C. 1967 București Române C. Cojocariu R.M.C. 1968 București Române C. Cojocariu