LUNGU c. ROUMANIE

Comunicat la 10 decembrie 2019 SECȚIUNEA a patra Cerere n 2022/18 Alina-Genica LUNGU împotriva României introdusă la 22 decembrie 2017 ÎN CEEA CE PRIVEȘTE INTERESUL INTERZIS îngrijirea reclamantei la Spitalul Universitar București unde a fost dusă pentru a naște la 3 august 2007. Aceasta indică faptul că fiul ei s-a născut cu un handicap, în timp ce sarcina ei este în mod normal . La 28 februarie 2008, recurenta a înaintat o plângere penală, însoțită de constituirea unei părți civile, pe motiv că handicapul fiului său se datora neglijenței personalului medical care nu ar fi intervenit în mod adecvat și rapid. Parchetul a luat decizii de clasificare de două ori în 2014 și 2015, dar de fiecare dată cauza a fost trimisă la Parchet de către Tribunalul de Primă Instanță din București (deciziile din 23 mai 2014 și 2 septembrie 2015) pentru o nouă examinare.

Prin decizia din 28 iunie 2017, Tribunalul de Primă Instanță din București a confirmat o a treia decizie de clasificare a Parchetului, din cauza intervenției prescripției. Din dosar reiese, de asemenea, că a fost efectuată o anchetă disciplinară și că Ordinul medicilor din România a constatat în 2009 că medicul de gardă și obstetricianul au comis infracțiuni disciplinare și le-a aplicat sancțiuni disciplinare. Invocând art. 3 din convenție , recurenta se plânge că fiul său a fost supus unor tratamente abuzive din cauza modului în care îngrijirea medicală i-a fost acordată la naștere și că a suferit astfel un handicap permanent și ireversibil. Invocând art. 6 din Convenție , aceasta susține că ancheta desfășurată în speță nu a fost efectivă în măsura în care prescrierea se face din cauza duratei excesive a anchetei.

Întrebări cu privire la părți Recurenta a epuizat căile de atac interne, astfel cum este prevăzut la art. 35 alineatul (1) din convenție În special, sistemul juridic național a pus la dispoziția recurentei o acțiune civilă care, independent de procedurile penale și disciplinare, ar fi putut permite să se obțină o despăgubire adecvată pentru daunele suferite de aceasta și de fiul său ca urmare a presupusei abateri medicale (a se vedea Mehmet Ulusoy și alții c. Turcia, n 54969/09, § 91, 25 iunie 2019 și, mutatis mutandis Lopes de Sousa Fernandes c. Portugalia [GC], n 56080/13, § 215 și 235, 19 decembrie 2017) Guvernul este invitat să prezinte exemple relevante de jurisprudență internă.

A fost încălcat dreptul la respectarea vieții private a fiului reclamantei astfel cum este protejat prin art. 8 din convenție (Mehmet Ulusoy și alții, citată anterior, § 64) • În special, având în vedere obligația pe teren a articolului 8 din Convenție, a existat în România la momentul respectiv un sistem judiciar efectiv și independent, capabil să stabilească cauza handicapului fiului reclamantei și, dacă este cazul, să oblige eventualii responsabili să răspundă pentru acțiunile lor (a se vedea Mehmet Ulusoy și alții, menționat anterior, § 90 și În acest sens, ancheta penală desfășurată în speță a fost efectivă în sensul articolului 8 din convenție, ținând seama, în special, de durata și durata prescripției penale (a se vedea mutatis mutandis Nicolae Virgiliu Tănase c. România [GC], nr. 41720/13, § 171, 25 iunie 2019 cu referirea menționată)

Communiquée le 10 décembre 2019

QUATRIÈME SECTION

Requête n o 2022/18 Alina-Genica LUNGU contre la Roumanie introduite le 22 décembre 2017

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne l’enquête relative à la prise en charge de la requérante à l’hôpital universitaire de Bucarest où elle s’était rendue pour accoucher le 3 août 2007. Elle indique que son fils est né avec un handicap alors que sa grossesse s’est déroulée normalement. Le 28 février 2008, la requérante a saisi le parquet d’une plainte pénale, assortie d’une constitution de partie civile, au motif que le handicap de son fils était dû aux négligences du personnel médical qui ne serait pas intervenu de manière adéquate et rapide. Le parquet a pris des décisions de classement à deux reprises en 2014 et 2015, mais à chaque fois l’affaire a été renvoyée au parquet par le tribunal de première instance de Bucarest (décisions des 23 mai 2014 et 2 septembre 2015) pour un nouvel examen.

Par une décision avant dire droit du 28 juin 2017, le tribunal de première instance de Bucarest a confirmé une troisième décision de classement du parquet, en raison de l’intervention de la prescription. Il ressort également du dossier qu’une enquête disciplinaire a été conduite et que l’Ordre des médecins de Roumanie a constaté en 2009 que le médecin de garde et l’obstétricien avaient commis des fautes disciplinaires et leur a appliqué des sanctions disciplinaires. Invoquant l’article 3 de la Convention , la requérante se plaint que son fils a subi des mauvais traitements en raison de la manière dont les soins médicaux lui ont été prodigués à la naissance et qu’il a ainsi subi un handicap permanent et irréversible.

Invoquant l’article 6 de la Convention , elle allègue que l’enquête menée en l’espèce n’a pas été effective dans la mesure où la prescription est intervenue en raison de la durée excessive de l’enquête.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. La requérante a-t-elle épuisé les voies de recours internes tel qu’exigé par l’article 35 § 1 de la Convention ? En particulier, le système juridique national mettait-il à la disposition de la requérante un recours civil qui, indépendamment de l’issue des procédures pénale et disciplinaire, aurait pu permettre d’obtenir une réparation adéquate pour les dommages subis par elle et par son fils à la suite de la faute médicale alléguée (voir, Mehmet Ulusoy et autres c. Turquie , n o 54969/09, § 91, 25 juin 2019 et, mutatis mutandis , Lopes de Sousa Fernandes c. Portugal [GC], n o 56080/13, §§ 215 et 235, 19 décembre 2017) ? Le Gouvernement est invité à produire des exemples pertinents de jurisprudence interne.

2. Y a-t-il eu atteinte au droit au respect de la vie privée du fils de la requérante tel qu’il est protégé par l’article 8 de la Convention ( Mehmet Ulusoy et autres , précité, § 64) ? En particulier, eu égard à l’obligation procédurale sur le terrain de l’article 8 de la Convention, y avait-il en Roumanie à l’époque des faits un système judiciaire effectif et indépendant apte à établir la cause du handicap du fils de la requérante et, le cas échéant, à obliger les responsables éventuels à répondre de leur actes (voir, Mehmet Ulusoy et autres , précité, § 90 et, mutatis mutandis , Lopes de Sousa Fernandes , précité, § 214) ? À cet égard, l’enquête pénale menée en l’espèce a-t-elle été effective au sens de l’article 8 de la Convention, compte tenu notamment de sa durée et de l’intervention de la prescription pénale (voir, mutatis mutandis , Nicolae Virgiliu Tănase c. Roumanie [GC], no 41720/13, § 171, 25 juin 2019 avec la référence citée) ?