- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 1 martie 2019
- Stat pârât
- SRB
- Concluzia
- Comunicată guvernului
Aksentijević împotriva Serbiei
Traducere în română Auto
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre. Cazul se referă în principal la plângerea reclamantului în temeiul articolelor 6 și 7 din Convenție că a fost condamnat la o perioadă mai lungă de închisoare decât cea aplicabilă la momentul comisiei infracțiunilor legate de proprietate în cauză (a se vedea, de exemplu, și printre alte autoritățile, Ecer și Zeyrek c. Turcia , nr. 29295/95 și 29363/95, ECHR 2001 II, Maktouf și Damjanović v. Bosnia și Herțegovina [GC], nr. 2312/08 și 34179/08, ECHR 2013 (extracte)]. Mai exact, pe baza legislației penale adoptate ulterior, reclamantul a fost condamnat în concomitent ( primenom odredaba o sticaju ) la 17 ani și 9 luni de închisoare care a fost în depășirea pedeapsa maximă de 15 ani prevăzută în codul penal anterior.
A fost o sancțiune mai grea impusă reclamantului decât cea care era aplicabilă la momentul comisionării infracțiunilor în acest caz, astfel cum a fost pronunțată prin art. 7 din Convenție (a se vedea, în special, hotărârile Tribunalului de Primă Instanță, Prvi osnovni sud, și Curtea de Apel, Apelacioni sud, ambele din Belgrad, K.br. 19618/10 – Kv.br. 810/12 și Kž.1. 2691/12 din 26 martie 2012 și, respectiv, 5 septembrie 2012, a avut o audiere echitabilă în determinarea acuzațiilor penale împotriva sa, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție?
Communicated on 1 March 2019
THIRD SECTION
Application no. 57699/13 Nenad AKSENTIJEVIĆ against Serbia lodged on 16 August 2013
SUBJECT MATTER OF THE CASE
The case primarily concerns the applicant’s complaint under Articles 6 and 7 of the Convention that he was sentenced to a longer prison term than the one which was applicable at the time of the commission of the property-related offences in question (see, for example and among other authorities, Ecer and Zeyrek v. Turkey , nos. 29295/95 and 29363/95, ECHR 2001 ‑ II, and Maktouf and Damjanović v. Bosnia and Herzegovina [GC], nos. 2312/08 and 34179/08, ECHR 2013 (extracts)). Specifically, based on the subsequently adopted criminal legislation the applicant was concurrently sentenced ( primenom odredaba o sticaju ) to 17 years and 9 months in prison which was in excess of the maximum prison sentence of 15 years provided for in the earlier Criminal Code.
QUESTIONS tO THE PARTIES 1. Was a heavier penalty imposed on the applicant than the one which was applicable at the time of the commission of the offences in the present case, as proscribed by Article 7 of the Convention (see, in particular, the judgments of the Court of First Instance, Prvi osnovni sud , and the Court of Appeal, Apelacioni sud , both based in Belgrade, K.br. 19618/10 – Kv.br. 810/12 and Kž.1. 2691/12 of 26 March 2012 and 5 September 2012, respectively? 2. Did the applicant have a fair hearing in the determination of the criminal charges against him, in accordance with Article 6 § 1 of the Convention?