SAFIULLIN v. RUSSIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
SAFIULLIN v. RUSSIA (CtEDO, 2019)
Decizia nr. 65526/11 Rustem Gazizovich SAFIULLIN împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care așezează la 5 martie 2019 în calitate de comitet compus din: Alena Poláčková, președinte, Dmitry Dedov, Jolien Schukking, judecători și Fatoș Aracı, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 3 octombrie 2011, După deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIMENTUL Dl Rustem Gazizovich Safiullin este un național rus, care s-a născut în 1956 și trăiește în Ufa. Guvernul rus ("guvernul") a fost reprezentat de dl M. Galperin, reprezentantul Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenția că statul nu i-a oferit asistență juridică adecvată și eficientă în executarea hotărârilor împotriva unei părți private. Prin scrisoarea din 1 martie 2018, reclamantul a fost informat că o parte din cererea sa a fost comunicată Guvernului și că trebuie să fie reprezentat de un avocat în etapele ulterioare ale procedurii. El a fost invitat să prezinte un formular complet de autoritate în termen de zece săptămâni de la data scrisei. În scrisoarea sa din 28 martie 2018, reclamantul a declarat în scurt timp că nu dorește să prezinte observații și că a susținut satisfacție echitabilă. Prin scrisoarea din 17 aprilie 2018 însoțită de o traducere neoficială în rusă, reclamantul a fost reamintit că trebuie să desemneze un reprezentant. El a fost solicitat să facă acest lucru până la 4 iunie 2018. În scrisoarea sa din 10 mai 2018, reclamantul a trimis Curtei o formă de autoritate datată și semnată cu partea referitoare la reprezentantul lăsată în libertate. Scrisoarea a declarat: „... [h]având primit scrisoarea dvs, îmi dau consimțământul la reprezentarea intereselor mele în instanța dvs. ...” Prin scrisoarea din 18 iunie 2018, Curtea a solicitat în mod repetat reclamantului să desemneze un reprezentant până la 6 august 2018. S-a încheiat o copie a scrisorii anterioare a Curții din 17 aprilie 2018 și a traducerii sale neoficiale. Observațiile Guvernului au fost transmise reclamantului prin scrisoarea din 13 iulie 2018 și reclamantul a fost invitat să-și prezinte observațiile în răspuns. A fost amintit că trebuie să fie reprezentat în fața Curții și invitat să prezinte un formular de autoritate completă până la 31 august 2018. În scrisoarea din 27 iulie 2018, reclamantul a confirmat primirea scrisorilor Curții, printre altele, 17 aprilie 2018 și 18 iunie 2018. El a indicat că nu are nici un reprezentant și că a acceptat să fie reprezentat de o persoană desemnată de Curte. El a înscris în mod repetat un formular de autoritate cu partea referitoare la reprezentantul lăsat neschimbat. În ultima sa scrisoare din 31 iulie 2018, reclamantul a confirmat primirea scrisorii Curții din 13 iulie 2018 și a prezentat încă un alt formular de autoritate fără a desemna un reprezentant. Prin scrisoarea din 22 octombrie 2018, trimisă de postul înregistrat, reclamantul a fost reamintit că perioada permisă pentru prezentarea observațiilor a expirat la 14 septembrie 2018 și că nu a fost solicitat nici o prelungire a timpului. Atenția reclamantului a fost atrasă în continuare la articolul (a) și (c) din convenție, care prevede că Curtea poate trage un caz din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la concluzia că reclamantul nu intenționează să urmărească cererea sau, din orice motiv, nu mai este justificat să continue examinarea cererii. La 6 noiembrie 2018 scrisoarea a fost disponibilă la poștă. La 6 decembrie 2018 scrisoarea a fost trimisă înapoi către expeditor și la 4 ianuarie 2019 a ajuns la Curte. Nu s-a răspuns la scrisoarea de mai sus menționată a Registrului. Reclamantul nu a afirmat niciodată, fie în mod explicit, fie în substanță, că a avut dificultăți în găsirea sau numirea unui reprezentant sau că a dorit să-și prezinte propriul caz. Curtea constată, la început, că art. 44 A din Regulamentul Curții stabilește în mod clar că părțile au obligația de a coopera pe deplin în desfășurarea procedurii și, în special, de a lua o astfel de acțiune în cadrul competenței lor, după cum consideră Curtea necesară pentru administrarea corectă a justiției. Curtea constată, de asemenea, că, în conformitate cu art. 36 §§ 2 și 4 din Regulamentul Curții, reclamantul ar trebui reprezentat în fața Curții în urma notificării cererii către Guvern, cu excepția cazului în care președintele Camerei hotărăște altfel. În prezenta cauză, Curtea, în cinci ocazii separate, a informat reclamantul că, în temeiul articolului 36, trebuie să numească un avocat care să își reprezinte interesele în procedurile ulterioare, de două ori scrisorile au fost însoțite de traducere neoficială în limba rusă. Nu s-a răspuns la scrisoarea Registrului din 22 octombrie 2018. În nici o ocazie, reclamantul nu a afirmat nici o dificultate de numire a unui reprezentant, nici depune o cerere de prezentare a propriului caz. Având în vedere cele de mai sus, Curtea ajunge la concluzia că reclamantul nu a cooperat pe deplin în desfășurarea procedurii, conform articolului 44 A din Regulamentul de procedură. Având în vedere comportamentul reclamantului și în absența oricărei circumstanțe speciale privind respectarea drepturilor omului garantate de Convenția sau de protocolele sale, Curtea consideră, în conformitate cu articolul (c) din Convenție, că nu mai este justificat continuarea examinării cererii. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să scoată cererea din lista sa de cazuri. Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 28 martie 2019. Fatoș Aracı Alena Poláčková Președintele adjunct al grefierului