- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 26 noiembrie 2020
- Stat pârât
- RUS
- Articole
- Articolul 5
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 5
Safin împotriva Rusiei
Traducere în română Auto
SECȚIUNEA TERZĂ CAUZĂ DE SAFIN v. RUSSIA (Aplicații nr. 35877/17 și 2 altele - a se vedea lista anexată) HOTĂRÂREA STASBOURG 26 noiembrie 2020 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Safin v. Rusia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Darian Pavli, Președinte, Dmitry Dedov, Peeter Roosma, judecători, și Liv Tigerstedt, secretar adjunct al secțiunii interioare, după ce a deliberat în privat la 5 noiembrie 2020, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat în cererile împotriva Rusiei depuse la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) privind diferitele date indicate în tabelul adăugat de un reclamant, dl Murad Dilshatovich Safin (a se vedea tabelul adăugat).
Reclamantul a fost reprezentat de doamna Olga Vladimirovna Druzhkova, avocat care practică la Moscova. Guvernul Rus (“Guvernul”) a primit notificarea cererilor. FACTE Lista cererilor cu detaliile relevante este prezentată în tabelul adăugat. Reclamantul s-a plâns de lungimea excesivă a detenției anterioare și de lungimea excesivă a revizuirii judiciare a detenției sale. Având în vedere subiectul similar al cererilor și faptul că acestea au fost introduse de unul și de același reclamant, Curtea consideră oportun să le examineze în comun într-o singură hotărâre. ALEGED ÎNCĂLCAREA ARTICOLULUI 5 3 AL CONVENȚIEI Reclamantul se plânge în principal că detenția sa preventivă a fost nerazonabilă. El se bazează pe art. 5 3 din Convenție, care se menționează după cum urmează: art. 5 „3.
Oricine arestat sau reținut în conformitate cu dispozițiile alin. (c) din prezentul articol are dreptul la proces într-un timp rezonabil sau la eliberarea în așteptare. Eliberarea poate fi condiționată prin garanții care pot apărea pentru proces.” Curtea observă că principiile generale referitoare la dreptul la judecată într-un timp rezonabil sau la eliberarea în curs de judecată, astfel cum sunt garantate de art. 5 § 3 din Convenție, au fost exprimate în o serie de hotărâri anterioare (a se vedea, printre multe alte autorități, Kudła c. Polonia [GC], nr. 30210/96, § 110, CEDH 2000 XI, și McKay c. Regatul Unit [GC], nr. 543/03, §§ 41-44, ECHR 2006 X, cu alte trimiteri. În principalul caz de Dirdizov v. Rusia, nr. 41461/10, 27 noiembrie 2012, Curtea a constatat deja o încălcare a aspectelor similare cu cele din acest caz.
10. După examinarea tuturor materialelor care i-au fost prezentate, Curtea nu a constatat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită cu privire la admisibilitatea și meritul acestei plângeri. Având în vedere jurisprudența sa pe această temă, Curtea consideră că în cazul instant, durata detenției anterioare a reclamantului a fost excesivă. 11. Această plângere este, prin urmare, admisibilă și dezvăluie încălcarea articolului 5 § 3 din Convenție. ALTE VIOLĂȚII ALEGATE ÎN CAUZA BON ESTABLIZAT-LAW 12. În cererile nr. 82763/17 și 33633/18, reclamantul s-a plâns cu privire la lungimea excesivă a revizuirii ordonanțelor de detenție în încălcarea cerințelor articolului 5 §§ 4 din Convenție, având în vedere jurisprudența relevantă bine stabilită a Curții (a se vedea tabelul anexat).
Aceste plângeri nu sunt vădit nefondate în sensul articolului 35 § (a) din Convenție, și nu sunt inadmisibile pe niciun alt motiv, în consecință, acestea trebuie să fie declarate admisibile.
După examinarea tuturor informațiilor de dinaintea acesteia, Curtea concluzionează că acestea dezvăluie încălcări ale articolului 5 § 4 din Convenție în lumina constatărilor sale din Idalov v. Rusia [GC], nr. 5826/03, §§ 154-164, 22 mai 2012, Khodorkovskiy v. Rusia, nr. 5829/04, §§ 219-248, 31 Mai 2011, și Lebedev v. Rusia, nr. 4493/04, §§ 75-115, 25 octombrie 2007. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 13. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractanți în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea oferă, dacă este necesar, satisfacție echitabilă părții vătămate.” 14. Reclamantul a solicitat compensarea pentru prejudiciu moral și costuri și cheltuieli pe care le-a suportat.
Respectând documentele în posesie și jurisprudența sa (a se vedea, în special, Pastukhov și Yelagin c. Rusia, nr. 55299/07, 19 Decembrie 2013), Curtea consideră că creanțele formulate de reclamant sunt excesive și că este rezonabil să se atribuie sumele indicate în tabelul adăugat, respingând restul cererilor. 15. Curtea consideră oportun ca rata dobânzii implicite să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale.
Pentru aceste motive, TRIBUNALUL, UNANIMOUS, decide să se alăture cererilor; declara cererile admisibile; declară că a existat o încălcare a articolului 3 din Convenție cu privire la lungimea excesivă a detenției preventive; declară că a existat o încălcare a articolului 4 din Convenție în ceea ce privește celelalte plângeri în temeiul jurisprudenței bine stabilite (a se vedea tabelul adăugat); Deține (a) că Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, sumele indicate în tabelul adăugat, care urmează să fie convertite în moneda statului contestat la rata aplicabilă la data decontare; (b) cea de la expirarea celor trei menționate anterior; Luni până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale; restul cererilor reclamantului pentru satisfacție echitabilă.
Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 26 noiembrie 2020, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții.
Liv Tigerstedt Darian Pavli Președintele Adjunct Registrul interimar APENDIX Lista cererilor depunând plângeri în temeiul articolului 5 § 3 din Convenție (lungime excesivă a detenției anterioare) Cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului Data nașterii Numele reprezentantului și locația Perioada de detenție Durată a detenției Alte plângeri în jurisprudență bine stabilită Sumele acordate pentru prejudiciu material și moral (în euro) [1] Sumele acordate pentru costuri și cheltuieli (în euro) [2] 35877/17 15/05/2017 82763/17 17/11/2017 33633/18 16/07/2018 Murad Dilshatovich SAFIN 27/06/1970 Druzhkova Olga Vladimirovna Moscova 30/05/2016 până la 26/07/2018 an(i) și 1 lună(i) și 27 zile(i) Art. 5 (4) - lungimea excesivă a controlului judiciar al detenției: Hotărârile de detenție ale Curții din Moscova din 26/05/2017, 29/08/2017, 28/11/2017, 24/01/2018, 26/04/2018 au fost susținute la apel de către Camera de apel a Curții din Moscova la 18/07/2017, 10/10/2017, 16/01/2018, 13/03/2018, respectiv 05/06/2018.
THIRD SECTION
CASE OF SAFIN v. RUSSIA (Applications nos. 35877/17 and 2 others - see appended list) JUDGMENT STRASBOURG 26 November 2020 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Safin v. Russia, The European Court of Human Rights (Third Section), sitting as a Committee composed of: Darian Pavli, President, Dmitry Dedov, Peeter Roosma, judges, and Liv Tigerstedt, Acting Deputy Section Registrar, Having deliberated in private on 5 November 2020, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE
The case originated in applications against Russia lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on the various dates indicated in the appended table by one applicant, Mr Murad Dilshatovich Safin (see appended table).
The applicant was represented by Ms Olga Vladimirovna Druzhkova, a lawyer practising in Moscow.
The Russian Government (“the Government”) were given notice of the applications. THE FACTS
The list of the applications with the relevant details is set out in the appended table.
The applicant complained of the excessive length of his pre-trial detention and of the excessive length of judicial review of his detention. THE LAW
JOINDER OF THE APPLICATIONS
6. Having regard to the similar subject matter of the applications and the fact that they were brought by one and the same applicant, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single judgment.
ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 5
§
3 OF THE CONVENTION
7. The applicant complained principally that his pre-trial detention had been unreasonably long. He relied on Article 5 § 3 of the Convention, which reads as follows: Article 5 § 3 “3. Everyone arrested or detained in accordance with the provisions of paragraph 1 (c) of this Article shall be ... entitled to trial within a reasonable time or to release pending trial. Release may be conditioned by guarantees to appear for trial.”
The Court observes that the general principles regarding the right to trial within a reasonable time or to release pending trial, as guaranteed by Article 5 § 3 of the Convention, have been stated in a number of its previous judgments (see, among many other authorities, Kudła v. Poland [GC], no. 30210/96, § 110, ECHR 2000 ‑ XI, and McKay v. the United Kingdom [GC], no. 543/03, §§ 41-44, ECHR 2006 ‑ X, with further references).
In the leading case of Dirdizov v. Russia, no. 41461/10, 27 November 2012, the Court already found a violation in respect of issues similar to those in the present case.
Having examined all the material submitted to it, the Court has not found any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion on the admissibility and merits of this complaint. Having regard to its case-law on the subject, the Court considers that in the instant case the length of the applicant’s pre-trial detention was excessive.
This complaint is therefore admissible and discloses a breach of Article 5 § 3 of the Convention.
OTHER ALLEGED VIOLATIONS UNDER WELL-ESTABLISHED CASE-LAW
12. In applications nos. 82763/17 and 33633/18, the applicant complained about the excessive length of the review of the detention orders in violation of the requirements of Article 5 § 4 of the Convention, given the relevant well-established case-law of the Court (see appended table). These complaints are not manifestly ill-founded within the meaning of Article 35 § 3 (a) of the Convention, nor are they inadmissible on any other ground. Accordingly, they must be declared admissible. Having examined all the material before it, the Court concludes that they disclose violations of Article 5 § 4 of the Convention in the light of its findings in Idalov v. Russia [GC], no. 5826/03, §§ 154-164, 22 May 2012, Khodorkovskiy v. Russia, no. 5829/04, §§ 219-248, 31 May 2011, and Lebedev v. Russia, no. 4493/04, §§ 75-115, 25 October 2007.
APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION
13. Article 41 of the Convention provides: “If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”
The applicant claimed compensation for non-pecuniary damage and costs and expenses he incurred. Regard being had to the documents in its possession and to its case ‑ law (see, in particular, Pastukhov and Yelagin v. Russia, no. 55299/07, 19 December 2013), the Court considers that the claims made by the applicant are excessive and it is reasonable to award the sums indicated in the appended table. It dismisses the remainder of the claims.
The Court considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points. FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY, Decides to join the applications; Declares the applications admissible; Holds that there has been a violation of Article 5 § 3 of the Convention concerning the excessive length of pre-trial detention; Holds that there has been a violation of Article 5 § 4 of the Convention as regards the other complaints under the well-established case-law (see appended table); Holds (a) that the respondent State is to pay the applicant, within three months, the amounts indicated in the appended table, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement; (b) that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points; Dismisses the remainder of the applicant’s claims for just satisfaction. Done in English, and notified in writing on 26 November 2020, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Liv Tigerstedt Darian Pavli Acting Deputy Registrar President APPENDIX List of applications raising complaints under Article 5 § 3 of the Convention (excessive length of pre-trial detention) Application no. Date of introduction Applicant’s name Date of birth Representative’s name and location Period of detention Length of detention Other complaints under well-established case ‑ law Amount awarded for pecuniary and non ‑ pecuniary damage (in euros) [1] Amount awarded for costs and expenses (in euros) [2] 35877/17 15/05/2017 82763/17 17/11/2017 33633/18 16/07/2018 Murad Dilshatovich SAFIN 27/06/1970 Druzhkova Olga Vladimirovna Moscow 30/05/2016 to 26/07/2018 2 year(s) and 1 month(s) and 27 day(s) Art. 5 (4) - excessive length of judicial review of detention: detention orders of the Moscow City Court of 26/05/2017, 29/08/2017, 28/11/2017, 24/01/2018, 26/04/2018 were upheld on appeal by the Appellate Chamber of the Moscow City Court on 18/07/2017, 10/10/2017, 16/01/2018, 13/03/2018, 05/06/2018, respectively. 3,400 1,182 [1] Plus any tax that may be chargeable to the applicant. [2] Plus any tax that may be chargeable to the applicant.