F.S. v. TURKEY

Comunicat la 7 martie 2019 SECȚIUNE Cererea nr. 46715/18 F.S. împotriva Turciei depusă la 26 septembrie 2018 OBIECTUL CAUZEI Reclamantul este un național tadjic, care se presupune că a fugit de țara sa pentru frică de persecuție din cauza convingerilor sale religioase și politice, în special afiliarea sa la Partidul Renașterii Islamice din Tadjikistan. Cererea se referă la expulzarea amenințată a reclamantului în Tadjikistan, precum și la presupusul eșec al instanțelor naționale de a efectua o evaluare adecvată și în timp util a acuzațiilor sale de a fi expus la un risc real de deces sau de netratament dacă ar fi îndepărtat în țara sa de origine. Reclamantul se bazează pe articolele 2, 3 și 6 din convenție. La 5 octombrie 2018, Curtea a hotărât, în interesul părților și conducerea corectă a procedurii dinaintea acesteia, să indice guvernului contestat, în temeiul articolului 39 din Regulamentul de procedură, că reclamantul nu ar trebui să fie eliminat din Turcia până la 22 octombrie 2018. Curtea a hotărât, în continuare, să acorde prioritate cererii în temeiul articolului 41 din Regulamentul de procedură. La 22 octombrie 2018, Curtea a hotărât să prelungească, până la anunțul suplimentar, măsura intermediară indicată în temeiul articolului 39 din Regulamentul Curții. Reclamantul a epuizat toate căile de recurs interne eficace în legătură cu plângerile sale în temeiul articolelor 2 și 3, în conformitate cu art. 35 § 1 din Convenție? În special, procedurile în fața Curții administrative de Istanbul și a Curții Constituționale au constituit un remediu eficace, în sensul articolului 35 § 1 și în sensul articolului 13 din Convenție, în ceea ce privește plângerile reclamantului în temeiul articolelor 2 și 3 din Convenție, având în vedere faptul că niciuna dintre aceste remedii nu a avut un efect suspensiv automat în momentul material, în temeiul modificărilor aduse de articolele 35 și 36 din Decret Lege nr. 676 din 29 octombrie 2016 (a se vedea A.M. c. Țările de Jos , nr. 29094/09 §§ 64-71, 5 iulie 2016)? Părțile sunt solicitate să furnizeze informații cu privire la rezultatul procedurii pe calea de așteptare în fața instanțelor administrative și a Curții Constituționale în ceea ce privește amenințarea expulsirii reclamantei în Tajikistan Reclamantul ar avea un risc real de a fi supus unui tratament în încălcarea articolelor 2 sau 3 din Convenție dacă ar fi deportat în Tajikistan? Autoritățile naționale și instanțele își îndeplinesc obligația de a efectua o examinare adecvată a acuzațiilor reclamantului că ar fi expus unui risc real de deces sau de boală tratament în Tajikistan , după cum prevede articolele 2 și 3 din Convenție (a se vedea mutatis mutandis Auad c. Bulgaria , nr. 46390/10 , §§ 95-108, 11 octombrie 2011; F.G. c. Suedia [GC] , nr. 43611/11, § 127, CEDH 2016; și Babajanov c. Turcia , nr. 49867/08, § 41-49, 10 mai 2016)?

Communicated on 7 March 2019

SECOND SECTION

Application no. 46715/18

F.S.

against Turkey

lodged on 26 September 2018

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The applicant is a Tajik national, who allegedly fled his country for fear of persecution due to his religious and political convictions, in particular, his affiliation with the Islamic Renaissance Party of Tajikistan. The application concerns the applicant’s threatened expulsion to Tajikistan, and the alleged failure of the domestic courts to conduct a proper and timely assessment of his allegations that he would be exposed to a real risk of death or ill-treatment if removed to his home country.

The applicant relies on Articles 2, 3 and 6 of the Convention.

On 5 October 2018 the Court decided, in the interests of the parties and the proper conduct of the proceedings before it, to indicate to the respondent Government, under Rule 39 of the Rules of Court, that the applicant should not be removed from Turkey until 22 October 2018. The Court further decided to give priority to the application under Rule 41 of the Rules of Court. On 22 October 2018 the Court decided to prolong, until further notice, the interim measure indicated under Rule 39 of the Rules of Court.

QUESTION tO THE GOVERNMENT

1.

Is the applicant currently under a threat of deportation from Turkey? If so, is the country of destination Tajikistan?

QUESTIONS tO BOTH PARTIES

1.

Has the applicant exhausted all effective domestic remedies in connection with his complaints under Articles 2 and 3, as required by Article 35 § 1 of the Convention? In particular, did the proceedings before the Istanbul Administrative Court and the Constitutional Court provide an effective remedy, for the purposes of Article 35 § 1 and within the meaning of Article 13 of the Convention, in respect of the applicant’s complaints under Articles 2 and 3 of the Convention, having regard to the fact that neither of those remedies had an automatic suspensive effect at the material time by virtue of the changes brought about by sections 35 and 36 of the Decree Law no. 676 of 29 October 2016 (see

A.M.

v. the Netherlands

, no.

29094/09, §§ 64-71, 5 July 2016)?

The parties are requested to provide information about the outcome of the proceedings pending before the administrative courts and the Constitutional Court in respect of the applicant’s threatened expulsion to Tajikistan

.

2.

Would the applicant face a real risk of being subjected to treatment in breach of Articles 2 or 3 of the Convention if he were to be deported to Tajikistan?

3.

Did the national authorities and courts fulfil their obligation to conduct an adequate examination of the applicant’s allegations that he would be exposed to a real risk of death or ill

‑

treatment if removed to Tajikistan, as required by Articles 2 and 3 of the Convention (see,

mutatis mutandis

,

Auad v.

Bulgaria

, no. 46390/10, §§ 95-108, 11

October 2011;

F.G. v. Sweden

[GC], no. 43611/11, § 127, ECHR 2016; and

Babajanov v.

Turkey

, no.

49867/08, §§ 41-49, 10 May 2016)?