CtEDO 15.03.2019 Auto

GRIGORAȘ ET AUTRES c. RÉPUBLIQUE DE MOLDOVA

RESPONDENT
MDA
HOTĂRÂRE
15.03.2019
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
GRIGORAȘ ET AUTRES c. RÉPUBLIQUE DE MOLDOVA (CtEDO, 2019)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 25435/18 Evghenii GRIGORAȘ împotriva Republicii Moldova și a altor 4 cereri (a se vedea lista din anexă) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 19 martie 2019 într-un comitet compus din Ivana Jelić, președintele Valeriu Grițco, Darian Pavli, judecători și grefier adjunct al secțiunii, Având în vedere cererile menționate mai sus introduse la datele indicate în tabelul anexat, După ce au intenționat, face următoarea decizie ÎN FAȚĂ Lista părților reclamante figurează în anexă. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, așa cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamanții sunt sau au fost încarcerați (a se vedea lista din anexă) în locuri de detenție în Republica Moldova. În cererile lor, aceștia denunță condițiile de detenție și lipsa asistenței medicale adecvate stării lor de sănătate. Dreptul intern și textele relevante la 1 ianuarie 2019, modificările Codului de procedură penală, introduse de legile n 163 din 20 iulie 2017 și nr 272 din 29 noiembrie 2018 au intrat în vigoare și prevăd introducerea unei noi acțiuni preventive și compensatorii pentru a se plânge de condiții de detenție nefavorabile. Conform acestor noi dispoziții, persoanele care au o cerere pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, referitoare la condițiile de detenție a acestora, pot exercita, în termen de patru luni de la 1 ianuarie 2019, acțiunea menționată anterior. Dreptul și documentele interne relevante, precum și textele Consiliului Europei sunt prevăzute în Draniceru c. Republica Moldova ((dec.), n 3575/15, § 10-19, 12 februarie 2019). GRIEFS Invocând art. 3 din Convenție, reclamanții se plâng de condițiile materiale ale detenției lor, pe care le consideră contrare acestei dispoziții, precum și de absența îngrijirii medicale în detenție. 30018/18/13 și 25435/18 denunță, de asemenea, absența unei căi de atac interne efective, în sensul art. 13 din Convenție, pentru a-și exercita drepturile prevăzute la art. 3 din Convenție. Având în vedere similitudinea cererilor, Curtea consideră că este adecvat să le examineze împreună într-o singură decizie, în conformitate cu art. 42 alineatul (1) din Regulamentul său de procedură. Cu privire la obiecțiunile întemeiate pe art. 3 din Convenția privind absența asistenței medicale în detenție În urma unei examinări aprofundate a elementelor care i-au fost furnizate, Curtea consideră că reclamanții nu și-au prezentat afirmațiile cu privire la o lipsă de asistență medicală în detenție. Comisia remarcă faptul că, fie nu au furnizat nicio dovadă în acest sens, fie documentația medicală prezentată a arătat că reclamanții în cauză au fost examinați de medici și au primit îngrijire medicală de fiecare dată când a fost necesar. În general, Comisia observă că părțile interesate nu au furnizat dovezi care să arate că starea lor ar fi necesitat asistență medicală specifică sau că ar fi solicitat un tratament specific și că nu le-ar fi primit. Prin urmare, Curtea apreciază că această parte a obiecțiunilor întemeiate pe art. 3 din Convenție este în mod evident greșit întemeiată și că trebuie respinsă ca inadmisibilă, în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din Convenție. Cu privire la condiiile materiale de detenie care creează o nouă cale de atac internă Curtea constată că, începând cu 1 În ianuarie 2019, justițiabilii pot exercita o nouă cale de atac pentru a denunța condițiile detenției lor. În recenta sa decizie Dranicru (Decizia menționată anterior, punctul 26-41), Comisia a analizat dispozițiile referitoare la această cale de atac și-a exprimat în mod clar eficacitatea. În ceea ce privește primul caz, instanța judecătorească judecătorească sesizată de o persoană condamnată poate, în cazul în care consideră plângerea întemeiată, să solicite instanței judecătorești competente să corecteze situația în termen de maximum 15 zile și, la sfârșitul acestui termen, administrația judecătorească trebuie să informeze judecătorul cu privire la măsurile concrete luate. În ceea ce privește componenta compensatorie, judecătorul poate: să dispună de reducerea pedepsei condamnatului, în termen de una până la trei zile de eliberare a pedepsei pentru 10 zile de detenție în condiții necorespunzătoare și (b) în cazul în care predarea pedepsei nu este suficientă pentru despăgubirea condamnatului sau în cazul în care detenția în condiții inadecvate este mai mică de 10 zile, să acorde condamnatului o compensație cu maximum două unități convenționale, adică 100 lei moldovene (aproximativ 5,10 EUR în funcție de cursul de schimb oficial în vigoare la 1 ianuarie 2019), pentru fiecare zi de detenție în condiții inadecvate. Persoanele deținute necondamnat pot fi despăgubite de instanța care stabilește pedeapsa privativă de libertate, conform următoarei formule: două zile de eliberare a sentinței pentru o zi de detenție provizorie în condiții nefavorabile. În cazul în care nu se poate aplica pedeapsa cu închisoarea, acuzatul/inculpatul poate iniția o acțiune civilă pentru a fi despăgubit. Curtea amintește că a considerat deja că noua cale de atac introdusă în Republica Moldova ar putea fi considerată a priori ca fiind efectivă și că prezenta, în principiu, perspective de redresare adecvată a încălcărilor Convenției care rezultă din condițiile nefavorabile de detenție (Draniceru, decizia menționată anterior, punctul 41). Epuizarea noii căi de atac interne Curtea amintește că principiile relevante aplicabile în materie de epuizare a căilor de atac interne introduse ca urmare a unei hotărâri-pilot sunt în prezent bine stabilite (a se vedea, printre multe altele, Demopoulos și alții c. Turcia (dec.) [GC], n 46113/99 și 7 alții, §§ 69-70 și 87-88, CEDH 2010, Stella și alții (dec.), n 49169/09 și altele, § 38-41, 16 septembrie 2014 și Domján c. Ungaria (dec.), nr. 5433/17, § 31-34, 14 noiembrie 2017). În special din această jurisprudență rezultă că, chiar dacă epuizarea căilor de atac interne apreciază, în principiu, la data depunerii cererii în fața Curții, această normă suferă de excepții care se pot justifica prin circumstanțele unei anumite cauze, în special atunci când o cale de atac a fost introdusă în urma unei hotărâri pilot a Curții. Curtea a considerat deja că noua acțiune în materie de condiții de detenție introdusă în ordinea juridică moldovenească era a priori efectivă, că este justificat să se aplice o excepție de la principiul epuizării căilor de atac interne și că justițiabilii trebuiau să își dea acordul (Draniceru, decizia menționată anterior, § 41, 43-44). În acest sens, Curtea ia act de faptul că noua acțiune este deschisă reclamanților și că aceștia pot fi revocați în termen de patru luni de la 1 ianuarie 2019. 10. În lumina celor de mai sus, Comisia consideră că reclamanții, cu condiția ca aceștia să fi fost întemnițați în condiții contrare articolului 3 din convenție, trebuie să se prevaleze de noua acțiune în cauză pentru a obține recunoașterea la nivel național a încălcării și, dacă este cazul, o compensare adecvată. În același timp, aceasta precizează că, în cazul în care aceștia nu obțin câștig de cauză la nivel național, li se va da dreptul de a introduce o nouă cerere în fața Curții în termen de șase luni de la epuizarea noii căi de atac (Draniceru, decizie menționată anterior, § 45). Curtea precizează încă o dată că aceasta își rezervă posibilitatea de a examina coerența jurisprudenței instanțelor interne cu propria jurisprudență, precum și eficacitatea acțiunilor atât în teorie, cât și în practică. În orice caz, sarcina probei privind eficiența acțiunilor va afecta apoi statul pârât (ibidem, § 46). Prin urmare, în temeiul articolului 35 alineatul (1) și al articolului 4 din Convenție, instanța a considerat deja că noua cale de atac este, în principiu, efectivă în sensul articolului 35 alineatul (1) din Convenție (Draniceru) (art. 13 din Convenție). Având în vedere legătura dintre această dispoziție și art. 13 din convenție, Comisia consideră că această constatare este valabilă și în ceea ce privește prezenta convenție (ibidem, § 49). Decide să se alăture cererilor Declară cererile inadmisibile. Făcută în limba franceză și comunicată în scris la 28 martie 2019. Hasan Bakurc.Ivana Jelić Grefier Adjunct Președinte Anexă Cerere N Introduse Solicitant Data nașterii Locul nașterii Locul nașterii Cetățenia reprezentat de Griefs invocat 25435/18 24/05/2018 Evghenii GRIGORAȘ 30/04/1960 Chisinau moldove Articol 3 30018/18 19/06/2018 Vladimir CRINIȚCHI 05/02/1988 Chisinau moldave art. 3 37740/18 18/07/2018 David DAVITEAN 29/05/1986 Chisinau armenien,moldave Vadim VIERU Articole 3 și 13 760/19 12/12/2018 Valeriu CUCUCU 11/11/1970 Tohatin moldave Alexandru POSTICĂ Articolele 3 și 13 6556/19 23/01/2019 Vasile DRAGULEA 04/10/1957 Causeni moldov Veaceslav TURCAN Articolele 3 și 13

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2019-03-19
0,98
BULGACOV ET AUTRES c. RÉPUBLIQUE DE MOLDOVA
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 54187/15 Ion BULGACOV contre la République de Moldova et 41 autres requêtes (voir liste en annexe) La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 19 mars 2019 en un comité comp
CtEDO 2019-03-19
0,98
FILAT ET AUTRES c. RÉPUBLIQUE DE MOLDOVA
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 11657/16 Vladimir FILAT contre la République de Moldova et 4 autres requêtes (voir liste en annexe) La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 19 mars 2019 en un comité com
CtEDO 2019-03-15
0,98
COBÎLCEANU ET AUTRES c. RÉPUBLIQUE DE MOLDOVA
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 72239/16 Dionisie COBÎLCEANU contre la République de Moldova et 12 autres requêtes (voir liste en annexe) La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 19 mars 2019 en un comi
CtEDO 2019-03-19
0,97
CODREANU ET AUTRES c. RÉPUBLIQUE DE MOLDOVA
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 22927/09 Maric CODREANU contre la République de Moldova et 23 autres requêtes (voir liste en annexe) La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 19 mars 2019 en un comité co
CtEDO 2019-03-19
0,97
BABAN ET AUTRES c. RÉPUBLIQUE DE MOLDOVA
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 3282/12 Igor BABAN contre la République de Moldova et 31 autres requêtes (voir liste en annexe) La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 19 mars 2019 en un comité composé
Sursă