SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 11657/16 Vladimir FILAT împotriva Republicii Moldova și alte 4 cereri (a se vedea lista din anexă) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 19 martie 2019 într-un comitet compus din Ivana Jelić, președinte, Valeriu Grițeco, Darian Pavli, judecători, și din Hasan Bakkarci, grefier adjunct al secțiunii; Având în vedere cererile menționate mai sus introduse la datele indicate în tabelul anexat, După ce au intenționat, face următoarea decizie ÎN FAȚĂ Lista părților reclamante figurează în anexă. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, așa cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamanții sunt sau au fost încarcerați (a se vedea lista din anexă) în locuri de detenție în Moldova. În cererile lor, aceștia denunță condițiile de detenție, pe care le descriu în detaliu. Dreptul intern și textele relevante la 1 ianuarie 2019, modificările la Codul de procedură penală, introduse de legile nr. 163 din 20 iulie 2017 și nr 272 din 29 iulie 2019 În noiembrie 2018, acestea au intrat în vigoare și prevăd introducerea unei noi acțiuni preventive și compensatorii pentru a se plânge de condițiile precare de detenție. Conform acestor noi dispoziții, persoanele care au o cerere pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, referitoare la condițiile de detenție a acestora, pot exercita, în termen de patru luni de la 1 ianuarie 2019, acțiunea menționată anterior. Dreptul și documentele interne relevante, precum și textele Consiliului Europei sunt prevăzute în Draniceru c. Republica Moldova ((dec.), n 3575/15, § 10-19, 12 februarie 2019). GRIEFS Invocând art. 3 din Convenție, reclamanții se plâng de condițiile materiale ale detenției lor, pe care le consideră contrare acestei dispoziții. În cererile n 15469/17 și 19317/17, ei susțin, încă din perspectiva acestui articol, că nu au primit îngrijiri medicale adecvate în detenție. În plus, cei interesați se plâng de încălcarea diferitelor articole ale Convenției și ale protocoalelor sale. Având în vedere similitudinea cererilor, Curtea consideră că este adecvat să le examineze împreună într-o singură decizie, în conformitate cu art. 42 alineatul (1) din Regulamentul său de procedură. Curtea ia notă de faptul că, începând cu 1 ianuarie 2019, justițiabilii pot exercita o nouă acțiune pentru a denunța condițiile detenției lor. În recenta sa decizie Draniceru (Decizia menționată anterior, §§ 26-41), Curtea a analizat dispozițiile referitoare la această acțiune și-a exprimat opinia cu privire la eficacitatea acesteia. Noua cale de atac include o componentă preventivă și o altă compensare. În ceea ce privește primul caz, instanța judecătorească judecătorească sesizată de o persoană condamnată poate, în cazul în care consideră plângerea întemeiată, să solicite instanței judecătorești competente să corecteze situația în termen de maximum 15 zile și, la sfârșitul acestui termen, administrația judecătorească trebuie să informeze judecătorul cu privire la măsurile concrete luate. În ceea ce privește componenta compensatorie, judecătorul poate: să dispună de reducerea pedepsei condamnatului, în termen de una până la trei zile de eliberare a pedepsei pentru 10 zile de detenție în condiții necorespunzătoare și (b) în cazul în care predarea pedepsei nu este suficientă pentru despăgubirea condamnatului sau în cazul în care detenția în condiții inadecvate este mai mică de 10 zile, să acorde condamnatului o compensație cu maximum două unități convenționale, adică 100 lei moldovene (aproximativ 5,10 EUR în funcție de cursul de schimb oficial în vigoare la 1 ianuarie 2019), pentru fiecare zi de detenție în condiții inadecvate. Persoanele necondamnate pot fi despăgubite de instanța care stabilește pedeapsa privativă de libertate, în conformitate cu următoarea formulă: : două zile de eliberare a pedepsei pentru o zi de detenție provizorie în condiții necorespunzătoare. În cazul în care nu se poate aplica predarea pedepsei, acuzatul/inculpatul poate iniția o acțiune civilă pentru a fi demascat. Curtea amintește deja că a considerat că noua cale de atac introdusă în Republica Moldova putea a priori să fie considerată efectivă și efectivă, în principiu prezenta perspective de redresare corespunzătoare a încălcărilor Convenției care rezultă din condițiile de detenție nefavorabile (Draniceru, decizia menționată anterior, punctul 41). Epuizarea noii căi de atac interne Curtea amintește că principiile relevante aplicabile în materie de epuizare a căilor de atac interne introduse ca urmare a unei hotărâri-pilot sunt în prezent bine stabilite (a se vedea, printre multe altele, Demopoulos și alții c. Turcia (dec.) [GC], n 46113/99 și 7 alții, §§ 69-70 și 87-88, CEDH 2010, Stella și alții (dec.), n 49169/09 și altele, § 38-41, 16 septembrie 2014 și Domján c. Ungaria (dec.), nr. 5433/17, § 31-34, 14 noiembrie 2017).În special din această jurisprudență rezultă că, deși epuizarea căilor de atac interne apreciază, în principiu, la data depunerii cererii în fața Curții, această normă suferă de excepții care se pot justifica prin circumstanțele unui anumit caz, în special atunci când a fost introdusă o cale de atac în urma unei hotărâri-pilot a Curții. Curtea a considerat deja că noua acțiune în materie de condiții de detenție introdusă în ordinea juridică moldovenească era a priori efectivă, că este justificat să se aplice o excepție de la principiul epuizării căilor de atac interne și că justițiabilii trebuiau să își dea acordul (Draniceru, decizia menționată anterior, § 41, 43-44). În sensul prezentei cauze, Curtea constată că noua acțiune este deschisă reclamanților și că acestea pot fi acordate în termen de patru luni de la 1 ianuarie 2019. Având în vedere cele de mai sus, Comisia consideră că, în măsura în care părțile interesate susțin că au fost încarcerați în condiții materiale contrare articolului 3 din convenție, trebuie să se prevaleze de noua acțiune în cauză pentru a obține recunoașterea la nivel național a încălcării și, dacă este cazul, o compensare adecvată. În același timp, aceasta precizează că, în cazul în care aceștia nu obțin câștig de cauză la nivel național, li se va da dreptul de a introduce o nouă cerere în fața Curții în termen de șase luni de la epuizarea noii căi de atac (Draniceru, decizia menționată anterior, § 45). Curtea precizează încă o dată că aceasta își rezervă posibilitatea de a examina coerența jurisprudenței instanțelor interne cu propria jurisprudență, precum și eficacitatea acțiunilor atât în teorie, cât și în practică. În orice caz, sarcina probei privind eficiența acțiunilor va afecta apoi statul pârât (ibidem, § 46). Prin urmare, în temeiul articolului 35 alineatul (1) și al articolului 4 din Convenție, partea reclamantă trebuie să fie respinsă pentru a nu epuiza căile de atac interne. În plus, reclamanții se plâng de încălcarea diferitelor articole ale convenției și ale protocoalelor sale. În plus, reclamanții din cererile nr. 15469/17 și 19317 denunță, pe teren, art. 3 din convenție, lipsa îngrijirii în detenție 13. Curtea nu consideră că este în măsură să se pronunțe cu privire la necesitatea de a comunica aceste obiecțiuni guvernului pârât în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul său de procedură și amână examinarea acestora. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, hotărăște să unească hotărârile pronunțate inadmisibile cu privire la acesta întemeiat pe art. 3 din Convenia privind condiiile materiale de detenie Ziua examinarea altor obiecțiuni ale reclamanților, inclusiv a celor formulate în cererile nr. 15469/17 și 19317/17 din art. 3 din convenție, referitoare la o absență a asistenței medicale în detenție. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 28 martie 2019. Hasan Bak Reprezentat de Grief cu privire la condițiile materiale de detenție Grief cu o lipsă de îngrijire în detenție 11657/16 08/12/2015 Vladimir filat 06/05/1969 Chișinău moldove Victor MUNTEANU Articol 3 15469/17 15/02/2017 Ion MOTPAN 12/04/1959 Seliște moldove Veronica PASCAL Articol 3 art. 3 18095/17 27/02/2017 Vladimir ȚURCANU 23/03/1977 Durlești Moldoven Andrei BIVOL art. 3 19317/17 28/02/2017 Chirică LAZĂR 19/03/1961 Chișinău moldova Vitalie ZAMĂ art. 3 art. 3 27813/17 04/04/2017 Roman ZVEZDENCO 03/11/1984 Ungheni moldoven Augustin PROCOPOVICI art. 3
Requête n
o
11657/16
Vladimir FILAT contre la République de Moldova
et 4 autres requêtes
(voir liste en annexe)
La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 19 mars 2019 en un comité composé de
:
Ivana Jelić,
présidente,
Valeriu Grițco,
Darian Pavli,
juges,
et de Hasan Bakırcı,
greffier adjoint de section,
Vu les requêtes susmentionnées introduites aux dates indiquées dans le tableau joint en annexe,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
1.
La liste des parties requérantes figure en annexe.
A.
Les circonstances de l’espèce
2.
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les requérants, peuvent se résumer comme suit.
3.
Les requérants sont ou étaient incarcérés (voir la liste en annexe) dans des lieux de détention en Moldova. Dans leurs requêtes, ils dénoncent les conditions de leur détention, qu’ils décrivent en détail.
B.
Le droit interne et les textes pertinents
4.
Le 1
er
janvier 2019, des modifications au code de procédure pénale, introduites par les lois n
o
163 du 20 juillet 2017 et n
o
272 du 29
novembre 2018, sont entrées en vigueur. Elles prévoient la mise en place d’un nouveau recours préventif et compensatoire pour se plaindre des mauvaises conditions de détention.
5
.
Selon ces nouvelles dispositions, les personnes qui ont une requête pendante devant la Cour européenne des droits de l’homme, relative aux conditions de leur détention peuvent exercer, dans un délai de quatre mois à partir du 1
er
janvier 2019, le recours susmentionné.
6.
Le droit et les documents internes pertinents ainsi que les textes du Conseil de l’Europe sont énoncés dans
Draniceru c. République de Moldova
((déc.), n
o
31975/15, §§ 10-19, 12 février 2019).
7.
Invoquant l’article 3 de la Convention, les requérants se plaignent des conditions matérielles de leur détention, qu’ils qualifient de contraires à cette disposition. Dans les requêtes n
os
15469/17 et 19317/17, ils allèguent, toujours sous l’angle de cet article, ne pas avoir reçu des soins médicaux adéquats en détention.
8.
Par ailleurs, les intéressés se plaignent de la violation de différents articles de la Convention et de ses Protocoles.
A.
Sur la jonction des requêtes
1.
Compte tenu de la similitude des requêtes, la Cour estime approprié de les examiner conjointement en une seule décision, en application de l’article 42 § 1 de son règlement.
B.
Sur le grief tiré de l’article 3 de la Convention relatif aux conditions matérielles de détention
1.
Création d’une nouvelle voie de recours interne
2.
La Cour note que, depuis le 1er janvier 2019, les justiciables peuvent exercer un nouveau recours pour dénoncer les conditions de leur détention. Dans sa récente décision Draniceru (décision précitée, §§ 26-41), elle a analysé les dispositions relatives à ce recours et s’est prononcée sur son efficacité. Il en ressort ce qui suit.
3.
Le nouveau recours comprend un volet préventif et un autre compensatoire. Pour ce qui est du premier, le juge d’instruction saisi par une personne condamnée peut, s’il estime la plainte fondée, ordonner à l’établissement pénitentiaire de redresser la situation dans un délai maximal de quinze jours et, à l’issue de ce délai, l’administration pénitentiaire doit informer le juge des mesures concrètes prises. Quant au volet compensatoire, le juge peut
: a)
disposer la réduction de la peine du condamné, à raison de un à trois jours de remise de peine pour dix jours de détention dans des conditions inadéquates, et b)
lorsque la remise de peine n’est pas suffisante pour dédommager le condamné ou lorsque la détention dans des conditions inadéquates est inférieure à dix jours, octroyer au condamné un dédommagement pécuniaire d’un montant maximal de deux unités conventionnelles, soit 100 lei moldaves (environ 5,10 euros selon le taux de change officiel en vigueur au 1
er
janvier 2019), pour chaque jour de détention dans des conditions inadéquates.
4.
Les personnes détenues non condamnées peuvent être dédommagées par le tribunal qui fixe l’éventuelle peine privative de liberté, selon la formule suivante
: deux jours de remise de peine pour un jour de détention provisoire dans de mauvaises conditions. Dans le cas de figure où la remise de peine ne peut pas être appliquée, le prévenu/l’accusé peut engager une action civile pour être dédommagé.
5.
La Cour rappelle avoir déjà estimé que la nouvelle voie de recours instaurée en République de Moldova pouvait
a priori
être considérée comme effective et qu’elle présentait, en principe, des perspectives de redressement approprié des violations de la Convention résultant des mauvaises conditions de détention (
Draniceru
, décision précitée, § 41).
2.
Épuisement de la nouvelle voie de recours interne
6.
La Cour rappelle que les principes pertinents applicables en matière d’épuisement des voies de recours internes instaurées à la suite d’un arrêt pilote sont désormais bien établis (voir, parmi beaucoup d’autres,
Demopoulos et autres c. Turquie
(déc.) [GC], n
os
46113/99 et 7 autres, §§
69-70 et 87-88, CEDH 2010,
Stella et autres c. Italie
(déc.), n
os
49169/09 et autres, §§ 38-41, 16
septembre 2014, et
Domján c. Hongrie
(déc.), n
o
5433/17, §§ 31-34, 14
novembre 2017). Il résulte notamment de cette jurisprudence que, même si l’épuisement des voies de recours internes s’apprécie en principe à la date d’introduction de la requête devant la Cour, cette règle souffre des exceptions qui peuvent se justifier par les circonstances d’une affaire donnée, en particulier lorsqu’une voie de recours a été instaurée à la suite d’un arrêt pilote de la Cour.
7.
La Cour a déjà estimé que le nouveau recours en matière de conditions de détention introduit dans l’ordre juridique moldave était
a priori
effectif, qu’il était justifié d’appliquer l’exception au principe de l’épuisement des voies de recours internes, et que les justiciables devaient l’exercer (
Draniceru
, décision précitée, §§ 41, 43-44).
8.
Se tournant vers la présente affaire, la Cour note que le nouveau recours est ouvert aux requérants et que ceux-ci peuvent l’exercer dans un délai de quatre mois à partir du 1
er
janvier 2019.
9.
À la lumière de ce qui précède, elle considère que les intéressés, pour autant qu’ils allèguent avoir été incarcérés dans des conditions matérielles contraires à l’article 3 de la Convention, doivent se prévaloir du nouveau recours en question afin d’obtenir au niveau national la reconnaissance de la violation et, le cas échéant, une compensation adéquate. En même temps, elle précise que, s’ils n’obtiennent pas gain de cause au niveau national, il leur sera loisible d’introduire une nouvelle requête devant la Cour dans un délai de six mois après l’épuisement de la nouvelle voie de recours (
Draniceru
, décision précitée, § 45).
10.
La Cour précise encore une fois qu’elle se réserve la possibilité d’examiner la cohérence de la jurisprudence des juridictions internes avec sa propre jurisprudence ainsi que l’effectivité des recours tant en théorie qu’en pratique. En tout état de cause, la charge de la preuve concernant l’effectivité des recours pèsera alors sur l’État défendeur (
ibidem
, § 46).
11.
Il s’ensuit que le grief des requérants tiré des conditions matérielles inadéquates de détention doit être rejeté pour non-épuisement des voies de recours internes, en application de l’article 35 §§ 1 et 4 de la Convention.
C.
Sur les autres griefs
12.
Les requérants se plaignent en outre de la violation de différents articles de la Convention et de ses Protocoles. Par ailleurs, les requérants dans les requêtes n
os
15469/17 et 19317/17 dénoncent, sur le terrain de l’article 3 de la Convention, une absence de soins en détention.
13.
La Cour ne s’estime pas en mesure de se prononcer sur la nécessité de communiquer ces griefs au gouvernement défendeur conformément à l’article 54 § 2 b) de son règlement et ajourne leur examen.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Décide
de joindre les requêtes
;
Déclare
irrecevables le grief tiré de l’article 3 de la Convention relatif aux conditions matérielles de détention
;
Ajourne
l’examen des autres griefs des requérants, y compris de celui tiré dans les requêtes n
os
15469/17 et 19317/17 de l’article 3 de la Convention, relatif à une absence de soins en détention.
Fait en français puis communiqué par écrit le 28 mars 2019.
Hasan Bakırcı
Ivana Jelić
Greffier adjoint
Présidente
N
o
Requête N
o
Introduite le
Requérant
Date de naissance
Lieu de résidence
Nationalité
Représenté par
Grief relatif aux conditions matérielles de détention
Grief tiré d’une absence de soins en détention
1.
11657/16
08/12/2015
Vladimir FILAT
06/05/1969
Chișinău
moldave
Victor MUNTEANU
Article 3
-
2.
15469/17
15/02/2017
Ion MOȚPAN
12/04/1959
Seliște
moldave
Veronica PASCAL
Article 3
Article 3
3.
18095/17
27/02/2017
Vladimir ȚURCANU
23/03/1977
Durlești
moldave
Andrei BIVOL
Article 3
-
4.
19317/17
28/02/2017
Chirică LAZĂR
19/03/1961
Chișinău
moldave
Vitalie ZAMĂ
Article 3
Article 3
5.
27813/17
04/04/2017
Roman ZVEZDENCO
03/11/1984
Ungheni
moldave
Augustin PROCOPOVICI
Article 3
-