Yatsevich împotriva Rusiei

Comunicat la 19 martie 2019 THIRD SECTION Cererea nr. 43229/18 Yuliya Sergeyevna YATSEVICH și Yaroslav Artemovich YATSEVICH împotriva Rusiei depusă la 3 septembrie 2018 DECLARAREA FACTELOR Reclamanții, dna Yuliya Sergeyevna Yatsevich („prima reclamantă”) și Yaroslav Artemovich Yatsevich („a doua reclamantă”), care sunt mamă și fiu, sunt resortisanți ruși, care s-au născut în 1983 și, respectiv, în 2011 și trăiesc în St Petersburg. Ele sunt reprezentate în fața Curții de către dna V. Kogan și dl E. Wesselink, avocați care practică, respectiv, la Moscova și Utrecht. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. Contextul cazului La 11 noiembrie 2005, primul reclamant s-a căsătorit cu A.Y.

Ei și-au stabilit reședința la St Petersburg. La 16 martie 2011, primul reclamant a dat naștere fiului lor, al doilea reclamant. La 1 decembrie 2014, căsătoria dintre primul reclamant și A.Y. a fost dizolvată oficial. În conformitate cu un acord între primul reclamant și A.Y., al doilea reclamant a fost de a continua reședința cu mama sa. Procedințe pentru determinarea locului de ședere al doilea reclamant În vara anului 2015, primul reclamant a depus o cerere la Curtea de district Kuybyshevskiy din St. Petersburg („Tribunalul de district”) pentru o ordonanță de reședință în ceea ce privește al doilea reclamant și o determinare a condițiilor acordurilor de contact ale A.Y. cu el. La 22 octombrie 2015 A.Y.

a luat al doilea reclamant din grădinița sa și a refuzat să-l returneze la primul reclamant. El a depus o reclamație care solicită un ordin de reședință în favoarea sa. (a) Ordinea provizorie de reședință și procedurile de punere în aplicare în urma procedurilor de punere în aplicare La 14 ianuarie 2016, Curtea de District a hotărât că, în așteptarea rezultatului procedurii de reședință, copilul ar trebui să locuiască cu mama sa, prima reclamantă, și să mențină contact cu tatăl său, A.Y. La 19 ianuarie 2016, Serviciul Inter-District Bailiffs din San Petersburg a deschis proceduri pentru executarea deciziei intermediare de mai sus. La 2 februarie 2016, s-a lansat în cadrul procedurii de executare o căutare a celui de-al doilea reclamant.

La 26 februarie și 26 aprilie 2016, s-a impus o amendă administrativă de 2 000 de ruble ruse (RUB) fiecare pentru privarea contactului celui de-al doilea reclamant cu mama sa. La 31 mai 2016 A.Y. a fost avertizat că a trebuit să-l predea pe cel de-al doilea reclamant la primul reclamant. (b) Ordinea finală de reședință și procedurile de punere în aplicare ulteriore La 22 septembrie 2016, Tribunalul de district a acordat primul reclamant cererea și a hotărât că al doilea reclamant ar trebui să rezidă cu ea. Curtea de district a stabilit în continuare condițiile acordurilor de contact ale A.Y. cu al doilea reclamant. Cererea de reședință a A.Y. în ceea ce privește cel de-al doilea reclamant a fost respinsă.

La 13 februarie 2017 Curtea orașului Sf. Petersburg a susținut hotărârea în apel. La 28 martie 2017, la ședința tatălui său, în orașul Shali, în Republica Chechenă, a fost stabilită locul de rezidență al celui de-al doilea reclamant.

Iulie 2017, un judecător de la Serviciul Inter-District Bailiffs din St Petersburg a instituit o procedură pentru executarea hotărârii din 22 septembrie 2016. La 21 iulie 2017, judecătorul de la Serviciul Inter-District Bailiffs din St Petersburg a atribuit un judecător de la Serviciul Inter-District Bailiffs Shali pentru a lua măsurile necesare pentru executarea hotărârii din 22 În septembrie 2016. La 26 iulie 2017, judecătorii din Serviciul Inter-District Bailiffs au încercat să pună în aplicare hotărârea din 22 septembrie 2016. Cu toate acestea, executarea nu a putut avea loc din cauza absenței primului reclamant, care a informat judecătorii din incapacitatea ei de a participa la telegram în ziua anterioară (datorită unei notificări neobișnuite a măsurii de punere în aplicare).

La 27 octombrie 2017, judecătorul din Serviciul Inter-District Bailiffs din St. Petersburg a transferat procedurile de aplicare la Serviciul Inter District Bailiffs Shali. La 22 noiembrie 2017, judecătorul subședinte al Serviciului Shali Inter-District Bailiffs a acceptat procedurile de executare. Între timp, A.Y. a solicitat Curtea Orașului Shali un ordin de reședință în ceea ce privește cel de-al doilea reclamant. Cu toate acestea, prin decizia finală din 23 ianuarie 2018, Curtea Supremă a Republicii Chechene a întrerupt această procedură. La 23 ianuarie 2018, a fost făcută o altă încercare de către judecători de a preda cel de-al doilea reclamant la primul reclamant, fără succes. Înregistrările încercării de executare au indicat că „ copilul a refuzat să aibă o comunicare strânsă cu mama și să rămână singur cu ea”.

Înregistrările conțin, de asemenea, o notă scrisă de avocatul primului reclamant, în sensul că judecătorul a întrebat pe cel de-al doilea reclamant, în prezența tatălui său, dacă dorește să plece cu primul reclamant. Acesta a conținut, în plus, o notă scrisă de către primul reclamant în sensul faptului că încercarea de executare a fost realizată fără participarea autorităților de îngrijire a copiilor și că al doilea reclamant i-a informat că nu locuiește în locul ales pentru încercarea de executare a executării. La 7 mai 2018, procedurile de punere în aplicare au fost transferate la Serviciul Regional de Bailiffs din Moscova, având în vedere faptul că A.Y. s-a mutat din Republica Chechenă în regiunea Moscova cu al doilea reclamant.

La 14 mai 2018 judecătorii din Serviciul Regional de la Moscova au făcut două încercări suplimentare pentru a preda al doilea reclamant la primul reclamant. Prima încercare a fost făcută la grădinița de grădiniță a doua reclamant și a doua la biroul judecătorilor. Înregistrările încercărilor de executare indică faptul că executarea nu a putut avea loc din cauza starei emoționale a celui de-al doilea reclamant. La 9 august 2018, reclamanții au fost reuniți. Procedințe de compensare La 13 iunie 2017, prima reclamantă a introdus o procedură împotriva Serviciului Federal de Bailiffs, care urmărește să recupereze prejudiciu moral cauzate de neaprobarea restituirii celui de-al doilea reclamant. La 6 septembrie 2017 Curtea de district Meshchanskiy din Moscova a acordat primul reclamant cererea și a acordat RUB 50.000 [1] în compensare pentru prejudiciu moral.

La 4 mai 2018 Curtea de oraș din Moscova a susținut hotărârea privind recursul. Legea și practicile interne relevante Pentru dispozițiile relevante ale dreptului intern se vedea Pakhomova v. Russia (nr. 22935/11, §§ 91-112, 24 octombrie 2013). COMPLAINTE Primul reclamant se plânge, în numele său și al doilea reclamant, de faptul că autoritățile naționale nu își îndeplinesc obligațiile pozitive în temeiul articolului 8 din Convenție, neasigurând aplicarea promptă și eficientă a hotărârilor instanțelor interne care au determinat că locul de ședere al doilea reclamant ar trebui să fie cu primul reclamant.

Reclamanții se plâng, în special, de absența unui cadru de reglementare eficace a mecanismului de aplicare a măsurilor care ar determina o metodă de aplicare a hotărârilor care obliga unul dintre părinții să predea copilul către celălalt părinte; lipsa cooperării între serviciile judecătorilor din diferite regiuni; lipsa sancțiunilor reale (în afară de amenzile administrative mici și interzicerea părăsirii teritoriului Federației Ruse) pentru nerespectarea hotărârii; incapacitatea de a aplica măsuri penale (pentru răpirea, luarea legii în proprii mâini, sau nerespectarea hotărârii unui copil) către un părint al căruia drepturile parentale nu au fost încheiate; și, în același timp, incapacitatea de a respinge drepturile parentale a unei persoane care nu doresc să respecte o hotărâri care ordonă că un copil este returnat.

Întrebări către părți A existat o încălcare a dreptului reclamanților de a respecta viața lor de familie, în contravenție cu art. 8 din Convenție? Mai precis, a existat un eșec de către stat în conformitate cu obligația sa pozitivă de a asigura dreptul reclamanților de a respecta viața lor de familie, astfel cum este garantat de art. 8 din Convenția? În special: (a) Hotărârea intermediară a Curții de district Kuybyshevskiy din San Petersburg din 14 ianuarie 2016 și hotărârea aceleiași instanțe din 22 septembrie 2016, a fost susținută la recurs la 13 februarie 2017, acordând primului reclamant un ordin de ședere în ceea ce privește cel de-al doilea reclamant executat în timp util? (b) Autoritățile interne au luat, fără întârziere nejustificată, toate măsurile pe care le-ar fi putut fi așteptate în mod rezonabil să le ia pentru a pune în aplicare hotărârile de mai sus?

(c) A existat un cadru de reglementare care să asigure aplicarea eficientă și promptă a hotărârilor de mai sus? Se face trimitere la aspectele specifice ale procedurilor de aplicare formulate de reclamanții în reclamație [1]. Aproximativ 650 EUR la rata de schimb actuală

Communicated on 19 March 2019

THIRD SECTION

Application no. 43229/18 Yuliya Sergeyevna YATSEVICH and Yaroslav Artemovich YATSEVICH against Russia lodged on 3 September 2018

STATEMENT OF FACTS

The applicants, Ms Yuliya Sergeyevna Yatsevich (“the first applicant”) and Yaroslav Artemovich Yatsevich (“the second applicant”), who are mother and son, are Russian nationals, who were born in 1983 and 2011 respectively, and live in St Petersburg. They are represented before the Court by Ms V. Kogan and Mr E. Wesselink, lawyers practising in Moscow and Utrecht respectively. A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the applicants, may be summarised as follows. 1. Background of the case On 11 November 2005 the first applicant married A.Y. They established their residence in St Petersburg. On 16 March 2011 the first applicant gave birth to their son, the second applicant.

On 1 December 2014 the marriage between the first applicant and A.Y. was officially dissolved. According to an agreement between the first applicant and A.Y., the second applicant was to continue residing with his mother. 2. Proceedings for the determination of the second applicant’s place of residence In the summer of 2015 the first applicant lodged a claim with the Kuybyshevskiy District Court of St Petersburg (“the District Court”) for a residence order in respect of the second applicant and a determination of the terms of A.Y.’s contact arrangements with him. On 22 October 2015 A.Y. took the second applicant from his kindergarten and refused to return him to the first applicant. He lodged a counterclaim seeking a residence order in his favour.

(a) Interim residence order and ensuing enforcement proceedings On 14 January 2016 the District Court took a decision that, pending the outcome of the residence proceedings, the child should reside with his mother, the first applicant, and maintain contact with his father, A.Y. On 19 January 2016 the Inter-District Bailiffs Service in St Petersburg opened proceedings for the enforcement of the above interim decision. On 2 February 2016 a search for the second applicant was launched within the enforcement proceedings. On 26 February and 26 April 2016 administrative fines in the amount of 2,000 Russian roubles (RUB) each were imposed on A.Y. for depriving the second applicant of contact with his mother.

On 31 May 2016 A.Y. was warned that he had to hand the second applicant over to the first applicant. (b) Final residence order and ensuing enforcement proceedings On 22 September 2016 the District Court granted the first applicant’s claim and ruled that the second applicant should reside with her. The District Court further determined the terms of A.Y.’s contact arrangements with the second applicant. A.Y.’s claim for a residence order in respect of the second applicant was dismissed. On 13 February 2017 the St Petersburg City Court upheld the above judgment on appeal. Shortly after the appeal decision A.Y. changed his registered place of residence from St Petersburg to the Chechen Republic.

On 28 March 2017 the second applicant’s whereabouts were established at his father’s residence in the town of Shali, in the Chechen Republic. On 11 July 2017 a bailiff from the Inter-District Bailiffs Service in St Petersburg instituted proceedings for the enforcement of the judgment of 22 September 2016. On 21 July 2017 the bailiff from the Inter-District Bailiffs Service in St Petersburg assigned a bailiff from the Shali Inter-District Bailiffs Service to undertake the measures necessary for the enforcement of the judgment of 22 September 2016. On 26 July 2017 bailiffs from the Shali Inter-District Bailiffs Service made an attempt to enforce the judgment of 22 September 2016. However, enforcement could not take place owing to the absence of the first applicant, who had informed the bailiffs of her inability to attend by telegram the day before (due to an untimely notification of the enforcement measure).

On 27 October 2017 the bailiff from the Inter-District Bailiffs Service in St Petersburg transferred the enforcement proceedings to the Shali Inter ‑ District Bailiffs Service. On 22 November 2017 the deputy chief bailiff of the Shali Inter-District Bailiffs Service accepted the enforcement proceedings. In the meantime, A.Y. applied to the Shali Town Court for a residence order in respect of the second applicant. However, by a final decision of 23 January 2018, the Supreme Court of the Chechen Republic discontinued those proceedings. On 23 January 2018 another attempt was made by the bailiffs to hand the second applicant over to the first applicant, without success. The records of the enforcement attempt indicated that “the child refused to have close communication with the mother and to remain alone with her”.

The records also contained a handwritten note by the first applicant’s lawyer to the effect that the bailiff had asked the second applicant, in the presence of his father, whether he wished to leave with the first applicant. It further contained a handwritten note by the first applicant to the effect that the enforcement attempt had been carried out without the participation of the childcare authorities and that the second applicant had informed her that he was not residing at the place chosen for the attempt at enforcement to be carried out. On 7 May 2018 the enforcement proceedings were transferred to the Moscow Regional Bailiffs Service, in view of the fact that A.Y. had moved from the Chechen Republic to the Moscow Region with the second applicant.

On 14 May 2018 bailiffs from the Moscow Regional Bailiffs Service made two further attempts to hand the second applicant over to the first applicant. The first attempt was made at the second applicant’s kindergarten and the second at the bailiffs’ office. The records of the enforcement attempts indicate that enforcement could not take place owing to the emotional state of the second applicant. On 9 August 2018 the applicants were reunited. 3. Proceedings for compensation On 13 June 2017 the first applicant brought proceedings against the Federal Bailiffs Service seeking to recover non-pecuniary damage caused to her by the bailiffs’ failure to secure the second applicant’s return. On 6 September 2017 the Meshchanskiy District Court of Moscow granted the first applicant’s claim and awarded her RUB 50,000 [1] in compensation for non-pecuniary damage.

On 4 May 2018 the Moscow City Court upheld the above judgment on appeal. B. Relevant domestic law and practice For the relevant provisions of domestic law see Pakhomova v. Russia (no. 22935/11, §§ 91-112, 24 October 2013). COMPLAINTS The first applicant complains, on behalf of herself and the second applicant, of the failure of the domestic authorities to comply with their positive obligations under Article 8 of the Convention by failing to ensure the prompt and effective enforcement of the domestic courts’ judgments which had determined that the second applicant’s place of residence should be with the first applicant.

The applicants complain, in particular, of the absence of an effective regulatory framework of enforcement machinery which would determine a method for the enforcement of judgments obliging one of the parents to hand the child over to the other parent; the lack of cooperation between the bailiffs’ services of different regions; the absence of real sanctions (aside from small administrative fines and a prohibition on leaving the territory of the Russian Federation) for a failure to comply with a judgment; the inability to apply criminal-law remedies (for kidnapping, taking the law into one’s own hands, or non-compliance with a court’s judgment) to a parent whose parental rights have not been terminated; and at the same time the inability to terminate the parental rights of a person unwilling to comply with a judgment ordering a child’s return.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Has there been a violation of the applicants’ right to respect for their family life, contrary to Article 8 of the Convention? 2. More specifically, has there been a failure by the State to comply with its positive obligation to secure the applicants’ right to respect for their family life as guaranteed by Article 8 of the Convention? In particular: (a) Was the interim decision of the Kuybyshevskiy District Court of St Petersburg of 14 January 2016 and the judgment of the same court of 22 September 2016, upheld on appeal on 13 February 2017, granting the first applicant a residence order in respect of the second applicant enforced in due time? (b) Did the domestic authorities take, without undue delay, all the measures that they could reasonably have been expected to take to enforce the above judgments?

(c) Was there a regulatory framework securing the effective and prompt enforcement of the above judgments? Reference is made to the specific aspects of enforcement proceedings raised by the applicants in the complaint. [1] . Approximately EUR 650 at the current exchange rate