GUBASHEVA AND FERZAULI v. RUSSIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Communicated
GUBASHEVA AND FERZAULI v. RUSSIA (CtEDO, 2017)
Comunicat la 20 noiembrie 2017 SECȚIUNEA TERZĂ Cerere nr. 38433/17 Asya Baudiyevna GUBASHEVA și Ramina Renatovna FERZAULI împotriva Rusiei depusă la 19 mai 2017 DECLARAREA FACTELOR Reclamanții, dna Asya Baudiyevna Gubașeva („prima reclamantă”) și dna Ramina Renatovna Ferzauli („a doua reclamantă”) sunt mamă și fiică. Ele sunt resortisanți ruși, care s-au născut în 1989 și, respectiv, în 2012 și trăiesc în Republica Cechenă și, respectiv, în Republica Ingușetială. Ele sunt reprezentate în fața Curții de către dna. Kogan și dl E. Wesselink, avocații care practică la Moscova și Utrecht. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. La 2 februarie 2012, primul reclamant s-a căsătorit cu R.F. La 15 mai 2012, primul reclamant a dat naștere fiicei lor, al doilea reclamant. În august 2012, primul reclamant și R.F. s-au separat. Al doilea reclamant a continuat să trăiască cu primul reclamant. În august 2014 R.F. a răpit copilul. La 23 septembrie 2014 căsătoria dintre primul reclamant și R.F. a fost oficial dizolvat. La 28 noiembrie 2014, primul reclamant a solicitat Curtea de district Sunzhenskiy a Republicii Ingușetia („Curtea de district”) un ordin de reședință în ceea ce privește al doilea reclamant. În răspuns, R.F. a instituit o procedură pentru a determina șederea copilului ca fiind cu el. La 9 februarie 2015, Curtea de District a susținut că copilul ar trebui să rezidă cu mama ei, prima reclamantă. Solicitarea de reședință a R.F. a fost respinsă. Hotărârea a devenit finală la 9 iunie 2015. La 5 august 2015, judecătorul Ye. din Serviciul Sunzhenskiy District Bailiffs din Republica Ingușetia a deschis proceduri de aplicare în acest sens. La 21 august 2015, R.F. a explicat că el locuia în Republica Chechenă și a cerut ca procedura de executare să fie depusă la Serviciul Bailiffs din Grozny. La 24 august 2015, Railiff Ch. a instruit Serviciul Bailiffs din Grozny să stabilească locul de reședință R.F.. La 27 august 2015 procedurile de executare au fost suspendate. La 5 octombrie 2015, judecatorul K. al Serviciului Bailiff din Grozny a vizitat locul presupus al R.F. de reședință în Grozny. S-a stabilit că R.F. nu locuia acolo și că apartamentul a fost închiriat din 2012. La 9 octombrie 2015, judecătorul Ch. din districtul Sunzhenskiy Bailiffs a vizitat locul presupus de reședință al lui R.F. în Ingușetia. Ușa a fost deschisă de mama lui R.F., care a explicat că fiul ei locuia în Grozny. La 7 decembrie 2015, judecatorul K. al Serviciului de la Bailiff din Grozny a obținut explicații de la R.F., care a susținut din nou că locuiește în Grozny și a fost gata să vină în fața unui judecator de îndată ce a fost convocat. La 9 decembrie 2015 a fost suspendată procedura de executare în Ingușetia, iar la 30 decembrie 2015 s-a decis să le trimitem la Serviciul de Bailiff din Republica Chechenă. La 16 februarie 2016, procedurile de executare au fost depuse la Serviciul Bailiffs din Republica Chechenă. La 16 martie 2016, acuzatul loc de reședință al Băilefice din Grozny a vizitat din nou R.F. în Grozny și a stabilit că nimeni nu a locuit acolo. La 11 aprilie 2016, o amendă administrativă de 1000 ruble ruse (EUR) 15) a fost impus R.F. pentru nerespectarea hotărârii din 9 februarie 2015. La 21 aprilie 2016 a instituit o căutare a celui de-al doilea reclamant. La 3 iunie 2016 s-a stabilit că al doilea reclamant a participat la o grădiniță din Ingushetia. La 22 iunie 2016, s-a hotărât să returneze procedurile de aplicare a procedurii la Serviciul de inspecție a districtului Sunzhenskiy în Republica Ingușetia. La 1 august 2016, procedurile de executare au fost returnate la Ingușetia. La 9 august 2016 a vizitat locul de reședință presupus al lui R.F. în Ingushetia. Nimeni nu a deschis ușa. Juziful a vizitat apoi locul de muncă al lui R.F. și a vorbit cu el. Acesta a declarat că el a lucrat în Ingushetia și a locuit în Chechenia, și că el nu va returna copilul la primul reclamant. La 5 octombrie 2016 procedurile de aplicare a aplicării au fost din nou returnate în Republica Chechenă. La 4 noiembrie 2016, Serviciul Bailiffs din Grozny a refuzat să inițieze proceduri de aplicare a procedurii în ceea ce privește R.F. La 13 decembrie 2016 dosarul de aplicare a măsurilor a fost trimis înapoi la Serviciul Sunzhenskiy District Bailiffs din Republica Ingușetia. Între timp, la 12 octombrie 2016 primul reclamant a contestat în instanță licitatea acțiunilor judecătorilor. La 22 noiembrie 2016, Curtea de District a considerat ilegală inacțiunea Serviciului de Bailiff din districtul Sunzhenskiy și a remarcat faptul că activitățile desfășurate de judecători sunt, în mod evident, insuficiente în ceea ce privește executarea hotărârii din 9 februarie 2015, că cerințele formulate de judecători au fost de natură limitată și formală și că perioadele lungi de inactivitate au fost atribuite judecătorilor. Pe 23 decembrie 2016, procedurile de executare au fost trimise pentru a treia dată la Serviciul Grozny Bailiffs din Republica Chechenă. Pe 31 ianuarie 2017, documentul de executare a fost primit de către Serviciul Grozny Bailiffs. Cu toate acestea, la 27 februarie 2017, procedurile de executare au fost din nou îndreptate către Serviciul de inspecție a districtului Sunzhenskiy în Republica Ingușetia. Hotărârea din 9 februarie 2015 rămâne neexecutată până în prezent. COMPLAINTE Reclamanții se plâng în temeiul articolului 8 din Convenție cu privire la nerespectarea hotărârii din 9 Februarie 2015 acordând primului reclamant un ordin de reședință în ceea ce privește al doilea reclamant. Ele se plâng în continuare în temeiul articolului 13 din Convenție cu privire la absența unui remediu intern eficace împotriva presupusei încălcări în temeiul articolului 8. A existat o încălcare a dreptului reclamantului de a respecta viața lor de familie, în contravenție cu art. 8 din Convenție? Mai precis, a existat un incumpriment de către stat în conformitate cu obligația sa pozitivă de a asigura dreptul reclamantului de a respecta viața lor de familie garantat de art. 8 din Convenția? În special: (a) Hotărârea Curții de District Sunzhenskiy a Republicii Ingușetie din 9 februarie 2015, care acordă primului reclamant ordinul de reședință în ceea ce privește al doilea reclamant, a fost pusă în aplicare? (b) Au luat autoritățile interne, fără întârziere nejustificată, toate măsurile pe care ar fi putut fi luate în mod rezonabil pentru aplicarea hotărârii din 9 februarie 2015? Reclamanții au la dispoziția lor un remediu intern eficace pentru plângerea lor în temeiul articolului 8, conform articolului 13 din Convenție?