- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 20 martie 2019
- Stat pârât
- DNK
- Concluzia
- Comunicată guvernului
Strøbye împotriva Danemarcei și încă o cerere
Traducere în română Auto
Comunicat la 20 martie 2019 CUARTA SECȚIUNE Cereri nr. 25802/18 și 27338/18 Tomas STRØBYE împotriva Danemarcei și Martin ROSENLIND împotriva Danemarcei depuse la 25 mai 2018 și, respectiv, 25 mai 2018 OBIECTUL CAUZEI Într-un moment dat, reclamanții au fost privați de capacitatea lor juridică încadrată în secțiunea 6 din Legea Daneză privind tutela. Prin urmare, în temeiul articolului 1 din Legea daneză privind alegerile parlamentare, nu au dreptul de a vota, printre altele, pentru alegerile parlamentare 2015. Reclamanții și-au adus cazul în fața instanțelor interne, susținând că dispensiunea a fost în contravenție cu art. 29 din Constituția daneză, cuvenția și/sau Convenția ONU privind handicapul.
Au solicitat compensații. Curtea Înaltă (Østre Landsret) a constatat împotriva lor prin hotărârea din 29 de ani. Iunie 2017. Prin recurs, hotărârea a fost susținută de Curtea Supremă (Højesteret) la 18 ianuarie 2018. Acesta a remarcat că, în conformitate cu secțiunea 29 din Constituție, persoanele care au fost declarate incapabile de a-și desfășura propriile afaceri nu au dreptul de a vota pentru Parlament. Acesta a constatat că persoanele care au fost private de capacitatea lor juridică în temeiul articolului 6 din Legea privind tutela trebuie considerate ca fiind declarate incapabile să își desfășoare propriile afaceri în sensul Constituției și, prin urmare, nu au dreptul de a vota în favoarea Parlamentului.
Secțiunea 1 din Legea Daneză privind alegerile parlamentare a fost formulată pentru a reflecta acest lucru. În consecință, indiferent de ceea ce a urmat din obligațiile internaționale ale Danemarcei, reclamanții susțin că au dreptul de a vota pentru alegerile parlamentare din 2015 nu au fost susținute. În plus, având în vedere jurisprudența Curții, printre altele, Alajos Kiss v. Ungaria, nr. 38832/06, 20 mai 2010, Curtea Supremă nu a găsit nici o bază pentru a concluziona că dispoziția din secțiunea 29 din Constituție este în contravenție cu art. 3 din Protocolul nr. 1 la Convenție sau cu art. 14 citit coroborat cu art. 3 din Protocolul nr. 1 (sau cu Convenția ONU privind handicapul). Prin urmare, reclamanții nu au dreptul la compensație.
Întrebarea părților A fost hotărârea Curții Supreme din 18 ianuarie 2018 în încălcarea dreptului reclamanților în temeiul articolului 3 din Protocolul nr. 1 la Convenție, singur sau citită în conjuncție cu art. 14 din Convenție? aPPENDIX Cererea nr. 25802/18 Nr. Numărul de nume LASTNAME Tomas STRØBYE Cererea nr. 27338/18 Nr. Numărul de nume LASTNAME Tomas STRØBYE
Communicated on 20 March 2019
FOURTH SECTION
Applications nos. 25802/18 and 27338/18 Tomas STRØBYE against Denmark and Martin ROSENLIND against Denmark lodged on 25 May 2018 and 25 May 2018 respectively SUBJECT MATTER OF the CASE At some point in time, the applicants were deprived of their legal capacity falling under Section 6 of the Danish Guardianship Act. Consequently, by virtue of Section 1 of the Danish Act on Parliamentary Elections, they were not entitled to vote, inter alia, for the 2015 parliamentary election. The applicants brought their case before the domestic courts, maintaining that the disenfranchisement was in contravention of Section 29 of the Danish Constitution, the Convention, and/or the UN Disability Convention. They claimed compensation.
The High Court (Østre Landsret) found against them by a judgment of 29 June 2017. On appeal, the judgment was upheld by the Supreme Court (Højesteret) on 18 January 2018. The latter noted that according to Section 29 of the Constitution, people who have been declared incapable of conducting their own affairs do not have the right to vote for Parliament. It found that people who have been deprived of their legal capacity under Section 6 of the Guardianship Act had to be regarded as having been declared incapable of conducting their own affairs within the meaning of the Constitution and were thus not entitled to vote for Parliament. Section 1 of the Danish Act on Parliamentary Elections had been worded to reflect this.
Accordingly, regardless of what followed from Denmark’s international obligations, the applicants’ claim that they were entitled to vote for the 2015 parliamentary election was not upheld. Furthermore, in light of the Court’s case law, inter alia, Alajos Kiss v. Hungary, no. 38832/06, 20 May 2010, the Supreme Court did not find any basis for concluding that the provision in Section 29 of the Constitution was in contravention of Article 3 of Protocol No. 1 to the Convention or of Article 14 read in conjunction with Article 3 of Protocol No. 1 (or of the UN Disability Convention). Accordingly, the applicants had no right to compensation.
QUESTION TO THE PARTIES
Was the Supreme Court’s judgment of 18 January 2018 in breach of the applicants’ right under Article 3 of Protocol No. 1 to the Convention, alone or read in conjunction with Article 14 of the Convention? aPPENDIX Application no 25802/18 No. Firstname LASTNAME 1 Tomas STRØBYE Application no 27338/18 No. Firstname LASTNAME 1 Tomas STRØBYE