B.M. AND OTHERS. v. DENMARK

Decizia nr. 4346/12 B.M. și alții împotriva Danemarcei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care a stat la 8 decembrie 2015 în calitate de comitet compus din: Ksenija Turković, președinte, Jon Fridrik Kjølbro, Georges Ravarani, judecători și Abel Campos, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 13 ianuarie 2012, Având în vedere măsura intermediară indicată guvernului contestat în temeiul articolului 39 din Regulamentul Curții, având în vedere decizia de a acorda prioritate cauzei în temeiul articolului 41, având în vedere decizia de a acorda reclamanților anonimitate, având în vedere observațiile prezentate de guvernul danez și de solicitant, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTS ȘI PROCEDIU Reclamanții sunt resortisanți afgani, un cuplu și copilul lor, născuți la 6 ianuarie 2012. Ele sunt reprezentate de Consiliul danez pentru refugiații (Dansk Flygtningehjælp Guvernul danez este reprezentat de agentul lor, dl Tobias Elling Rehfeld din Ministerul Afacerilor Externe și co-agentul lor, dna Nina Holst Christensen. Se pare că soții au părăsit Afganistan în iunie sau iulie 2011 și au intrat în Italia la 25 septembrie 2011. Au plecat voluntar după mai puțin de 24 de ore. Au intrat în Danemarca la 2 octombrie 2011. La 20 octombrie 2011 Serviciul de Imigrație (Udlændingestirelsen. ) a constatat că reclamanții ar trebui returnați în Italia în temeiul Regulamentului Dublin. Reclamanții au apelat în zadar împotriva deciziei în favoarea Ministerului Justiției (Justitsministeriet). La 6 ianuarie 2012, cuplul a avut o fiică în Danemarca. În conformitate cu procedurile administrative daneze, transferul reclamantului a fost, prin urmare, amânat pentru două luni. Reclamanții au plâns că deplasarea lor în Italia va fi încălcarea articolului 3 din Convenție din cauza presupuselor deficiențe ale sistemului de primire a reclamanților de azil. La 23 ianuarie 2012, la cererea reclamanților, președintele interimar al Secțiunii a doua a hotărât să aplice o măsură intermediară în temeiul articolului 39 din Regulamentul Curții și a solicitat Guvernului danez să rămână expulzarea reclamanților în Italia până la un anunț suplimentar. La 4 noiembrie 2014, Curtea și-a pronunțat hotărârea în Tarakhel Elveția (nr. 29217/12, ECHR 2014 (extracte)), care se referă la compatibilitatea îndepărtării reclamanților de azil în Italia cu obligațiile statului contestat în temeiul articolului 3 din convenție. La 2 decembrie 2014, Curtea a solicitat Guvernului să indice dacă a avut în vedere adoptarea unor măsuri în răspuns la hotărârea Tarakhel c. Elveția, inclusiv oricare care ar putea afecta direct statutul de reclamant în Danemarca. Prin scrisorile din 10 decembrie 2014 și 30 ianuarie 2015, Guvernul a informat Curtea că, având în vedere Tarakhel c. Elveția În o scrisoare din 22 octombrie 2015, Guvernul a solicitat că Curtea va ataca cazul listei sale, deoarece autoritățile daneze au hotărât să examineze cererile de azil ale reclamanților cu privire la fondul acesteia. Prin urmare, reclamanții nu vor fi transferați în Italia în conformitate cu Dublinul Regulamentul. Cazul lor va fi examinat de către Serviciul de Immigrație în primul rând. În cazul în care o cerere de azil este respinsă, cazul va fi trimis automat la Comitetul de Apel pentru Refugiați (Flygtningenævnet ), care este un organism independent și quasi judiciar, pentru revizuire, cu excepția cazului în care cererea este considerată evident nefondată atât de Serviciul de imigrare, cât și de Consiliul Danez al Refugiaților. În timpul revizuirii Comitetului de Apel pentru Refugiați, reclamanții vor avea dreptul procedural de a rămâne în Danemarca. 11. Într-o scrisoare din 30 octombrie 2015, reclamanții au convenit să izbucnească din acest caz. Tribunalul consideră că, în aceste circumstanțe, reclamanții nu mai doresc să își continue cererea, în sensul art. 37 § 1 litera (a) din Convenție. În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă, Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să excludă aplicarea din lista sa de cazuri. Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 7 ianuarie 2016. Abel Campos Ksenija Președintele adjunct al grefierului Turković

SECOND SECTION

DECISION

Application no. 4346/12

B.M. and Others.

against Denmark

The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 8

December 2015 as a Committee composed of:

Ksenija Turković,

President,

Jon Fridrik Kjølbro,

Georges Ravarani,

judges,

and Abel Campos,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 13 January 2012,

Having regard to the interim measure indicated to the respondent Government under Rule 39 of the Rules of Court,

Having regard to the decision to give the case priority under Rule 41,

Having regard to the decision to grant the applicants anonymity,

Having regard to the observations submitted by the Danish Government and the applicant,

Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

1.

The applicants are Afghan nationals, a couple and their child, born on 6

January 2012. They are represented by the Danish Refugee Council (

Dansk Flygtningehjælp

).

2.

The Danish Government are represented by their Agent, Mr Tobias Elling Rehfeld from the Ministry of Foreign Affairs and their Co-agent, Mrs

Nina Holst

‑

Christensen.

3.

It appears that the spouses left Afghanistan in June or July 2011 and entered Italy on 25 September 2011. They left voluntarily after less than 24

hours. They entered Denmark on 2 October 2011. On 20 October 2011 the Immigration Service (

Udlændingestyrelsen

) found that the applicants should be returned to Italy under the Dublin Regulation. The applicants appealed in vain against the decision to the Ministry of Justice

(Justitsministeriet).

4.

On 6 January 2012, the couple had a daughter in Denmark. In accordance with Danish administrative procedures, the transfer of the applicant was therefore postponed for two months.

5.

The applicants complained that their removal to Italy would be in breach of Article 3 of the Convention because of alleged deficiencies in the reception system for asylum-seekers.

6.

On 23 January 2012, upon the applicants’ request, the acting President of the Second Section decided to apply an interim measure pursuant to Rule

39 of the Rules of Court and requested the Danish Government to stay the applicants’ expulsion to Italy until further notice.

7.

On 4 November 2014 the Court gave its judgment in

Tarakhel

v.

Switzerland

([GC], no. 29217/12, ECHR 2014 (extracts)), which concerned the compatibility of the removal of asylum seekers to Italy with the respondent State’s obligations under Article 3 of the Convention.

8.

On 2 December 2014 the Court requested the Government to indicate whether they envisaged taking any steps in response to the

Tarakhel v. Switzerland

judgment, including any that might directly affect the applicants’ status in Denmark.

9.

By letters of 10 December 2014 and 30 January 2015 the Government informed the Court that, in the light of the

Tarakhel v. Switzerland

judgment, the present case had been remitted to the Immigration Service for a review.

10.

In a letter of 22 October 2015 the Government requested that the Court strike the case of its list, because the Danish authorities had decided to examine the applicants’ asylum applications on the merits. Hence the applicants will not be transferred to Italy in accordance with the Dublin

‑

regulation. Their case will be examined by the Immigration Service in the first instance. If an application for asylum is rejected, the case will automatically be sent to the Refugee Appeals Board (

Flygtningenævnet

), which is an independent, quasi-judicial body, for review, unless the application is considered to be manifestly ill-founded by both the Immigration Service and the Danish Refugee Council. During the review of the Refugee Appeals Board, the applicants will have a procedural right to stay in Denmark.

11.

In a letter of 30 October 2015, the applicants agreed to the striking out of the case.

THE LAW

12.

The Court considers that, in these circumstances, the applicants may be regarded as no longer wishing to pursue their application, within the meaning of Article 37 § 1 (a) of the Convention. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1

in fine,

the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case.

For these reasons, the Court, unanimously,

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Done in English and notified in writing on 7 January 2016.

Abel Campos

Ksenija Turković

Deputy Registrar

President