CtEDO 08.12.2015 Auto

M.A. AND K.M. v. DENMARK

RESPONDENT
DNK
HOTĂRÂRE
08.12.2015
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2015
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
M.A. AND K.M. v. DENMARK (CtEDO, 2015)
HUDOC · oficial

Decizia nr. 17913/14 M.A. și K.M. împotriva Danemarcei Curții Europene a Drepturilor Omului (a doua secțiune), care așezează la 8 decembrie 2015 în calitate de comitet compus din: Ksenija Turković, președinte, Jon Fridrik Kjølbro, Georges Ravarani, judecători și Abel Campos, grefier adjunct al secțiunii; Având în vedere cererea depusă la 28 februarie 2014, având în vedere măsura intermediară indicată guvernului contestat în temeiul articolului 39 din Regulamentul Curții, având în vedere decizia de a acorda prioritate cauzei în temeiul articolului 41, având în vedere decizia de a acorda reclamanților anonimitate, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIU Reclamanții sunt palestinieni apatrizi din Siria, un cuplu și trei copii ai lor, născuți în 2002, 2004 și 2008. Ele sunt reprezentate de Consiliul danez al refugiaților (Dansk Flygtningehjælp Guvernul danez a fost reprezentat de agentul lor, dl Tobias Elling Rehfeld din Ministerul Afacerilor Externe. Reclamanții au intrat în Italia. Este necunoscut când. Au stat doar pentru câteva ore. La 16 noiembrie 2013 au intrat în Danemarca. La 16 decembrie 2013 Serviciul de Imigrație (Udlændingestirelsen ) a constatat că reclamanții ar trebui returnați în Italia în temeiul Regulamentului Dublin. Autoritățile italiene au acceptat acest lucru și au planificat să pună reclamanții la un proiect numit “ARCO”. Apelul reclamanților împotriva deciziei de transfer a fost refuzat de către Ministerul Justiției (Justministeriet ) la 23 ianuarie 2014. Februarie și 27 februarie 2014, reclamanții au solicitat în zadar o redeschidere a procedurii. Reclamanții s-au plâns că îndepărtarea lor în Italia va fi încălcată de art. 3 din Convenție din cauza presupuselor deficiențe în sistemul de primire a reclamanților de azil. La 3 martie 2014, la cererea reclamanților, președintele interimar al celei de-a doua secțiuni a hotărât să aplice o măsură intermediară în temeiul articolului 39 din Regulamentul de procedură și a solicitat Guvernului danez să rămână expulzarea reclamanților în Italia până la un anunț suplimentar. La 4 noiembrie 2014, Curtea și-a pronunțat hotărârea în Tarakhel Elveția ([GC], nr. 29217/12, ECHR 2014 (extracte)), care se referă la compatibilitatea îndepărtării reclamanților de azil în Italia cu obligațiile statului contestat în temeiul articolului 3 din Convenție. La 2 decembrie 2014, Curtea a solicitat guvernului să indique dacă au avut în vedere luarea unor măsuri în răspuns la Tarakhel Elveția Prin scrisoarea din 10 decembrie 2014 și 30 ianuarie 2015, Guvernul a informat Curtea că, având în vedere hotărârea Tarakhel c. Elveția, prezentul caz a fost trimis Serviciului de Immigrație pentru revizuire. Într-o scrisoare din 19 octombrie 2015, Guvernul a solicitat ca Curtea să atace cazul listei sale, deoarece autoritățile daneze au hotărât să examineze cererile de azil ale reclamanților cu privire la fondul. Prin urmare, reclamanții nu vor fi transferați în Italia în conformitate cu Dublinul Regulamentul. Cazul lor va fi examinat de către Serviciul de Immigrație în primul rând. În cazul în care o cerere de azil este respinsă, cazul va fi trimis automat la Comitetul de Apel pentru Refugiați (Flygtningenævnet ), care este un organism independent și quasi judiciar, pentru revizuire, cu excepția cazului în care cererea este considerată evident nefondată atât de Serviciul de imigrare, cât și de Consiliul Danez al Refugiaților. În timpul revizuirii Comitetului de Apel pentru Refugiați, reclamanții vor avea dreptul procedural de a rămâne în Danemarca. 10. Într-o scrisoare din 30 octombrie 2015, reclamanții au convenit să izbucnească din acest caz. Tribunalul consideră că, în aceste circumstanțe, reclamanții nu mai doresc să își continue cererea, în sensul art. 37 § 1 litera (a) din Convenție. În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă, Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă aplicarea din lista sa de cazuri.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă