- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 8 decembrie 2015
- Stat pârât
- DNK
- Concluzia
- Scoasă de pe rol
L.K. și alții împotriva Danemarcei
Traducere în română Auto
Decizia nr. 53757/14 L.K. și alții împotriva Danemarcei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care a stat la 8 decembrie 2015 în calitate de comitet compus din: Ksenija Turković, președinte, Jon Fridrik Kjølbro, Georges Ravarani, judecători și Abel Campos, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 30 iulie 2014 Având în vedere măsura intermediară indicată guvernului contestat în temeiul articolului 39 din Regulamentul Curții, având în vedere decizia de a acorda prioritate cauzei în temeiul articolului 41, având în vedere decizia de a acorda reclamanților anonimitate, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE ȘI PROCEDIMENTUL Reclamanții sunt resortisanți iranieni, o mamă și trei copii ai ei, născuți în 1980, 2001 și 2003 (twins).
Ele sunt reprezentate de Consiliul Refugiat Danez (Dansk Flygtningehjælp Guvernul danez a fost reprezentat de agentul lor, dl Tobias Elling Rehfeld din Ministerul Afacerilor Externe. Reclamanții au părăsit Iranul în meciul 2014 pentru a se alătura soțului/tatălui care locuiește în prezent în Danemarca ca reclamant de azil respins (se pare că a părăsit Iranul în 2009). Martie până la 11 aprilie 2014, pentru a merge în Italia. Au părăsit Iranul cu avion, dar este necunoscut unde. Mama solicitantă a susținut că cu un agent au intrat în două județe și au stat în cele din urmă timp de două luni înainte de a merge în Danemarca. La 2 iunie 2014 Serviciul de Immigrație (Udlændingestyrelsen ) a constatat că reclamanții ar trebui trimis în Italia în temeiul Regulamentului Dublin.
Autoritățile italiene au acceptat transferul la 2 iulie 2014 și au planificat să plaseze reclamanții la proiectul „ALI”. Reclamanții au apelat împotriva deciziei de transfer către Consiliul de apel pentru refugiați ( Flygtningenævnet ), care a confirmat decizia la 21 iulie 2014. Nu există informații cu privire la soțul/tată. Reclamanții au plâns că deplasarea lor în Italia va fi încălcarea articolului 3 din Convenție din cauza presupuselor deficiențe ale sistemului de primire a reclamanților de azil. La 30 iulie 2014, la cererea reclamanților, președintele interimar al Secțiunii a doua a hotărât să aplice o măsură intermediară în temeiul articolului 39 din Regulamentul Curții și a solicitat Guvernului danez să rămână expulzarea reclamanților în Italia până la un anunț suplimentar.
La 4 noiembrie 2014, Curtea și-a pronunțat hotărârea în Tarakhel Elveția (nr. 29217/12, ECHR 2014 (extracte)), care se referă la compatibilitatea îndepărtării reclamanților de azil în Italia cu obligațiile statului contestat în temeiul articolului 3 din convenție. La 2 decembrie 2014, Curtea a solicitat Guvernului să indice dacă a avut în vedere adoptarea unor măsuri în răspuns la hotărârea Tarakhel c. Elveția, inclusiv oricare care ar putea afecta direct statutul de reclamant în Danemarca. Prin scrisorile din 10 decembrie 2014 și 30 ianuarie 2015, Guvernul a informat Curtea că, având în vedere Tarakhel c. Elveția În o scrisoare din 19 octombrie 2015, Guvernul a solicitat că Curtea va ataca cazul listei sale, deoarece autoritățile daneze au hotărât să examineze cererile de azil ale reclamanților cu privire la fondul acesteia.
Prin urmare, reclamanții nu vor fi transferați în Italia în conformitate cu regulamentul Dublin. Cazul lor va fi examinat de către Serviciul de Immigrație în primul rând. În cazul în care o cerere de azil este respinsă, cazul va fi trimis automat Comitetului de Apel pentru Refugiați, care este un organism independent și quasi judiciar, pentru revizuire, cu excepția cazului în care cererea este considerată vădit nefondată atât de către Serviciul de Immigrație, cât și de Consiliul Danez pentru Refugiați. În timpul revizuirii comitetului de apel pentru refugiați, reclamanții vor avea dreptul procedural de a rămâne în Danemarca. 11. Într-o scrisoare din 30 octombrie 2015, reclamanții au fost de acord cu evidențiarea cazului.
HOTĂRÂREA 12. Curtea consideră că, în aceste circumstanțe, reclamanții nu mai doresc să își continue cererea, în sensul articolului 37 § 1 litera (a) din convenție. În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă, Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă aplicarea din lista sa de cazuri.
SECOND SECTION
DECISION Application no. 53757/14 L.K. and Others against Denmark The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 8 December 2015 as a Committee composed of: Ksenija Turković, President, Jon Fridrik Kjølbro, Georges Ravarani, judges, and Abel Campos, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 30 July 2014 Having regard to the interim measure indicated to the respondent Government under Rule 39 of the Rules of Court, Having regard to the decision to give the case priority under Rule 41, Having regard to the decision to grant the applicants anonymity, Having deliberated, decides as follows:
THE FACTS AND PROCEDURE
1. The applicants are Iranian nationals, a mother and her three children, born in 1980, 2001 and 2003 (twins). They are represented by the Danish Refugee Council ( Dansk Flygtningehjælp ).
The Danish Government were represented by their Agent, Mr Tobias Elling Rehfeld from the Ministry of Foreign Affairs.
The applicants left Iran in Match 2014 to join the husband/father who currently resides in Denmark as a rejected asylum seeker (it appears that he left Iran in 2009). The applicants were granted a tourist visa, valid from 20 March to 11 April 2014, to go to Italy. They left Iran by plane but it is unknown whereto. The applicant mother maintained that with an agent they entered two counties and stayed in the latter for two months before going to Denmark.
On 2 June 2014 the Immigration Service ( Udlændingestyrelsen ) found that the applicants should be sent to Italy under the Dublin Regulation. The Italian authorities accepted the transfer on 2 July 2014 and planned to place the applicants at project “ALI”. The applicants appealed against the transfer decision to the Refugee Appeal Board ( Flygtningenævnet ), which confirmed the decision on 21 July 2014. There is no information about the husband/father.
The applicants complained that their removal to Italy would be in breach of Article 3 of the Convention because of alleged deficiencies in the reception system for asylum-seekers.
On 30 July 2014, upon the applicants’ request, the acting President of the Second Section decided to apply an interim measure pursuant to Rule 39 of the Rules of Court and requested the Danish Government to stay the applicants’ expulsion to Italy until further notice.
On 4 November 2014 the Court gave its judgment in Tarakhel v. Switzerland ([GC], no. 29217/12, ECHR 2014 (extracts)), which concerned the compatibility of the removal of asylum seekers to Italy with the respondent State’s obligations under Article 3 of the Convention.
On 2 December 2014 the Court requested the Government to indicate whether they envisaged taking any steps in response to the Tarakhel v. Switzerland judgment, including any that might directly affect the applicants’ status in Denmark.
By letters of 10 December 2014 and 30 January 2015 the Government informed the Court that, in the light of the Tarakhel v. Switzerland judgment, the present case had been remitted to the Immigration Service for a review.
In a letter of 19 October 2015 the Government requested that the Court strike the case of its list, because the Danish authorities had decided to examine the applicants’ asylum applications on the merits. Hence the applicants will not be transferred to Italy in accordance with the Dublin ‑ regulation. Their case will be examined by the Immigration Service in the first instance. If an application for asylum is rejected, the case will automatically be sent to the Refugee Appeals Board, which is an independent, quasi-judicial body, for review, unless the application is considered to be manifestly ill-founded by both the Immigration Service and the Danish Refugee Council. During the review of the Refugee Appeals Board, the applicants will have a procedural right to stay in Denmark.
In a letter of 30 October 2015, the applicants agreed to the striking out of the case. THE LAW
The Court considers that, in these circumstances, the applicants may be regarded as no longer wishing to pursue their application, within the meaning of Article 37 § 1 (a) of the Convention. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1 in fine, the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Done in English and notified in writing on 7 January 2016. Abel Campos Ksenija Turković Deputy Registrar President